Roşia Montană | Judeţ: Alba | Punct: Pârâul Porcului-Tăul Secuilor | Anul: 2006
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2006
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană timpurie;
Categorie:
Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Necropolă; Necropolă plană; Necropolă tumulară;
Cod RAN:
| 6770.06 |
Județ:
Alba
Unitate administrativă:
Roşia Montană
Localitate:
Roşia Montană
Punct:
Pârâul Porcului-Tăul Secuilor
Toponim:
Alburnus Maior
Localizare:
| 6770.06 |
Lista Ilustrațiilor - 8
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Bălan | Gabriel | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Bocan | Ionuţ | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Damian | Paul | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Dumitraşcu | Emil | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Neagu | Cătălina Mihaela | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Paraschiv | Eugen Dorel | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Raţiu | Alexandru-Mircea | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Simion | Mihaela | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Vasile | Mihai | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Vleja | Decebal | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
Raport:
În campaniile de cercetări arheologice din anii 2004 - 2006, colectivul de arheologi al MNIR şi un colectiv de la IAB (campania 2004), au investigat sistematic perimetrul amplasat la E de vechiul punct de exploatare a gresiei “Pârâul Porcului”, pe versantul de N al văii Roşiei. De asemenea, în campania din anul 2004, la cercetări au participat şi arheologi de la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Înregistrarea şi prelucrarea datelor topografice a fost realizată de un colectiv de la Institutul de Arheologie Sistemică, Alba Iulia (IASAB), iar datele preliminare pentru proiectul GIS de către un colectiv de la Centrul Român pentru Utililizarea Teledetecţiei în Agricultură, Bucureşti (CRUTA).
Cercetarea arheologică a fost realizată datorită faptului că perimetrul va fi afectat de “Proiectul Minier Roşia Montană”. Această zonă, cunoscută în literatura arheologică de specialitate şi sub denumirea generică de Tăul Secuilor1, a beneficiat de o evaluare de teren anterioară2 în cadrul campaniei din anul 2000 şi parţial în anul 2003. Astfel, în stadiul incipient al investigaţiei era semnalată, cel puţin pentru zona de N a perimetrului, o necropolă romană de incineraţie. De asemenea, sunt vizibile intervenţii antropice, legate de specificul economic al zonei (amenajări de tăuri şi a sistemului de canale aferent acestora3).
Raportul de cercetare arheologică prezentat se referă la cele trei campanii de cercetare. (2004, 2005, 2006).
După evaluarea teoretică şi de teren, în campaniile 2004-2006, s-a adoptat o metodologie de săpătură, conformă condiţiilor din teren, respectiv o cercetare în suprafaţă prin casete şi secţiuni. Au fost trasate un număr de 252 unităţi de săpătură cu dimensiuni şi orientări variabile.
Caroiajul utilizat în interiorul tuturor unităţilor de săpătură este unul tip tablă de şah, alfabetic pe axa V-E şi numeric pe axa N-S (1/1 m).
În urma rezultatelor obţinute în cele trei campanii de cercetări arheologice au putut fi estimate limitele de NV, V şi S ale necropolei.
Este evident faptul că o parte din necropolă a fost afectată de amenajarea lacului Tăul Secuilor, al cărui dig a fost surprins parţial în secţiunea 01 09 01 093. Ultimul mormânt cercetat în extremitatea estică este M90, deranjat parţial de lucrările efectuate cu prilejul construirii tăului. Nu ne putem pronunţa, în stadiul actual al cercetărilor, în ceea ce priveşte delimitarea necropolei la NE şi la E.
Necropola se prezintă într-o stare de conservare medie, majoritatea complexelor fiind prezervate satisfăcător, atât în ceea ce priveşte groapa sepulcrală, cât şi amenajările exterioare. Mai puţine sunt cazurile în care amenajările exterioare sunt parţial distruse. Există însă, în cadrul necropolei, zone în care au avut loc şi importante intervenţii ulterioare.
În cazul a mai mult de două treimi din totalul mormintelor (228 de cazuri) au fost observate intervenţii ulterioare asupra gropii mormântului.
