Roşiori | Comuna: Dulceşti | Judeţ: Neamţ | Punct: Ţarina Veche/La Humărie | Anul: 2015
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2015
Perioade:
Protoistorie; Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
La Tène; Epoca romană târzie; Epoca migraţiilor; Epoca medievală timpurie;
Categorie:
Neatribuit; Domestic;
Tipuri de sit:
Locuire; Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 122533.01 |
Județ:
Neamţ
Unitate administrativă:
Dulceşti
Localitate:
Roşiori
Punct:
Ţarina Veche/La Humărie
Localizare:
| 122533.01 |
Lista Ilustrațiilor - 6
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Hânceanu | George | responsabil | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Diaconu | Vasile | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Nicola | Dorin Ciprian | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Preoteasa | Constantin | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
Raport:
În anul 2015 s-au reluat săpăturile sistematice la Roşiori, comuna Dulceşti (jud. Neamţ), în punctul Ţarina Veche, după o pauză de opt ani. Situl a fost cercetat anterior, între 2004 – 2007, când s-au descoperit complexe închise din secolele II – III p.Chr şi VI – VII p.Chr.
În campania din 2015 ne-am propus să continuăm cercetarea pe buza terasei superioare a râului Moldova, întrucât aceasta este expusă în timp prăbuşirilor. După curăţarea terenului de vegetaţie, am trasat două casete, în continuarea ultimei casete (notată Cas. B) din 2007. Ambele casete au fost adaptate la forma terasei: prima casetă (notată Cas. C) a fost de 15m lungime x 2,5/4 m lăţime (a variat în funcţie de terasă) şi o adâncime de 1,00 m - 1,20 m (pl. I/1); a doua casetă (notată Cas. D) situată în prelungirea celei anterioare şi tot paralel cu buza terasei, a avut 24m lungime x 2,5 m lăţime şi 1,20 m - 1,40 m adâncime (pl. I/II). Între cele două casete a fost lăsat un martor de 1,00 m, demontat la final.
Potrivit stratigrafiei, în Caseta C am constatat prezenţa ambelor niveluri de locuire, după înlăturarea stratului vegetal de maxim 0,10 m, urmează un nivel negru, de 0,10 m grosime (secolele VI – VII p.Chr.), unul cenuşiu consistent, de 0,60 m (secolele II – III p.Chr.) şi la final era stratul steril, de un galben intens (începe de la 0,80 m adâncime). În stratul secolelor VI – VII am descoperit câteva funduri de vase borcan lucrate la mână, dintr-o pastă friabilă, de culoare gălbui-cărămizie. Pentru nivelul secolelor II – III p. Chr. am găsit fragmente de la vase borcan şi căţui modelate la mână, de culoare maronie şi cărămizie, dar şi fragmente de la vase lucrate la roată (fructiere, străchini, castroane, strecurători, căni, căniţe).
În privinţa complexelor închise am identificat o locuinţă adâncită (notată L.1), distrusă în mare parte de alunecările de teren ale buzei terasei, un cuptor amenajat în aer liber şi trei gropi menajere (pl. III/1). Locuinţa conţinea puţine fragmente ceramice modelate la mână (vase borcan), iar altele la roată (căni, căniţe, străchini), o fusaiolă din lut şi oase animaliere. Prima groapă, de formă ovală, avea doar patru fragmente de la vase borcan. A doua groapă, circulară, adâncă (între 1,00 m - 2,30 m), avea fragmente de la vase borcan, căţui modelate la mână, dar şi multe fragmente lucrate la roată, de la căni, străchini, castroane, căniţe, fructiere, capace. Deasupra acestor vase fragmentare am găsit un vârf de săgeată din bronz, în trei muchii, de tip „scitic”. A treia groapă menajeră, de formă ovală, conţinea fragmente de vase borcan şi de la amfore romane, de culoare albicioasă. Cel mai important vestigiu al casetei C a fost cuptorul amenajat în exteriorul locuinţelor, situat la circa 20,00m distanţă de un altul, găsit în anul 2007.
