Roşia de Amaradia | Judeţ: Gorj | Punct: Coasta Burduharului | Anul: 2007
Fără Ilustrații

Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Calotoiu | Gheorghe | participant | Muzeul Judeţean Gorj "Alexandru Ştefulescu" |
Hortopan | Dumitru | participant | Muzeul Judeţean Gorj "Alexandru Ştefulescu" |
Raport:
Satul Roşia de Amaradia (com. Roşia de Amaradia) se află în partea de NV a judeţului Gorj, într-o zonă deluroasă.
Aşezarea preistorică care a fost cercetată, începând cu acest an se află la 500 m NV de pârâul Şitoaia şi la 250 m V de drumul comunal care leagă satul Roşia de Amaradia de satul Şitoaia. Aşezarea se află pe un platou întins numit de localnici Coasta Burduharului şi se află pe o suprafaţă de mai multe hectare, fiind cultivat cu cereale. Situl arheologic a fost semnalat de localnicul Piţoacă Augustin, care a făcut un „bunar” (fântână) pentru a uda legumele. În zonă sunt mai multe izvoare cu apă, care au fost folosite din vechime. Mergând la faţa locului, am descoperit fragmente ceramice pe o suprafaţă de câteva hectare.
În punctul Coasta Burduharului a fost executată o casetă cu dimensiunile de 5 x 4 m. Lucrările s-a desfăşurat în a doua jumătate a lunii mai şi prima parte a lunii iunie, cu câţiva muncitori puşi la dispoziţie de Primăria din Roşia de Amaradia, conform legii 416/2001.
Caseta cercetată prezintă următoarea stratigrafie:
0 -0,15/0,18 m sol vegetal;
-0,15/0,18 -0,72/0,80 m strat cenuşiu deschis cu fragmente ceramice medievale;
-0,72/ 0,80 –0,95/1,15 m strat cenuşiu închis cu vestigii arheologice,
-0,95/1,15 m strat steril din punct de vedere arheologic.
În c.C2 şi C3, pe latura de E a casetei, la -0,95 m a fost descoperită o locuinţă de suprafaţă cu laturile 2,45 x 2,30 m şi o vatră dispusă în partea de SV a locuinţei cu dimensiunile de 0,95 x 1,14 m, pe care au fost găsite fragmente ceramice cu urme de arsură secundară constând în toarte, funduri de vase, oase de animale arse şi un percutor.
În C2, la ad. de -0,95 m a fost descoperit un vas de culoare cenuşie cu toarte supraînălţate rupte din vechime, fundul inelar, buza dreaptă. Tot în c.2, la -0,82 m, de martorul casetei din partea de E şi la -0,98 m adâncime au fost descoperite fragmente ceramice de la un vas mare de provizii din pastă grosieră, cu ornamente alveolare sub buză, buza dreaptă şi fundul drept, de culoare cărămizie.
În c.1, în afara locuinţei, la -1,10 m a fost descoperită o unealtă de silex, cu L de 7,5 cm.
În c.3, la -0,95 m au fost descoperite ceşti fragmentare de la care se păstrează toarte în bandă şi porţiuni de pântec din pastă fină. În acelaşi carou, la -0,98 m a fost descoperit un fragment de vas care avea rolul de a menţine focul care este din pastă grosieră de culoare cenuşie. Se mai păstrează din acesta 3 orificii, din care unul rea un motiv alveolar pe margine.
În C4, la -0,96 m a fost descoperită o toartă ce are incizate pe ea ornamente sub forma unui şir de romburi. În apropierea vetrei, la -0,92 m s-au descoperit fragmente de vase tronconice cu ornamente incizate sub formă de triunghiuri în reţea şi şanţuri cu linii întrerupte.
În C6, la -0,88 m a fost descoperit un fragment de vas din pastă semifină de culoare cenuşie cu buza dreaptă şi o tortiţă mică sub ea. Tot în c. C5 au fost descoperite fragmente ceramice ce aveau ca ornamente linii punctate realizate prin imprimarea cu unelte cu vârf. Pe un perete de la o căniţă din pastă fină de culoare cenuşie apare motivul meandrului sub care apar la o distanţă de un centimetru liniuţe punctate; pe un alt fragment ceramic, sub buză, apar triunghiuri haşurate cu vârful în jos.
Materialul arheologic descoperit la Roşia de Amaradia se compune din ceramică, silex şi oase. Ceramica se păstrează în stare fragmentară, dar oferă posibilitatea stabilirii unor forme de vase.
Fragmentele de vase tronconice sunt cele mai numeroase, fiind lucrate dintr-un material grosier, care conţine nisip şi pietricele. Multe exemplare au pereţii drepţi de culoare cărămizie sau cenuşie, buza dreaptă sau uşor evazată, ce au sub ea brâuri alveolate sau de formă şnuruită; unele dintre ele au apucători organice sau aplicate.
Fragmentele de vase bitronconice sunt în număr mai mic, fiind din pastă semifină, cu buza evazată.
Cănile fragmentare sunt piesele cu corpul uşor bombat şi fundul drept sau inelar. În C2, la -0,95 m a fost descoperită o cană cu două toarte supraînălţate din pastă fină de culoare neagră, cu buza dreaptă şi fundul inelar. Pe vatra locuinţei a fost găsită o altă căniţă fragmentară a cărei toartă porneşte din buză şi se prinde de diametrul maxim al pântecului.
Ceştile fragmentare se păstrează sub formă de toarte şi pereţi ornamentate cu romburi, triunghiuri în reţea sau meandre.
În afara vaselor de lut a mai fost descoperită o fusaiolă rotundă aplatizată lângă vatra din locuinţă.
O altă categorie de piese au fost lucrate din silex. În C1, la ad. de 0,98 m a fost descoperită o lamă de silex de 7,5 cm cu urme de folosire. În apropierea vetrei din locuinţă a fost descoperit un percutor de formă sferică, cu d. de 9,6 cm, care prezintă o mică alveolare formată în timpul folosirii. De asemenea, pe vatră au fost descoperite oase de animale cu urme de arsură.
Cercetările arheologice de la Roşia de Amaradia, punctul Coasta Burduharului, prin vasele tronconice, ceştile, cănile descoperite prezintă analogii cu vasele descoperite la Vierşani Jupâneşti (Gorj), Oreviţa Mare (Mehedinţi), Vlădeşti (Vâlcea). Întinderea aşezării este de cca. 4-5 ha, iar pe o mare suprafaţă se întâlnesc fragmente ceramice scoase la suprafaţă în urma efectuării lucrărilor agricole.
Aşezarea de epoca bronzului de la Roşia de Amaradia se încadrează cronologic în perioada bronzului final, cultura Verbicioara, faza IV1.
Rezumat:
Satul Roşia de Amaradia (com. Roşia de Amaradia) se află în partea de NV a judeţului Gorj, într-o zonă deluroasă. În punctul Coasta Burduharului a fost executată o casetă cu dimensiunile de 5 x 4 m. Materialul arheologic descoperit la Roşia de Amaradia se compune din ceramică, silex şi oase. Aşezarea de epoca bronzului de la Roşia de Amaradia se încadrează cronologic în perioada bronzului final, cultura Verbicioara, faza IV.