Rogova | Judeţ: Mehedinţi | Punct: La cazărmi | Anul: 1998
CC BY-SA 4.0 Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Crăciunescu | Gabriel | participant | Muzeul Regiunii Porţilor de Fier, Drobeta Turnu Severin |
Raport:
Începută în vara anului 1995, cercetarea arheologică din satul Rogova punctul "La cazărmi", se află la a patra campanie. Scopul lucrărilor noastre a fost acela de a stabili care sunt limitele de nord şi est ale staţiunii. Drept urmare, în prelungirea secţiunii VII din anul 1997 am trasat o nouă secţiune către est, cu dimensiunile de 46 x 1 m şi numerotată S VII A. în ciuda lungimii destul de mari, către est nu am ajuns la limita aşezării, deşi materialul ceramic este mai rar în extremitatea estică.
Către nord, în prelungirea lui S XI, am trasat o nouă secţiune S XII, cu dimensiunile de 36 x 1m. în primele opt carouri materialul este bogat, în careurile 9-12 fragmentele ceramice sunt mai rare, iar în careurile 13-18 materialul ceramic este aproape inexistent. Această situaţie se datorează faptului că, după caroul 12, se observă şi în prezent o albiere, dovadă că pe acolo a curs cândva Blahniţa sau izvoarele din zonă au dus la crearea unei mlaştini.
Următoarea secţiune am trasat-o pe aceeaşi direcţie, în prelungirea lui S XII, la 50 către nord. Deşi aici terenul este mai înalt, nu am găsit nici o urmă de locuire, cu toate că secţiunea noastră, S XIII, are dimensiunile de 6 x 1m.
Pentru că acea albiere, sterilă arheologic, prin care este posibil să fi curs cândva Blahniţa, merge oblic către vest, am deschis o nouă secţiune, S XIV, perpendiculară pe primul carou al lui S XII, cu dimensiunile de 36 x 1 m. Timpul şi banii nu ne-au permis să prelungim această secţiune până în zona în care să se întâlnească cu albierea ce merge către sud-vest.
În partea superioară a lui S VII A, am întâlnit un strat de argilă cenuşie de grosime variabilă. Acest strat, împreună cu alţi câţiva centimetri de pământ negru, reprezintă pământul scos şi împrăştiat cu ocazia lărgirii albiei râului Blahniţa. Această situaţie face ca stratul de cultură cu material Verbicioara să înceapă la adâncimea de 0,75-0,80 m.
În caroul 4 al acestei secţiuni apare o locuinţă puţin adâncită în sol, ce are lăţime de 2 m. în colţul de sud-est al acesteia se află o groapă de formă aproximativ rotundă şi cu baza la adâncimea de 1,80 m. Fundul locuinţei este situat la adâncimea de 1,40 m iar nivelul de călcare se află la adâncimea de 1,20 m. Groapa era umplută cu cenuşă, cărbune şi multă ceramică. Bănuim că rolul ei era acela de a prelua excesul de umiditate, în groapă apa când apărea când dispărea.
În careurile 15-17 a apărut o masă de lut roşu argilos orientată aproape est-vest şi lată de 1,40 m. Acest pământ diferă de cel în care se află stratul de cultură şi, ţinând seama de înclinarea terenului şi direcţia de curgere a Blahniţei, considerăm că este un dig de protecţie şi direcţionare a apelor. A fost realizat într-o anumită etapă, pentru că locuirea se întindea şi la est de el, dar mai săracă în material arheologic, în carourile 3, 4, 8, 10, 11, 12 ale acestei secţiuni apar câte 1-2 fragmente ceramice în fiecare carou, ce aparţin bronzului târziu. Este vorba de fragmente ceramice de tip Gârla Mare şi un fragment de ceaşcă cu patru proeminenţe organice care, privită de sus, pare pătrată. Acest nivel nu îl mai avem semnalat în celelalte secţiuni.
În secţiunea XII, carourile 1-8, materialul argilos pare să indice cea mai timpurie locuire Verbicioara din zonă. Aici întâlnim destul de mult material ceramic decorat cu linii paralele distanţe şi ceva mai groase, dar care se află asociat cu ceramică decorată cu incizii fine şi paralele, caracteristică culturii Verbicioara. Nivelul de cultură nu are aici mai mult de 0,20 m iar materialul arheologic este mai sărac decât în S VII A.