Repartiţia mormintelor în planul necropolei
S-a remarcat o concentrare a mormintelor în partea de NV a necropolei, la intervale cuprinse între 0,30 m şi 3,00 m. În restul necropolei distanţa dintre morminte este oarecum constantă, de obicei la intervale cuprinse între 1,50 m şi 2,00 m.
Orientarea gropilor mormintelor nu prezintă diferenţe majore, constatându-se, la prima vedere, o predilecţie pentru axa NV-SE (148 de morminte). Se înregistrează, în unele cazuri, uşoare deviaţii spre N sau spre V de la această axă, însă acestea nu sunt majore. Au fost observate şi cazuri când mormintele sunt orientate E-V (48 de cazuri) sau NE-SV (24 de cazuri), fără însă a constitui grupuri aparte în cadrul necropolei.
Groapa sepulcrală
Groapa este practicată de la adâncimi variabile în raport cu nivelul actual de călcare, de la -0,10 până la -0,80 m (pământ afânat, de culoare brun-negricioasă şi stratul de pământ lutos, galben). În cazul mormintelor tumulare gropile sunt acoperite, în interiorul ringului, cu o manta de lut galben tasat. Sunt înregistrate şi cazuri în care gropile sunt acoperite cu o manta compactă din pietre de mici dimensiuni.
Profilul şi tratamentul gropilor sepulcrale, ca şi modul de depunere a reziduurilor cremaţiei oferă posibilitatea încadrării în patru tipuri.
I. Gropi arse cu treaptă - 99 de morminte.
În majoritatea cazurilor pereţii gropii sunt verticali sau uşor evazaţi (de formă trapezoidală), platforma plată şi etajul inferior al gropii de formă rectangulară.În funcţie de structura geomorfologică a solului şi de configuraţia pantei se constată o adaptare a modului de amenajare a gropii funerare în funcţie de aceste caracteristici. Astfel se constată situaţii în carepereţii gropii sunt verticali sau uşor înclinaţi, însă platforma nu este perfect plată. Aceste cazuri sunt determinate de compoziţia geomorfologică a stratului în care este săpată groapa mormântului, respectiv stratul fiind impregnat cu blocuri de gresie. În alte cazuri groapa este săpată pe panta naturală, existând un decalaj de nivel între laturi.
Dimensiunile acestor gropi sunt variabile, cu lungimi de 1,42-3,60 m, lăţimi de 0,92-1,95 m, iar stratul de reziduuri ale cremaţiei este dispus unitar, de obicei în interiorul etajului inferior. De asemenea, sunt vizibile şi pe platformă urme de cărbune de lemn în amestec cu cenuşă şi oase calcinate. În unele cazuri etajul inferior este marcat, la rândul său, de pietre dispuse pe contur.
II. Gropi arse fără treaptă — 214 de morminte.
Gropile de acest tip au în general dimensiuni mai mici şi se încadrează în două subtipuri, în funcţie de profilul acestora:
a) cu pereţii uşor evazaţi şi fundul plat (de formă trapezoidală în secţiune).
b) gropi de formă albiată.
Predominant este primul tip, aici integrându-se majoritatea mormintelor descoperite în cadrul necropolei.
Pereţii şi fundul gropii prezintă în majoritatea cazurilor o crustă de arsură de culoare roşie portocalie, cu grosimi variabile (0,01-0,04 m). În unele cazuri, arsura pereţilor nu este consistentă sau continuă.
Stratul de reziduuri ale cremaţiei de pe fundul gropii este de asemenea variabil (de la 0,01-0,02 m până la 0,30-0,40 m).
III. Gropi nearse de formă rectangulară — 5 morminte.
Resturile cremaţiei, cu un posibil tratament intermediar de separare parţială de reziduurile de lemn arse, sunt depuse direct în groapă, după care complexul funerar este sigilat.
IV. Morminte cu resturile cremaţiei depuse în anumite tipuri de recipient - 3 morminte.
Este vorba de morminte în care resturile cremaţiei, separate de reziduurile cremaţiei sunt depuse în recipiente ceramice (urne) sau de piatră (cistae).
