Ripiceni | Comuna: Ripiceni | Judeţ: Botoșani | Punct: Holm/Telescu | Anul: 2021
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raportul de cercetare de la Ripiceni, com. Ripiceni, jud. Botoşani. Holm/Telescu
Anul cercetarii:
2021
Perioade:
Preistorie; Antichitate;
Epoci:
Eneolitic; Antichitate;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 38740.03 |
Județ:
BOTOŞANI
Unitate administrativă:
RIPICENI
Localitate:
RIPICENI
Punct:
Holm/Telescu
Localizare:
| 38740.03 |
Lista Ilustrațiilor - 10
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Melniciuc | Aurel | participant | Muzeul Judeţean Botoşani |
| Setnic | Eduard Gheorghe | participant | Muzeul Judeţean Botoşani |
| Ciupu | Marcel Sebastian | participant | Muzeul Judeţean Botoşani |
| Boghian | Dumitru | responsabil | Universitatea "Ştefan cel Mare" Suceava |
| Pascariu | Alexandru | participant | Universitatea "Ştefan cel Mare" Suceava |
| Rusu | Irina | participant | Universitatea "Ştefan cel Mare" Suceava |
| Asăndulesei | Andrei | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
Raport:
Campania arheologică din anul 2021 s-a desfășurat între 04 și 18 octombrie[1], colectivul științific hotărând, având în vedere resursele financiare asigurate de Muzeul Județean Botoșani, continuarea investigațiilor în arealul megastructurii, identificată prin cercetările din anii anteriori, în zona est-centrală a așezării, în scopul cunoașterii elementelor constructive, a destinației și funcționalității acesteia, precum și a definirii raporturilor cu celelalte complexe din sit. În acest sens, a fost cercetată secțiunea S VII/2021 (37 x 3 m, 111 mp), trasată aproximativ în centrul megastructurii, la SE de S IV/2016 (fig. 1), păstrându-se un singur martor transversal (m. 15-15,30), amplasat în corelație cu datele arheologice și magnetometrice obținute până acum, astfel încât, la finalul investigațiilor, să putem avea un profil longitudinal unitar și mai multe profile transversale asupra depunerilor stratigrafice din arealul vizat. În concepția generală de dezvoltare a cercetării arheologice a megastructurii, s-a optat, şi în acest an, pentru un metraj al secțiunii dat în continuare de la punctul de stație stabilit la debutul cercetărilor, anume de la m 2’ (ENE) la m 35 (VSV) și caroierea suprafeței cercetate prin asocierea metrajului cu literele a, b și c aferente reperelor de pe latura scurtă. De asemenea, am păstrat aceleași denumiri ale complexelor, ca în secțiunile anterioare, urmând ca la încheierea investigațiilor să procedăm la divizarea spațiului construit al megastructurii, în special al componentei centrale, în subcomponentele identificate prin săpătură. La decaparea stratului vegetal (cca. 0,30 m grosime) au fost descoperite, pe întreaga suprafață a S VII, dar mai ales în zonele cu lipituri arse ale structurilor cucuteniene, materiale ceramice și litice Noua (vase-sac cu buza ușor lățită, cu brâie simple și alveolare, un krummesser de dimensiuni mici, din silex local de Prut), și din sec. III-V p. Chr., fără a forma complexe arheologice propriu-zise, precum și numeroși galeți de silex, purtați/rulați, întregi și/sau sparți accidental. Complexele cucuteniene au început să se individualizeze diferit, de la -0,35/-0,40 m, în porțiunea S/L 6 (m 10-22), la -0,60 m, chiar -0,70 m, pe extremități: S/L 5 (m 3-6) și S/L 7 (m 24-28), în apropierea șanțului din jurul incintei megastructurii. În ceea ce privește suprafața m 2’–3, s-a observat că stratul antic de călcare era mai jos, coborând spre ENE, fiind vorba de înclinarea naturală a terenului, cu circa 0,50 m (de