Roşia de Secaş | Judeţ: Alba | Anul: 1999
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
1999
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; Hallstatt;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 6949.01 |
Județ:
Alba
Unitate administrativă:
Roşia de Secaş
Localitate:
Roşia de Secaş
Localizare:
| 6949.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ciută | Marius Mihai | participant | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia |
Raport:
Cercetările s-au desfăşurat în perioada 12 - 22 iulie 1999, de către un colectiv de 10 studenţi practicanţi aflaţi sub coordonarea lector univ. Marius Ciută.
Scopul acestor investigaţii a fost, în primul rând, acela de a semnala o serie de puncte noi, reprezentând locuiri şi/sau urme preistorice inedite, fiind vizată însă şi realizarea altor descoperiri aparţinând altor epoci. Ca obiectiv secundar s-a urmărit identificarea în teren a unor obiective arheologice deja semnalate şi/sau cercetate în prealabil.
Deasemenea s-a urmărit familiarizarea studenţilor cu metodologia de realizarea a unei periegheze, cu instrumentele necesare, cu completarea fişelor de periegheză şi, nu în ultimul rând cu anumite informaţii legate de habitatul uman în preistorie, de principalii factori determinanţi ai acestuia.
Într-o fază preliminară s-a realizat o documentare bibliografică şi cartografică asupra arealului supus atenţiei, în acest demers fiind folosite, ca instrumente principale, Repertoriul arheologic al judeţului Alba (Alba Iulia 1995), şi hărţile cadastrale, la scară cât mai mare (1:10.000) obţinute de la OCOT, Alba Iulia. S-a urmărit astfel o familiarizare cu configuraţia geo-morfologică a arealului, cu toponimele, hidronimele, cu gradul de antropizare, şi chiar cu unele specificităţi de relief prezente în această arie.
S-a stabilit ca punct de bază localitatea Roşia de Secaş (mai precis Şcoala Generală) , aflată în zona central-nordică a acestei unităţi fizico-geografice.
Cadrul geografic-natural
Străbătut de paralela 46,1o latitudine nordică şi de meridianul 23,80 longitudine estică, Podişul Secaşelor face parte din punct de vedere geografică din Podişul Transilvaniei, mai precis estorului sud-vestic al acestei unităţi. Este un areal de tranziţie spre ţinuturile colinare, muntoase, cu relief deluros.
Sectorul abordat prin periegheze a fost cel al bazinului Secaşului Mic, mai precis segmentul cuprins între localităţile Broşteni (la est) şi Tău (la vest), fiind explorate văile afluenţilor de stânga ai acestuia (dinspre sud), care prezentau o expunere ideală locuirii (versanţii cu expunere sud - sud-estică).
Astfel, au fost parcurse, cu predilecţie, văile Păucii, Găvanului, Ungureiului, Sinului şi Tăului (afluenţi ai Secaşului Mic), fiind avute în vedere atât zonele joase le luncă cât şi terasele (a I-a şi a II-a) sau chiar locurile aflate pe înâlţimi (cumpăna apelor).
Au fost realizate ridicări topografice expeditive (de mână) pentru localizarea respectiv regăsirea cu uşurinţă, în cadrul zonelor parcurse, a posibilelor descoperiri.
În demersurile concrete ale perieghezelor au fost căutaţi şi posibili ?informatori?, care să furnizeze informaţii utile în legătură cu găsirea unor locuri cu semnalări de materiale arheologice. În acest sens, putem afirma, în perspectiva unor cercetări ulterioare, că potenţialul în ceea ce priveşte aceşti "informatori" în zonă este foarte redus, locuitorii manifestând în cele mai multe cazuri indiferenţă, lipsă de cunoştinţe în ceea ce priveşte hotarul şi toponimicele şi/sau chiar agresivitate! Singurele excepţii vin din partea păturii, tot mai reduse numeric, a intelectualilor satelor, în acest sens, unele informaţii (puţine!) primite de la prof. I. Popa (Roşia de Secaş), prof. I. Lupean (Tău) şi preotul Bogdan Ştefan (Ungurei), dovedindu-se a fi eficiente.