În secţiunea XIV, chiar în primul carou, am găsit un tub de plastic perforat depus într-un strat de pietriş galben. Reprezintă o parte din sistemul de drenare a zonei, efectuat cu circa 20 ani în urmă. în caroul 6 avem semnalat un foarte subţire nivel prefeudal, prin cele câteva fragmente ceramice specifice. Şi aici stratul de cultură Verbicioara este foarte subţire, de circa 0,20 m şi mai puţin consistent, în carourile 2-3 au apărut multe materiale arheologice. Considerăm că este vorba de o locuinţă de suprafaţă al cărei contur nu a putut fi sesizat. Conturile unei locuinţe de tip semibordei au fost sesizate în carourile 6-7. Aceasta avea lungimea (sau lăţimea ?) de 4 m. Are în interior pământ cruţat, ca un fel de laviţă, iar în centru o zonă îngustă şi mai adâncă pentru a putea prelua excesul de umiditate. Adâncimea locuinţei este de 1,70 m iar a treptei superioare de 1,40 m. Nu excludem posibilitatea ca această construcţie să nu reprezinte o locuinţă ci un canal de scurgere a apei, umplut ulterior cu resturi menajere. În caroul 15, la adâncimea de 0,65 m, am găsit un mormânt Basarabi. Urna era spartă datorită presiunii pământului şi era plină în proporţie de 3/4 cu oase şi cenuşă bine presate, care păstrau forma vasului, în resturile de cremaţie am găsit o fibulă de tip Glasnic şi un cuţit de fier.
Cercetările din 1998 au relevat existenţa mai multor locuiri, din epoci şi perioade diverse. Bronzului mijlociu îi aparţin cele mai multe materiale. Acestea au fost găsite pe întreaga suprafaţă a staţiunii şi aparţin primei faze a culturii Verbicioara. Acestui nivel îi aparţin o serie de forme ca: vase medii, tronconice cu exteriorul nedecorat; vase cu corpul sferic şi gâtul înalt şi tronconic, castroane cu pereţi înalţi şi buză tăiată drept sau castroane tronconice cu umărul tras către interior; ceşti cu torţi ce se ridică de pe buză şi se prind pe umăr; căni cu corp sferic şi gât înalt tronconic. Cea mai mare parte a materialului ceramic decorat are ca motiv incizia verticală ce acoperă jumătatea superioară sau întregul corp al vaselor. Acest decor realizat cu un instrument asemănător pieptănelui, este bine cunoscut în cultura Verbicioara. în afara acestui decor am găsit şi trei fragmente ceramice, din vase diferite ce aveau un decor textil, ceva mai multe decorate cu măturică şi alte fragmente decorate cu linii adânc sau superficial incizate, distanţate între ele. în cadrul decorului mai rar întâlnit mai amintim benzi de haşuri incizate în reţea, linii punctate, benzi orizontale umplute cu triunghiuri, haşurate sau goale şi dispuse alternativ, în afara ceramicii acest nivel mai cuprinde şi alte piese: fusaiole, cuţite curbe din piatră, linguri, străpungătoare şi o roată de car votiv.
Din aceeaşi epocă a bronzului, faza târzie, în carourile 3, 4, 8, 10-12 din S VII A au apărut câteva fragmente ceramice de factură Gârla Mare şi o ceaşcă fragmentară ce, privită de sus, are forma pătrată.
Prima epocă a fierului este marcată doar de mormântul Basarabi din S XIV. Fibulă acestuia era lucrată dintr-un miez de fier, pătrat în secţiune, acoperit cu bronz şi care în acesta formă finală avea secţiunea rotundă.
Feudalismul timpuriu este marcat de câteva fragmente ceramice care nu se constituie într-un nivel de sine stătător.
Datorită faptului că nu s-au surprins limitele aşezării decât în nord şi sud, se impune continuarea cercetărilor în acest sens, dar şi deschiderea unor suprafeţe mai mari pentru a putea sesiza modul de dispunere şi organizare al locuinţelor.