la -0,90/-1m în zona S/L 5, la -1,50 m către m 2’), cu o posibilă adâncire până la -1,75 m între m. 1,50’-2’, care ar putea fi legată de prezența șanțului de împrejmuire de ENE. Între m 0-2, imediat la ENE de S/L 5, pe nivelul -1 m, se găseau mai multe vase sparte pe loc și câteva piese de silex, respectivul amplasament servind, probabil, activităților gospodărești și ca posibilă cale de acces în interiorul incintei. Lutuielile arse ale structurii/locuinței S/L 5 (fig. 2) au apărut mai jos, de la -0,70/-0,80 m, în dreptul 3-5.50 m, corelându-se, planimetric și stratigrafic, cu cele din complexul aferent din S IV/2016, cu mențiunea că au apărut la o adâncime mai mare decât în secțiunea de la NNV. Dacă lutuielile de la suprafață erau mai mărunte și rulate, unele păstrând, totuși, amprente de stâlpi, butuci despicați și panouri de nuiele, pe partea de ruptură, și netezite/drepte, către fața peretelui/zidului de incintă, cele din nivelurile următoare erau mai mari, unele chiar de 0,30 x 0,35 m), cu baza dreaptă, alcătuind o aglomerare alungită pe linia m 3-4 (□4 a-c), cu o grosime de 0,30 m (-0,70-1 m). La demontare, s-a putut constata că majoritatea lutuielilor mari, cu evidentre impresiuni de ”armătură” lemnoasă, dispusă vertical (stâlpi, lodbe, nuiele), se aliniau tot pe traseul □4 a-c, fiind căzute lateral, atât către ENE cât și spre VSV, De aceea, considerăm, pe baza modului de aglomerare și de răspândire a lutuielilor mari, că un posibil stâlp robust a existat între m 3-4c (-0,80-1 m), chiar dacă groapa acestuia nu a putut fi surprisă, din cauza numeroaselor bioperturbații. Între lutuielile S/L 5 s-au găsit fragmente ceramice de la vase întregibile, galeți/nuclee, deșeuri și piese finite din silex, dovedind existența, în apropiere, a unor complexe gospodărești, aflate în interior, lângă peretele/zidul de ENE al incintei. De la -0,35/-0,40 m adâncime, în zona centrală a S VII (m 8/9-22), au apărut lutuielile arse de la partea superioară a structurii/locuinței S/L 6, cu pleavă în compoziție, aplicate pe diferite suporturi lemnoase: nuiele, „scândurele” și leațuri. Și în secțiunea cercetată în anul 2021, acest areal al megastructurii poate fi divizat, planimetric, în două părți: m 8/9-14/15 (fig. 3-4), reprezentând o construcție etajată, cu mai multe compartimentări și destinații/funcționalități, care urmează a fi precizate, și m. 15-22 (fig. 6-7), un spațiu cu construcții/încăperi/amenajări gospodărești, între care trebuie menționat locul de măciniș cu caseta pentru râșnițe și vasele pentru depozitat (fig. 6.2-3). Primul areal al S/L 6, jumătatea de ENE (m 8/9-14/15) se caracteriza prin mai multe elemente constructive. Astfel, pe aliniamentul NV-SE al m 8-9 a-c, -0,80/-0,90 m adâncime, se găseau lutuieli cu o față dreaptă și impresiuni de lemn, căzute spre interior (VSV), pe o podea parțial adâncită, baza peretelui fiind ușor alveolată, punând problema existenței unei bârne de talpă. În □9-10b-c se găseau lutuieli masive, cu aspect de cărămidă, nisipoase, compacte, cu o grosime de 10-12 cm, cu suprafața superioară plană și cealaltă denivelată, aplicate direct pe sol, care ar putea reprezenta un element arhitectonic/baza unui perete?, o banchetă, o amenajare/miniplatformă înălțată în colțul de SE al casei/încăperii (dimensiuni 2 x 1 m). În □10-15a-c, pe adâncimea -0,40/-0,50 m se găseau lutuieli arse diverse, căzute pe două-trei straturi suprapuse: unele subțiri, plate, de 3-4 cm grosime, cu pleavă/paie în compoziție și amprentele lemnăriei ușoare: scânduri/leațuri; altele mai subțiri (2-3 cm grosime), plate, nisipoase, asemănătoare