Amenajări exterioare gropii sepulcrale
Prezenţa structurilor şi amenajărilor exterioare gropilor mormintelor este una dintre caracteristicile acestei necropole. Astfel, sunt întâlnite atât forma simplă a ringului de piatră, cât şi cea complexă a incintei funerare. Au fost identificate şi cercetate parţial trei incinte funerare, dintre care una se individualizează printr-un sistem elaborat de edificare (Incinta funerară nr. 3). În ceea ce priveşte ringurile (128 de morminte), acestea sunt alcătuite din pietre de diverse dimensiuni (cuprinse între 0,15-0,60 m) dispuse în majoritatea cazurilor pe o singură asiză. Diametrele ringurilor variază între 1,90-4,50 m. Sunt înregistrate câteva cazuri particulare în care pietrele sunt dispuse pe două sau trei asize, întotdeauna fără liant. În anumite situaţii, amenajarea de piatră urmărea conturul rectangular al gropii sepulcrale (10 morminte). În ce priveşte starea de conservare a amenajărilor exterioare se constată, în cazul mai multor morminte, demontarea ulterioară, parţială sau integrală a acesteia (în 62 de cazuri amenajările funerare exterioare au suferit perturbări semnificative).
Forma tumulară a amenajării exterioare a fost constată în 46 de cazuri.
Incinta funerară numărul 3
Incinta funerară este amplasată în partea de NE a perimetrului cercetat4. Ansamblul funerar are două faze de construcţie şi trei momente de înmormântare. Prima fază este de formă rectangulară cu laturile egale (3,90 x 3,90 m), fiind realizată din blocuri de piatră de dimensiuni mari, păstrate pe înălţimea a două sau trei asize. În cea de-a doua fază planimetria monumentului cunoaşte o modificare sensibilă, dimensiunile sale fiind de 6,00 x 4,60 m, păstrate pe înălţimea a cinci asize. În faza a doua construcţia este orientată pe axa NNE-SSV.
Între cele două faze de construcţie există atât diferenţe privind modul de fasonare a materialului litic utilizat în construcţia elevaţiei, cât şi la nivelul materiei prime folosite5. Astfel, în prima etapă de construcţie au fost utilizate blocuri de piatră de dimensiuni mari (2,20 x 1,00 x 0,50-1,00 x 0,80 x 0,40 m), foarte puţin prelucrate sau deloc, în timp ce în faza a doua, blocurile de piatră sunt prelucrate fără excepţie, şi au dimensiuni cuprinse între 0,80 x 0,60 x 0,40-0,60 x 0,40 x 0,20 m. De asemenea, pentru prima fază liantul utilizat este lutul galben, în timp ce pentru a doua fază nu a fost sesizat nici un liant.
În interiorul incintei au fost descoperite trei morminte de incineraţie cu ardere pe loc: M268 (prima înmormântare, situat în partea centrală a fazei I a incintei), M270 (ultima înmormântare, situat în parteaN a primei faze de construcţie a incintei), M271 (a doua înmormântare, situatîn partea de N, în interiorul celei de-a doua faze de construcţie a incintei).
Intervenţii ulterioare asupra gropii sepulcrale
În majoritatea cazurilor complexele funerare sunt perturbate de intervenţii ulterioare poziţionate fie în centrul gropii sepulcrale, fie lateral, afectând parţial una din laturile mormântului. În general gropile de intervenţie au un diametru cuprins între 0,80-1,20 m, şi o adâncime variind între 0,20-1,40 m. În unele cazuri, de la suprafaţa sau din umplutura gropii de intervenţie au fost recoltate fragmente ceramice, fragmente de cărbune de lemn sau, în unele cazuri, oase calcinate. Intervenţia anulează calitatea de complex închis a mormântului (relaţie stratigrafică de interferenţă cu zona de depunere a inventarului).
Complexe cu funcţionalitate incertă
Au fost identificate pe întreaga suprafaţă a necropolei un număr de6 aliniamente de piatră, realizate într-o manieră constructivă rudimentară. În stadiul actual al cercetării se poate formula o ipoteză privind posibila funcţionalitate a acestora în legătură cu distribuţia parcelară a loturilor consacrate funerar.
O atenţie aparte trebuie acordată zonelor sau structurilor (un caz clar-M276) care conţin doar resturile rugului separate total sau parţial de osemintele calcinate.Gropile sunt nearse. Resturile cremaţiei, concretizate într-un nivel de cărbune de lemn, sunt distribuite uniform pe fundul gropii.