Vatra cuptorului se afla la circa 0,40m adâncime, faţă de nivelul actual de călcare, şi avea o formă ovală, fiind prevăzută cu o cupolă, care s-a prăbuşit în timp. Cupola a fost concepută din pietre de râu, lipite cu lut, iar talpa de pornire era din lut. În laterala dreaptă se afla şi o groapă de deservire. Între groapă şi vatră am identificat gura de alimentare a cuptorului. Pe vatră am găsit fragmente de la vase borcan şi de la căţui. Printre pietrele cupolei erau fragmente ceramice, resturi de fusaiole, oase animaliere şi o mărgică tubulară din lut. Cele mai multe obiecte fragmentare provin din inventarul gropii de deservire: vase borcan (pl. II/1), căţui modelate la mână, căni, căniţe, strecurători, fructiere, castroane, străchini lucrate la roată. Ceramicii i se alătură obiectele din piatră, precum cute, percutoare şi un fragment de vatră. Instalaţia de foc servea unor membri ai comunităţii, care locuiau în preajma cuptorului. Probabil, în apropierea unui grup de locuinţe se afla câte un cuptor, care permitea desfăşurarea activităţilor casnice.
Caseta D, situată în prelungirea casetei anterioare, a furnizat noi şi importante informaţii despre viaţa cotidiană a comunităţilor de pe terasa Moldovei. Stratigrafic, situaţia este diferită, pe lângă nivelurile cunoscute, s-a conturat unul nou, din secolele III – II a.Chr. Practic, după stratul vegetal de 0,5m-0,10m grosime era unul negru, de maxim 0,10m grosime (secolele VI – VII) şi unul consistent, cenuşiu, de 0,50m-0,60m grosime. De la circa 0,80m adâncime apare nivelul steril, de un galben intens. Foarte aproape de această adâncime, spre capătul nordic al casetei am descoperit o vatră circulară. Pe stratigrafia peretelui estic s-au păstrat chirpici pe o lungime de circa opt metri, iar pe alocuri am surprins găuri mici de la nuielele pereţilor unei locuinţe circulare. Pe podea s-au conturat două gropi, una mai mică (de deservire), situată în apropierea vetrei şi alta mai mare pentru membrii locuinţei. Gropile erau despărţite de un ring format din pietre de râu, cu scop protector. În inventarul acestei locuinţe (notată L.1) am găsit multă ceramică geto-dacică şi bastarnă, dovezi care indică existenţa unui nivel de locuire mai vechi pentru situl de la Roşiori, datat în secolele III – II a.Chr. Totodată, lângă vatră a fost găsită o brăţară fragmentară din bronz, cu decoruri incizate. Anterior cercetării acestei locuinţe, în campaniile trecute (2004-2007) am descoperit ceramică geto-dacică şi bastarnă, însă nu în asociere cu un complex închis. Nu excludem posibilitatea unei locuiri temporare a sitului de la Roşiori, pentru intervalul secolelor amintite, dar care nu a permis şi păstrarea în timp a unei stratigrafii consistente.
Din nivelurile II – III p.Chr. şi VI – VII p.Chr. ale Cas. D am strâns fragmente modelate la mână de la vase borcan şi căţui, dar şi de la căni, fructiere, vase de provizii, străchini, castroane şi căniţe lucrate la roată.
L.1 geto-dacică era suprapusă de o locuinţă a dacilor liberi (notată L.2) care s-a pierdut în mare parte, în urma alunecărilor de teren. În inventarul ei am găsit vase borcan, căţui, căni, străchini, o cute, o fusaiolă şi oase animaliere.
Până spre capătul sudic al Cas. D am descoperit şi cercetat trei gropi menajere. Gropile 1 şi 3 aveau doar câteva fragmente de vase borcan, în timp ce groapa 2, circulară, conţinea un bogat şi variat material arheologic (pl. II/2): vase borcan, căţui, fructiere, străchini, castroane, căni, căniţe, strecurători, amfore, vase de provizii, vase miniaturale, fusaiole şi oase animaliere.
Ultimul complex de locuire cercetat în Cas. D (pl. III/2) este o locuinţă de suprafaţă (notată L.3), descoperită la -0,30m-0,40m adâncime, în capătul sudic al casetei. Complexul a fost semnalat de o aglomerare de fragmente de la amfore, suprapuse în timp. Locuinţa de formă pătrată a fost cercetată în proporţie de 60%, întrucât în apropiere se afla o suprafaţă cultivată, care nu ne-a permis extinderea săpăturii. În inventarul L.3 am găsit fragmente de vase borcan şi căţui dacice, dar mai ales fragmente de la amfore, dintre care unele cu semne pictate ori incizate.
Toate materialele arheologice găsite în 2015 urmează să fie restaurate, conservate şi depozitate la Muzeul de Istorie Roman (Complexul Muzeal Judeţean Neamţ).
În campania anului viitor ne propunem să cercetăm exhaustiv L.3, dar să deschidem şi alte casete, pentru noi investigaţii privind situl de la Roşiori – Neamţ.