cu lipiturile de vatră sau tencuială rezistentă la intemperii (lutuială de acoperiș?); lutuieli masive de plafon prăbușit peste podeaua simplă a catului inferior, aflate în conexiune, coerente (m 9-13,50 a-b), având materiale vegetale tocate în alcătuire, cu suprafața plată și amprente de lodbe (diametre 10-12 cm) și scânduri despicate cu icul (fig. 3-4), cu orientarea ENE-VSV (perpendiculară pe axul longitudinal), așa cum se găseau și în S IV, și care continuau și la SE, dincolo de spațiul gol de pe linia șirului de □c și care vor fi investigate în campaniile viitoare. Pe aliniamentul □11-14c, pe o lățime de 0,50 m, și în zona m 14-15a-c, erau spații goale (fără lipituri arse), care proveneau, probabil, de la pereți masivi de lemn (bârne), dispăruți prin ardere și/sau putrezire. În ceea ce privește amenajările din această încăpere mare, menționăm vatra descoperită în □11-12a, (0,90 x 0,55 m; -0,50 m – suprafața; -0,64/0,65 m – baza), care reprezenta partea de SE a instalației descoperite în S IV (□ 11-12 c; 0,35 x 0,90 m), pe care o considerasem atunci ca loc de măciniș, deoarece avea rama mai înălțată și suprafața ”turtită” de plafonul căzut. Acestei vetre i-am dat numărul V 7/2021 (fig. 5). Avea o formă cvasi-rectangulară (0,90 x 0,90 m; 14-15 cm înălțime), cu latura de SE ușor concavă, prezentând o ramă netezită (10 cm lățime), iar suprafața sa era ușor coborâtă, fiind alcătuită din plăcuțe mozaicale, nisipoase, cu grosimi diferite (1-4 cm), arse la cărămiziu-brun, aplicate direct pe pământ, într-o zonă centrală, puțin înălțată a podelei locuinței/încăperii. Având în vedere amplasamentul și conservarea oarecum bună, în ciuda denivelărilor provocate de prăbușirea plafonului, și lipsa inventarului gospodăresc, considerăm că vatra a fost utilizată fie pentru încălzit/iluminat sau a avut, poate, o destinație cultică. Fragmente ceramice, provenind de la vase întregibile, au fost recuperate din □14 b-c, -0,50-0,60, iar în □11 b, la -0.66 m, a fost descoperit torsul celei de-a doua statuete pictate, identificată în campania din 2018, în S V, □18a, -0,90 m, punând probleme în ceea ce privește locația primară, funcționalitatea și fragmentarea acesteia. Cel de-al doilea areal al S/L 6, jumătatea de VSV (m 15-22) reprezintă, și în această secțiune, zona gospodărească, în care se găseau încăperi/construcții cu destinații de stocare și preparare a hranei (măciniș), realizate tot în sistemul paiantă, dar nu atât de robuste precum cele din jumătatea de ENE. Astfel, potrivit stratului de lipituri arse de la -0,40-0,50 m adâncime, între m. 15-21 se găseau vestigiile a cel puțin două încăperi/anexe gospodărești, în strânsă legătură cu realitățile arheologice identificate în S IV (vatra simplă V 5/2016, □20-21b-c, -0,65 m; complexele cu vase întregibile aliniate/grupate pe lângă pereți: □16-17b, □19-20b, □21-22a-b; peretele mai solid şi mai bine ars aflat de-a lungul □21-22a-c). În acest areal, la demontare s-au identificat lutuieli arse, mărunte sau mai mari, de diferite consistențe, unele destul de coerente care acopereau un alt nivel de lipituri arse, -0,60/-0,65 m, ale pereților arși și căzuți pe o podea simplă, parțial adâncită. Acest spațiu construit a fost compartimentat, un posibil perete interior aflându-se pe linia □17b-c, iar între m 19-19,50c, la -0,67 m, pare să fi existat un colț de casă (lutuieli mai mari, nisipoase, provenite, probabil, de la o bârnă/talpă masivă). Ca instalație, menționăm descoperirea, în dreptul m 19a-b, la -0,55 m, a unei casete rectangulare, lutuită (0,90 x 0,70 m; 18 cm în elevație), care a