La limita de SV a necropolei de incineraţie, în campaniile 2005 şi 2006, a fost identificată şi cercetată o clădire datată în epoca romană, cu un plan care indică o posibilă funcţionalitate sacră.
Edificiul se află într-o stare precară de conservare, suprafaţa sa fiind afectată în proporţie de 60% de către intervenţiile antropice efectuate de-a lungul timpului (derocări, drum vicinal, şanţuri) sau de către alunecările de teren. Au fost distruse în întregime partea de V şi SV a edificiului, precum şi partea sa de E şi SE.
Marginea platoului, ales în antichitate pentru amplasamentul edificiul, conferă o vizibilitate deosebită asupra versantului de S (zona Carpeni, Valea Nanului, masivul Cârnic), precum şi asupra Văii Roşiei. Configuraţia terenului a determinat efectuarea unor lucrări de nivelare în stânca nativă sau în lutul galben care o suprapune.
În urma cercetării întreprinse în campaniile din anul 2005 - 2006 au fost obţinute următoarele rezultate: a fost urmărit traseul zidului de N şi al platformei constituite în exteriorul zidului de N, a fost delimitată fundaţia platformei de susţinere din camera B a edificiului, a fost extinsă cercetarea spre V a pavajului din curtea interioară a edificiului (spaţiul C), a fost identificat parţial zidul de S (Z6) al edificiului (o parte din paramentul de S al acestuia, precum şi capătul de E, a fost afectat de alunecările de teren), iar în final a fost cercetat traseul zidului de compartimentare Z5, situat paralel cu zidul de S.
Edificiul are formă dreptunghiulară şi este orientat NNE -SSV (15° faţă de N), iar axul longitudinal pe această direcţie are o lungime de 14,66 m. Pe acest ax zidul perimetral N se află la o cotă de +792,641, în timp ce zidul perimetral de S se află la +789,969.
Accesul se făcea dinspre S, prin curtea interioară, acoperită cu un pavaj din dale de piatră, iar legătura dintre aceasta şi compartimentările de pe latura nordică era realizată prin intermediul treptelor săpate în stâncă (?).
Latura lungă a clădirii se află pe direcţia NNV-SSE şi a fost identificată pe o lungime prezervată de 17,80 m. Capătul de E al zidului este distrus, însă prezenţa unui grup de pietre mari (0,25-0,40 m), fasonate, în structura sa, în această porţiune, sugerează existenţa ipotetică a colţului clădirii în apropiere.
Distrugerea completă a unei părţi importante din clădire nu permite reconstituirea integrală a planului acesteia. Amplasarea curţii interioare foarte aproape de limita de V a edificiului este în disonanţă cu lungimea zidurilor perimetrale de N şi de S. O situaţie similară în ce priveşte asimetria planului edificiului pe latura de V a fost întâlnită în cazul edificiului de cult din punctul Szekely, cercetat în campania anului 2001.
Partea de S a pavajului se află la cota +790,384, partea mediană la +791,304, limita de N (coincide cu baza treptelor săpate în stâncă) la +791,875, partea superioară a treptelor +792,288.
Inventarul este constituit din ceramică şi obiecte de metal, datate în epocă romană, recoltate de pe întreaga suprafaţă cercetată a edificiului. O concentraţie mai mare a materialului a fost semnalată în camerele A şi B distribuite pe latura nordică.
Materialul ceramic este reprezentat într-o măsură mai mare de oale şi platouri fragmentare. Se remarcă prezenţa câtorva fragmente de cărămidă.
Obiectele de metal sunt constituite dintr-un număr apreciabil de piroane şi de scoabe, toate cu un grad foarte mare de coroziune.
Consideraţii preliminare asupra inventarului funerar
Inventarul din necropola de la Tăul Secuilor, caracteristic în linii mari necropolelor din Dacia romană, este constituit din ceramică, piese din metal, obiecte din sticlă şi varia.