O altă piedică ce a stat în calea cercetărilor a fost legată de perioada aleasă pentru desfăşurarea acestora (iulie), aproape în totalitate hotarul localităţilor fiind acoperit de o pătură vegetală compactă (culturi de cereale sau loturi necultivate).
În urma a 10 zile de periegheze (care au însumat peste 100 km liniari parcurşi) au fost descoperite 7 puncte inedite cu semnalări de materiale aparţinând epocilor preistorice, fiind identificate şi alte obiective arheologice cercetate anterior.
Au fost cercetate următoarele sectoare:
- Sectorul Roşia de Secaş - Tău; urmând talvegul Secaşului Mic, pe partea sudică (stângă) realizându-se intrări şi pe valea Tăului şi a Sinului. A fost identificat în această zonă un punct La Cruce (Calea Crucii) în care s-a semnalat o locuire Coţofeni. Acesta se află în imediata apropiere a localităţii Roşia de Secaş, pe partea stângă a drumului (de ţară) ce duce spre Tău, pe un loc înalt, deasupra Luncii de Jos şi a SMA Roşia, practic la extremitatea de nord a cumpenei apelor dintre Valea Ungureiului şi valea Secaşului Mic. Fragmentele ceramice descoperite (în jur de 100) pe o suprafaţă relativ redusă (500 m2), dovedesc o locuire aparţinând epocii de tranziţie spre epoca bronzului, respectiv culturii Coţofeni.
În sectorul văii Sinului (Valea lui Sin, Valea lui Sim), menţionăm faptul că nu am reuşit să identificăm punctul numit Lăcuţ (Lăcuţ-Puşcărie, aparţinător de Tău) semnalat de dl. I. Al. Aldea în anul 1967, la 2,5 km sud-vest de sat (Rep.Alba 1995, 187), unde a descoperit urme de locuinţe petreştene. În zona desemnată (cunoscută) de localnici cu toponimicul menţionat, prospecţiile repetate nu au detectat nici o urmă materială, pe nici unul din versanţii văii amintite. Mergând în sus pe vale, la aproximativ 4-5 km spre sud există locul numit La Fabrică, unde se află ruinele unei fabrici de spirt din perioada interbelică.
În apropierea drumului de ţară mai sus menţionat, în punctul La Cărări (La lunca din Jos au fost identificate, în arătură, sporadice materiale ceramice atipice, fără posibilitatea încadrării lor ( epoca bronzului, epocă dacică, postroman ?).
- Sectorul Roşia de Secaş - Păuca; urmând Calea Păucii, valea Păucii şi valea Gârdanului.
A fost identificată aşezarea eneolitică petreşteană din punctul Homm, aflată la intrarea în localitatea Păuca (venind dinspre Roşia). Într-o zonă proaspăt arată a fost identificat un deosebit de bogat material arheologic (ceramică, unelte din piatră cioplită şi şlefuită, chirpic, fusaiole, etc), aparţinând fazei A-B a culturii Petreşti precum şi câteva fragmente ceramice aparţinând fazei a II-a a culturii Coţofeni.
Pe valea Gârdanului, pe versantul cu expunere sud-estică, în zona mai înaltă (Măgură) au fost semnalate, sporadic, materiale ceramice Coţofeni.
- Sectorul Roşia de Secaş - Ungurei; urmând valea Ungureiului, la est cu Dealul Crucii iar la est cu Dealul Drăgăneasa.
În punctul numit La Moldă, aflat la o distanţă de 2 km spre nord de satul Ungurei, în imediata apropiere a şoselei ce leagă Roşia de Secaş de această localitate (la vest de aceasta), pe o pantă lină cu expunere sud-estică au fost semnalate numeroase fragmente ceramice aparţinând epocii hallstattiene (cultura Gava ?). Configuraţia terenului (un promontoriu înalt care domină valea Ungureiului, prezenţa unor valuri de pământ de origine incertă şi intrândul pe care-l face un afluent de stânga), suprafaţa mare de recoltare a materialelor arheologice, precum şi bogăţia acestora, fac posibilă existenţa aici (deocamdată cu titlul de ipoteză neverificată !) a unei aşezări fortificate de tipul celei de la Teleac. Pe drumul de acces a fost descoperit şi un fragment ceramic aparţinând culturii Basarabi.