servit, foarte probabil, ca loc/amenajare de măcinat, cu ramă/gardină (fig. 6.2-3), cu marginea superioară rotunjită, distrusă la prăbușirea pereților. În interiorul acesteia, au fost descoperite câteva fragmente ceramice și un frecător din rocă dură, iar o lespede de gresie (□21b, -0,50 m), pare să reprezinte un fragment de râșniță, dislocat din această amenajare. E posibil ca cele trei vase întregibile, aflate în preajma instalației (18b, 19a și 19b, -0,55-0,65 m), să fie legate tot de caracterul gospodăresc al construcției/locuinței. De asemenea, menționăm descoperire, în □17a, la -0,44-0,50 m adâncime, a câtorva fragmente provenite de la un vas cu scoică pisată în pastă, de culoare brună-deschisă, încadrat în categoria „Cucuteni C”, decorat cu un șir de „paranteze” incizate (motive realizate cu valva de scoică), asemănăaore cu cele ale unor recipiente din așezările de la Dereivka[2] și Strilcha Skelija[3] (cultura Srednyi Stog II). Structura/Locuința 7 (S/L 7) se găsea între m. 24-28, la -0,60-0,70 m adâncime, unde au apărut lutuieli arse, cu amprente de nuiele, unele masive (fig. 8), provenite de la peretele/zidul de incintă de la VSV și de la unele complexe adosate acestuia, spre interior (ENE). La demontare, am constatat că multe dintre aceste lutuieli, de la partea superioară, erau căzute în neorânduială, și că lipiturile „centrale” ale S/L 7 se găseau pe linia □27a-c (m. 26,50, între -0,70 și -0,90/-1 m), fiind diverse: plate și subțiri (până în 7-10 cm grosime), cu plevă și paie în compoziție; lutuieli masive, cu aspect de cărămidă, cu mult nisip în compoziție, compacte, mai groase (10-20 cm grosime), foarte bine arse, probabil de la partea inferioară a zidului/peretelui de VSV, cu urme de armătură lemnoasă (butuci despicați, panouri de nuiele paralele, dese), prezentând culori diferite: negre-brune-cenușii, în interior sau la partea inferioară, și cărămizii, la suprafață, dovezi ale faptului că, după de au ars în elevație, s-au prăbușit și au ars mocnit, în grămadă. Și în cazul acestei structuri, modul de aglomerare și densitatea lutuielilor, dimensiunile și alcătuirea acestora pune problema existenței unei construcții etajate, cu un zid/perete masiv, la exterior, posibil cu „turnuri de veghe” și camere-anexe cu plafoane, spre interior. Considerăm astfel, pe baza observațiilor punctuale, că peretele/zidul de VSV era realizat din panouri de nuiele, prinse între stâlpi distribuiți la cca. 1 m unii de alții (ex. aglomerarea lutuielilor din □26c), unse/acoperite cu o cantitate însemnată de lut, cu incluziuni diferite (nisip, resturi vegetale), în funcție de locul lor în cadrul elevației. De asemenea, arătăm că unele lutuieli masive au fost fie atent netezite, fie prezintă urme de modelare (muluri), sub forma unor caneluri paralele (spre VNV), fiind posibil să reprezinte fațada intrării/ieșirii către un drum important din sit. La m 26a, de la -0,90/-1 m adâncime, au apărut indiciile jumătății de SE a gropii Gr. 13/2016, care era circulară în plan și de formă alveolată, în profil (0,95 x 0,90 m), în umplutura căreia, într-un sol faeoziomic, se găseau, la -1,15-1,35/-1,40 m, fragmente ceramice, resturi osteologice și câteva piese de silex. Tot în dreptul m 26, dar spre SE (m. 25,45-26,55c; □26-27c), sub aglomerarea de lipituri, s-a individualizat o altă groapă (Gr. 19/2021), posibilă amenajare/groapă de fundație pentru un stâlp?, în interiorul căreia, la -1,25 m, se găseau mai multe fragmente ceramice, dintre care se remarcă cele ale unui vas-suport și ale unui pahar, precum și câteva resturi osteologice animaliere. Șanțul