Inventarul ceramic:cercetările arheologice din anii 2004-2006 au scos la iveală un bogat material ceramic. Acesta este reprezentat prin amfore, urcioare, oale, turibula, castroane, cratere, cupe, platouri, farfurii, boluri, capace şi opaiţe.
Amfore: o situaţie rar întâlnită în necropolele de la Roşia Montană este reprezentată de prezenţa amforelor în morminte. În necropola de la Tăul Secuilor au fost recoltate 13 vase din această categorie.
Urcioare: din complexele arheologice cercetate în campania arheologică din anii 2004-2006 au fost recoltate 257 de piese din această categorie. Dintre acestea 65% sunt piese întregi, iar restul de 35% fragmentare, multe dintre ele fiind întregibile. Ponderea urcioarelor în morminte este considerabilă. Astfel din M 105 au fost recoltate cinci urcioare; din M177, M185 şi M230 au fost recoltate câte patru urcioare. În multe dintre complexele cercetate au fost descoperite câte trei urcioare: M94, M132, M159, M161, M200, M202, M217, M247, M267 M268, M280 şi M298 şi M303. Dintre acestea se remarcă o piesă, descoperită în campania arheologică din anul 2004 în M112, care reprezintă un urcior T. S., probabil de provenienţă italică.
Oale: această categorie de obiecte este reprezentată de un număr de 164 de piese, majoritatea fragmentare, 55% fiind întregibile.
Turibula: categorie de vase reprezentată de un număr de 75 de piese, în proporţie de 40% întregi. Restul de 60% sunt fragmentare, dar în majoritate întregibile şi reîntregibile.
Castroane:categorie de obiecte reprezentată prin cinci piese fragmentare.
Cratere: din această categorie ceramică a fost recoltat un singur vas, fragmentar, dar întregibil, descoperit în M182, în timpul campaniei arheologice din anul 2005.
Cupe: în necropola de la Tăul Secuilor au fost descoperite 132 de vase din această categorie. Din aceste piese 70% sunt piese întregi. Majoritatea pieselor, în proporţie de 75% sunt reprezentate de exemplare cu buza înălţată vertical sau înclinată spre exterior, rotunjită, delimitată de corp, corp globular, baza inelară. Restul de 25% sunt cupe prevăzute cu o toartă. Dintre acestea, o piese, recoltată din M235 face parte din categoria vaselor cu glazură plombiferă, fiind foarte posibil să fie confecţionată într-unul din atelierele de la Ampelum (Zlatna). Atrage atenţia o piesă descoperită în M284, care reprezintă o imitaţie a formei de T. S. Ritterling 9. Cele mai multe dintre piesele din această categorie reprezentă imitaţii de vase cu pereţi subţiri.
Platouri: au fost descoperite patru piese din această categorie de obiecte, recoltate din M166, M176, M213 şi M321. Toate sunt prevăzute cu buză înclinată în interior, pereţi arcuiţi, baza dreaptă.
Farfurii: în campaniile arheologice din anii 2004-2006, au fost recoltate 16 piese din această categorie de obiecte, toate fragmentare, dar întregibile. Toate sunt imitaţii ale formei T. S. Drag. 36.
Boluri: au fost recoltate 14 piese din această categorie. Toate reprezintă imitaţii ale formei T. S. Drag. 41.
Capace: categorie de obiecte reprezentată prin 10 piese, toate fragmentare, dar întregibile. Acestea au buza rotunjită şi înclinată în interior, pereţi arcuiţi, buton scurt, uşor profilat.
Opaiţe: categorie de obiecte cu cea mai mare reprezentare în ponderea materialului ceramic din necropola romană de la Tăul Secuilor. Numărul opaiţelor se ridică la 308, dintre care 45% sunt întregi. Dintre piesele fragmentare un număr destul de mare este reprezentat de piesele întregibile. Majoritatea opaiţele sunt de tipul Loeschcke X, cu disc neted, rotund, cu un orificiu de alimentare, delimitat de bordură printr-un cordon, care se îndreaptă spre cioc şi formează un canal, prevăzut, în toate cazurile, cu un mic orificiu pentru ventilaţie. De multe ori are înscrisă în centru ştampila producătorului. Două piese, descoperite în M146 sunt de tipul VIII Loeschcke. De asemenea atrage atenţia un opaiţ cu glazură plombiferă.
