În sondajul efectuat s-a încercat stabilirea limitelor staţiunii, în porţiunea din stânga şanţului, care o taie în două. Pentru aceasta s-au trasat trei secţiuni: S II şi S III, perpendiculare pe cursul râului, una în prelungirea celeilalte, şi S IV paralelă cu Blahniţa.

În secţiunile II şi III avem două nivele de locuire: Coţofeni şi Verbicioara. Nivelul Verbicioara este mai gros către râu, unde ajunge la 0,60 m şi se subţiază către N. Nivelul Coţofeni se întinde mult către N, având o grosime mai mare aici decât în apropierea râului. Secţiunea II a prins un fragment dintr-o locuinţă Coţofeni. Baza acesteia, fără a fi amenajată, se află situată pe un sol argilos de culoare cenuşie, care acum acesta este impregnat cu apă. La câţiva metri către N, în S III, am surprins un mic şănţulet lat de 0,30 m şi adânc de 0,20 m, săpat în argila cenuşie. Rolul lui probabil, era acela de a drena şi îndepărta surplusul de apă. Din aceste două secţiuni provine un foarte bogat material osteologic, repartizat uniform pe cele două culturi. Secţiunea IV a fost trasată la S de a doua, fiind paralelă cu râul. Apropierea malului, solul negru în care nu am putut să sesizăm urme de gropi, a avut drept rezultat un amestec de materiale Verbicioara, Basarabi, şi dacice. Fragemntele ceramice dacice, mai numeroase într-o anumită zonă a secţiunii şi aparţinând unui singur vas, ne determină să presupunem existenţa unei gropi mai mari. Fără a avea o stratigrafie verticală, aşezarea are următoarele nivele de locuire: Coţofeni, Verbicioara, Basarabi, dacic.

Nivelul Coţofeni se caracterizează printr-o mare cantitate de material ceramic. În cea mai mare parte ceramica este decorată. Decorul constă în linii adânc imprimate în partea moale, executate cu beţe sau fragmente de oase, precum şi grupe de 3-5 linii imprimate cu ajutorul unor instrumente asemănătoare pieptănului. Liniile sunt dispuse în unghiuri, în zig-zag sau reţea. Ca forme întâlnim: castroane, vase mari lucrate dintr-o pastă grosieră, ceşti şi căni. Cea mai mare parte a ceramicii acestei culturi, are un slip roşu de interior.

Nivelul Verbicioara are o ceramică ce se poate împărţi în trei categorii: fină, semifină şi grosieră. Ceramica fină ocupă un loc modest. Ceramica acestei categorii are o culoare neagră, atât la interior cât şi la exterior.

Categoria ceramicii semifine este mult mai bine reprezentată. În această categorie întâlnim vase de mărimi diferite, care au gâtul tronconic, corpul globular şi torţi late, ce coboară de sub buză şi se prind pe umărul vaselor. Acest tip de vas nu are nici un fel de decor. Castroanele sunt foarte bine reprezentate. Acestea au mărimi şi forme diferite. Unele vase de dimensiuni medii au gâtul înalt, cu brâu crestat sub buză şi un decor lucrat cu pieptănul, ce coboară de sub buză.

În afara vaselor mici şi medii, din această categorie ceramică mai fac parte şi vase mari cu pereţii groşi. Acestea au buza evazată uşor sau într-un caz, răsfrângerea se face aproape în unghi drept. La categoria aceasta decorul vertical coboară până în apropierea bazei piesei. Categoria ceramicii grosiere este reprezentată de vasele mari, cu pereţi nu prea groşi, care au sub buză câte un brâu alveolat sau crestat; de un castron puţin mai adânc cu buza dreaptă şi sub aceasta, un brâu crestat; şi o strecurătoare. În cea mai mare parte, această ceramică are o culoare brună, existând şi câteva fragmente de culoare maro. O caracteristică generală a celor două nivele de locuire o constituie cantitatea mare de oase de animale găsite în timpul cercetărilor. În nivelul Coţofeni au apărut puţine piese întregi: un străpungător din os, două pandantive lucrate din dinte de animal şi o lingură de lut. În nivelul Verbicioara au fost găsite două fusaiole şi un fragment de râşniţă.