Româneşti | Comuna: Tomeşti | Judeţ: Timiş | Punct: Dumbrăviţa | Anul: 2009
CC BY-SA 4.0 Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Anghelinu | Mircea | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Niţă-Bălăşescu | Loredana-Cristina | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Băltean | Ion Cornel | participant | SC Roşia Montană Gold Corporation SA |
Raport:
Reluarea cercetărilor în situl paleolitic de la Româneşti - Dumbrăviţa, cercetat sistematic, în mai multe campanii, între 1961 şi 1972 (Fl. Mogoşanu 1978) a fost motivată de necesitatea reevaluării, din perspectiva unor noi principii metododologice, a arhivei geologice, respectiv a situaţiei arheologice publicate. Principalele obiective avute în vedere au fost: reidentificarea, prin sondaje, a amplasamentului vechilor săpături; realizarea unor sondaje şi taluzări pentru verificarea secvenţei geologice conservate; completarea informaţiilor stratigrafice şi culturale cu privire la succesiunea arheologică atribuită paleoliticului superior.
Situl se află amplasat pe o terasă de confluenţă dintre Bega Mare şi Bega Mică, la altitudine medie de 212 m şi la doar 10 m deasupra nivelului actual al Begăi. Vârsta terasei, expusă pe aproximativ 350 de m pe latura de SV a sitului nu este cunoscută cu precizie, în această etapă a cercetărilor (Würm mijlociu?).
Secvenţa geologică, parţial deranjată, în partea superioară, de lucrări agricole, rezidă într-un depozit siltic, suprapus sedimentelor terasei, masiv afectat în partea superioară de o solificare hidromorfică intensă (sol podzolic argilo-iluvial stagnic, tipic zonelor depresionare ale Banatului), ca şi de alte fenomene iluviale, începând cu adâncimea de 0,85 m. Secvenţa geologică a fost cercetată prin 3 profile, adâncite variabil, până la maximum 2 m, şi 2 sondaje cu carotiera (2, respectiv 3 m adâncime). Au fost recuperate 23 de eşantioane de sediment, 13 eşantioane pentru analize de polen şi 6 probe pentru analize OSL. Complexitatea evidentă a fenomenelor de acumulare/eroziune impune completarea descrierii stratigrafiei geologice prin intermediul analizelor de laborator (granulometrie, OSL), aflate în curs.
Secvenţa arheologică a fost deranjată, în partea superioară (0,40 m), de intervenţii antropice, material litic epipaleolitic, paleolitic, respectiv fragmente ceramice preistorice apărând amestecate, ca urmare a lucrărilor agricole, care au accelerat eroziunea naturală. Suprafaţa relativ plată a limitat, însă, deplasările importante ale materialului arheologic.
Extensiunea vechilor săpături a fost doar parţial identificată; astfel, săpăturile efectuate în acest an s-au limitat la deschiderea a două sondaje de 2 x 1 m, situate spre extremitatea nordică a sitului şi orientate E - V, alături de care menţionăm sondajul mai extins (3 x 1,5 m, orientat N - S), deschis în scopul verificării datelor stratigrafice şi al recoltării probelor de sediment. Materialul litic descoperit este reprezentat de aşchii de dimensiuni variate, lame şi lamele fragmentate, câteva nuclee şi piese retuşate; acestea din urmă aparţin, în majoritate, categoriei lamelelor retuşate, fie direct, abrupt, fie altern (tip Dufour). Materiile prime dominante, identificate macroscopic, sunt silexul, radiolaritul, şi jaspul, alături de care apar sporadic cuarţitul, câteva varietăţi de opal, gresia silicioasă, calcedonia.
Reluarea săpăturilor de la Româneşti a fost însoţită şi de o evaluare sistematică a sitului învecinat de la Coşava (4 km N de Româneşti), cunoscut şi el prin cercetările din anii ’60, şi amplasat pe un platou (282 m, 90 m altitudine faţă de Bega), la E de satul eponim. Suprafaţa sitului a fost recent afectată de construcţia unui releu de telefonie mobilă, ca şi de masiva exploatare de nisip terţiar, care a oferit, însă, posibilitatea taluzării câtorva profile (6) şi recuperarea de material arheologic paleolitic de la suprafaţă. Ca şi la Româneşti, secvenţa geologică, rezidă într-un strat loessic subţire (1,5 m), care suprapune depozite terţiare consistente; spre deosebire de primul sit amintit, partea superioară a depozitului conţine, diseminat în adâncime, sau expus (pe versantul sud-estic) pietriş de dimensiuni diferite, alcătuit preponderent din roci metamorfice şi atribuibil aluviunilor unei terase. Absenţa unor clare lentile aluvionare (nisip, pietriş) sugerează acţiunea masivă a spălării şi deflaţiei, pietrişul diseminat fiind singura dovadă a existenţei unei vechi terase. Partea superioară a depozitului este, de asemenea, masiv afectată de solul podzolic recent. Repartiţia şi conţinutul micului set litic recuperat (diseminat între 0,15-0,80 m adâncime) confirmă, prin absenţa oricărei structurări in situ, ca şi prin prezenţa redusă a resturilor microlitice de debitaj (aşchii, esquilles, etc.), remanierea puternică a depozitului de aici (deplasări laterală, ca şi pe verticală). Eşantioanele de sol (77), cărbune (4) şi OSL (8) recuperate vor oferi, cu siguranţă, mai multe detalii cu privire la succesiunea geologică conservată de acest sit.
Campania a fost completată printr-o intensă cercetare de teren în zonă, destinată identificării de noi puncte arheologice şi a unor secvenţe geologice mai bine conservate. Au fost cercetate peste 20 de locaţii, pe terasele Begăi, în preajma siturilor amintite, ca şi la N de oraşul Făget, respectiv, spre SV, pe malul Lacului Surduc. Posibilitatea existenţei altor puncte preistorice a fost documentată, prin descoperiri izolate, la N de Făget, ca şi pe malul stâng al Begăi, în perimetrului satului Margina. Aceste puncte vor face obiectul unor noi cercetări.