Mărcile de producător de pe opaiţele de la Tăul Secuilor sunt comune, des întâlnite în necropolele şi aşezările provinciei Dacia Superior: ATIMETI, CAI, CASSI, FAOR, FESTI, FORTIS, LITOGENE, LUCIA, MURRI, OCTAVI, OPTATI, VETTI. De multe ori acestea apar însoţite de hedere supra sau infra.
Pastele din care sunt confecţionate aceste obiecte reprezintă aproape în totalitate tipuri de pastă locală.
Multe dintre obiectele de inventar sunt deformate, fiind foarte posibil ca unele să reprezinte rebuturi, cu valoare de întrebuinţare anulată (piese noi) utilizate în cadrul ceremonialului de înmormântare. De asemenea multe din piese sunt puternic arse secundar.
Obiectele din metal sunt reprezentate de: o piesă din aur, piese din bronz şi fier.
De o valoare deosebită este piesa reprezentată de un cercel din aur, descoperită în M225, în campania arheologică întreprinsă în anul 2005. Obiectele din bronz sunt constituite din monede, fibule, o pensetă, catarame de centiroane, un zar, un inel şi obiecte neidentificabile ca tip în acest stadiu al cercetărilor.
Monede6: în urma cercetărilor arheologice întreprinse în necropola de la Tăul Secuilor au fost recoltate 84 de monede; din acestea 83 sunt din bronz şi una din argint, care aparţine inventarului din mormântul M157. Aceasta reprezintă un denar, datat în timpul împăratului Antoninus Pius. Piesele din bronz sunt reprezentate de 16 monede de tip as. Una este datată în timpul domniei împăratului Domitian (M152), una este emisă în timpul domniei împăratului Nerva (M87), una, cu precauţie poate fi datată în timpul domniei împăratului Traian (M 76), 11 datează din timpul domniei împăratului Hadrian (M15, M23, M44, M50, M74, M109, M110, M133, M150, M169, M178), 2 din perioada împăratului Antoninus Pius (M 3, M 86), 2 din timpul în care Antoninus Pius era împărat, iar Marcus Aurelius Caesar (M33, M127), una de la Faustina II, emisă anterior anului 176 (M26).
Monede fragmentare şi ilizibile din bronz, neprecizate (M 41, M46, M53, M79, M83, M87, M125, M144, M146, M163, M169, M172, iar cea de-a treisprezecea a fost recoltată din suprafaţă).
În ceea ce priveşte tipul şi datarea monedelor descoperite în campaniile arheologice din anii 2005-2006, în acest stadiu al cercetărilor nu ne putem pronunţa. Menţiuni speciale sunt reprezentate de M237, M260 şi M267, morminte din care au fost recoltate câte două monede.
Fibule: au fost descoperite 17 exemplare, toate fragmentare: două din argint, 11 din bronz şi patru din fier.
O menţiune specială o reprezintă o piesă din inventarul mormântului M99, reprezentată de o pensetă din bronz, ce a fost depusă într-o casetă, cu ornamente de bronz. Datorită stării precare a artefactelor nu ne putem pronunţa asupra materialului din care a fost realizată aceasta.
Catarame: din această categorie de material au fost recoltate două piese confecţionate din bronz, ambele fragmentare.
Oglinzi: au fost descoperite două piese. Ambele sunt confecţionate din bronz.
Obiecte din bronz neidentificabile: au fost descoperite opt obiecte din bronz (şase în M207, câte unu în M229 şi M244). În acest stadiu al cercetărilor, datorită coroziunii aceste obiecte nu pot fi identificate.
Obiectele din fier sunt reprezentate de: un cuţit, armături pentru cutie, scoabe, piroane şi ţinte.
Cuţite: a fost descoperită o singură piesă din această categorie de material, puternic oxidată, corodată, într-o stare precară de conservare.
Armături de cutie: din M174 şi M215 au fost recoltate două piese fragmentare, foarte deteriorate.
Scoabe: au fost descoperite 15 exemplare, toate puternic oxidate, corodate şi fragmentare. Majoritatea au câte un cui rupt sau o parte din bară lipsă.