de împrejmuire de la VSV a fost surprins între m 30-33,50 (fig. 9-10), prezentând un profil aproximativ în „V”, dar cu fundul alveolat. Umplutura sa se individualiza între -1,30/-1,50 și -2/-2,10 m (fundul șanțului), fiind alcătuită din materiale abandonate în timpul locuirii cucuteniene, dar și dintre cele scurse din S/L 7, după distrugerea și părăsirea acesteia: destul de numeroase lutuieli, unele masive, cărbuni mărunți, un vas binoclu fragmentar, un vas tip capac în formă de coif suedez, piese de silex finite și deșeuri, un picior de statuetă, resturi osteologice. Adâncimea reală a șanțului de VSV, față de nivelul antic de săpare (-1,25/-1,30 m), era de 0,75-0,80 m, în interiorul său fiind identificată o groapă (Gr. 20/2021, □33b-c), cvasi-circulară, săpată în versantul de VSV, cu diametrele de 0,55 x 0,60 m (fig. 10.2), care ar putea reprezenta amenajarea pentru un picior/șarampoi de pod/podeț, de la o posibilă intrarea în incintă. În umplutura acesteia se găseau lutuieli rulate, materiale osteologice, ceramică și cărbuni mărunți. După epuizarea complexelor cucuteniene din S VII, în nivelurile loessoide, puternic afectate de bioperturbații, pe nivelurile -1/-1,10/-1,20 m, s-au descoperit rare fragmente ceramice și lutuieli mărunte, purtate în crotovine, și câteva silexuri de dimensiuni reduse, patinate de tip Gravettian oriental. Sumarizând, arătăm că principalele rezultate ale campaniei arheologice de la Ripiceni din anul 2021 au fost: identificarea unei noi porțiuni a şanţului de împrejmuire/apărare și a posibilei căii de acces în incintă (m 0-2), de pe latura de ENE; cercetarea unui nou segment al zidului/peretelui de ENE al incintei megastructurii (S/L 5); studierea componentelor interioare ale „blocului” central al megastructurii (S/L 6), cu elemente diferite ale spațiului construit și locuit: m 8-15 – construcție/locuință cu etaj, separat printr-un plafon de parterul unde se găseau instalația de foc (vatra), o banchetă/pat de lut/mini-platformă/podium (?) și unele complexe ceramice; m 15-22 – anexa gospodărească cu o casetă rectangulară pentru râșnițe și complexe ceramice, aflate în continuitatea și conexiunea construcțiilor studiate în 2016; investigarea unui nou segment al zidului/peretelui de VSV (S/L 7, m 24-28), cu elemente de decor adâncit (muluri) și metope atent fățuite, probabil colorate/„văruite”; cercetarea unei noi porțiuni a şanţului de împrejmuire/apărare și a unui posibil podeț de acces în incintă, dinspre VSV (m 30-35), sprijinit pe stâlpi îngropați în versantul de SSV al amenajării adâncite. În concluzie, datele obținute în campania 2021 certifică și întăresc multe dintre informațiile dobândite anterior: continuitatea șanțurilor și zidurilor masive de împrejmuire (grosime=25-35 cm)[4] ale megastructurii, cu posibile turnuri, completate cu căi de acces și anexe gospodărești; continuitatea construcției/locuinței centrale mari, cu plafon și etaj, existența spațiilor gospodărești de stocat și măciniș și a complexelor ceramice (10 vase întregibile, inclusiv din categoria „Cucuteni C”, cu incluziuni de scoică pisată în pastă). În afara elementelor particulare, planimetrice, arhitectonice și funcționale ale megastructurii, menționăm descoperirea unui număr important de piese de silex (nuclee, produse de debitaj, deșeuri/rebuturi și piese finite), puține fragmente ceramice în spațiile dintre construcții, câteva statuete antropomorfe feminine fragmentare, o cantitate redusă de materiale arheozoologice, majoritatea extrem de sparte, și o mare varietate de lipituri de perete, plafon și zid, cu compoziție