Piroane: din necropola de la Tăul Secuilor a fost recoltat un număr impresionant de piroane, toate puternic oxidate şi corodate. În stadiul actual al cercetării putem preciza că acestea reprezintă piroane întregi sau fragmentare, ce pot proveni fie de la rugul funerar pe care au fost incineraţi defuncţii (în cazul mormintelor cu ardere de tip bustum), sau de la unele piese de mobilier funerar.
Ţinte: descoperite într-un număr apreciabil provin, probabil, fie de la piesele de mobilier funerar, de la casetele depuse în gropile mormintelor, fie de la elemente de îmbrăcăminte sau încălţăminte.
Obiectele din sticlă sunt foarte bine reprezentate prin unguentaria şi foarte multe fragmente de sticlă vitrifiată.
Unguentaria: în necropola de la Tăul Secuilor au fost descoperite 58 de piese din această categorie. Din punct de vedere al tehnicii toate sunt vase confecţionate în ateliere locale.
Varia: în M205 au fost descoperite trei piese miniaturale, confecţionate din chihlimbar, cu o valoare artistică deosebită. De asemenea, trebuie menţionate patru mărgele, confecţionate probabil din os (trei din M240 şi una din M225). Atrag atenţia două seturi de piese pentru joc, a câte şase jetoane, descoperite în M112, în timpul campaniei arheologice din anul 2004.
Analiza preliminară a inventarului funerar indică o funcţionare neîntreruptă a necropolei în decursul sec. al II-lea p.Chr. În această fază a cercetării este prematură o estimare a dezvoltării spaţiale a necropolei. Se constată însă, prezenţa monedelor târzii (Antoninus Pius, Marcus Aurelius) pe limita de V, în timp ce monedele timpurii (Nerva, Traian, Hadrian) sunt descoperite în partea centrală a necropolei.
În ceea ce priveşte analiza ceramicii, aceasta confirmă ipoteza formulată mai sus. Toate piesele descoperite în mormintele de la Pârâul Pârâului/Tăul Secuilor reprezintă forme care circulă în toată lumea romană de la un capăt la altul al sec. al II-lea. Mărcile oficinelor de pe opaiţe confirmă această încadrare cronologică7.
În cazul necropolei Pârâul Pârâului/Tăul Secuilor sunt asociate următoarele elemente:
- morminte de incineraţie bustum cu groapa în trepte;
- structura tumulară a anumitor amenajări exterioare;
- prezenţa combinată, în cadrul aceleiaşi necropole, a variantelor busta şi ustrina;
- prezenţă frecventă a amenajărilor exterioare— ringuri de piatră.
Dintre necropolele cercetate până acum la Roşia Montană, necropola de la Jig-Piciorag pare a constitui cea mai apropiată analogie.
Rezultatele cercetărilor arheologice efectuate în cadrul necropolei romane de incineraţie din perimetrul Pârâul Porcului/Tăul Secuilor au evidenţiat faptul că această necropolă are anumite caracteristici prin care, la o analiză în detaliu a elementelor de rit şi ritual funerar, se pot obţine informaţii noi privind configuraţia etnică şi socială a populaţiilor care au fost colonizate în zonă. Au fost identificate şi cercetate, în cele trei campanii, un număr de 321 de morminte, elemente de arhitectură funerară, trei incinte funerare precum şi o posibilă clădire cu funcţionalitate sacră. Astfel, pe lângă faptul că este vizibilă o predilecţie pentru înmormântările busta, necropolase individualizează şi prin caracterul mixt, plan şi tumular, al amenajărilor funerare. De asemenea, prezenţa ringurilor de piatră şi a incintelor funerare într-o pondere mare, anumite particularităţi ale inventarului-mobilierului arheologic al complexelor funerare (prezenţa amforelor în depunerile ofrandă, prezenţa pieselor de chihlimbar etc.), precum şi ponderea scăzută a mormintelor în care resturile cremaţiei sunt depuse în diverse tipuri de recipient (cistae, urne ceramice) pot indica, credem noi, o serie de influenţe din spaţiul balcanic într-o măsură mai mare, comparativ cu restul necropolelor de la Roşia Montană, cel puţin în stadiul actual al prelucrării informaţiei arheologice.