diferită – nisipoasă sau cu materiale vegetale, consistență (compacte sau mai expandate) și amprente ale scheletului lemnos sau ale modelărilor (muluri). Devine din ce în ce mai clar că megastructura cercetată prezintă elemente deosebite de arhitectură ale spațiului construit/locuit, reprezentând o alcătuire fortificată aglutinată, cu o compunere unică, deocamdată, pentru acestă fază (Cucuteni A-B), organizare și importanță deosebită, în zona cvasi-centrală a sitului, la rândul său fortificat cu șanțuri și palisade. Se pare că este vorba și de un tip particular de organizare și ierarhizare socială comunitară sau, poate, supracomunitară/ supraregională, care urmează să fie descifrată. De aceea, și cercetările arheologice desfășurate la Ripiceni–Holm/La Telescu în anul 2021 au contribuit esențial la completarea informațiilor și interpretărilor legate de specificul structurilor și megastructurilor de locuit sau cu destinații/ funcționalități speciale din siturile cucuteniene ale fazei A-B, atât în contextul micro-geografic al Depresiunii Prutului Mijlociu, precum și în cadrul general al complexului cultural Cucuteni-Tripolie. Abrevieri: Gr = groapă S/L = structură/locuință V = vatră S = secțiune
Abstract [EN]:
In the archeological campaign of 2021, carried out in the Ripiceni-Holm site, the surface of section S VII / 2021 (111 sqm) was researched, within the previously investigated megastructure (2016, 2018-2019), discovering: a new segment of the ENE defense ditch and a possible access road (m 0-2'); another sector of the ENE enclosure wall (S / D 5); new components of the central “block” of the megastructure (S / D 6): construction / storey house (m 8-15), with ceiling between levels, on the ground floor there is a hearth (H 7/2021), a bench / clay bed/ mini-platform / podium (?) and ceramic complexes; construction-household annex (m 15-22), with rectangular box for stone grinders and ceramic complexes. Also, a new segment of the solid enclosure wall from WSW (S / D 7, m 24-28) was studied, with grooved decoration (mouldings) and metopes carefully made (colored / “whitewashed”) on the outside, together with another sector from the WSW defense ditch, with a possible access bridge (m 30-35).
Abbreviations: H = hearth
P = pit
S/D = structure/dwelling
S = section
Note:
1.
La fel ca în campania precedentă, la unele activități de cercetare a participat voluntar și d-nul lector dr. Sorin Ignătescu (USM Suceava), fapt pentru care îi adresăm mulțumiri.
2.
D. Ya. Telegin, Dereivka. A Settlement and Cemetery of Copper Age Horse Keepers on the Middle Dnieper, translated from the Russian by V. K. Pyatkovskiy, edited by J. P. Mallory, BAR International Series 287, 1986, fig. 13.5, 17.4, 25.4,6, 32.2, 36.4.
3.
Nadezhda S. Kotova, Early Eneolithic in the Pontic Steppes, translated from Russian by N. S. Makhortykh, BAR International Series 1735, 2008, fig. 15.1.
4.
A se vedea arhiva și rapoartele privind campaniile arheologice sistematice desfășurate între 2016-2019: D. Boghian, A. Melniciuc, Andreea Vornicu, E. Gh. Setnic, Adela Kovács, S.-C. Enea, A. Asăndulesei, F.-A. Tencariu, St. Țerna, D. Ciucălău, D.-I. Stigleț, Al. Pascariu, Ripiceni, com. Ripiceni, jud. Botoşani. Punct: „Holm” („La Telescu”), în CCAR. Campania 2016, 2017, p. 114-115, fig. 1-10; D. Boghian, A. Melniciuc, E. Gh. Setnic, Adela Kovács, M. S. Ciupu, A. Asăndulesei, F.-A. Tencariu, Al. Pascariu, V. Guțu, Ripiceni, com. Ripiceni, jud. Botoşani, Punct: „Holm”/„Telescu”, în CCAR. Campania 2018, 2019, p. 166-169; D. Boghian, A. Melniciuc, E. Gh. Setnic, Adela Kovács, M. S. Ciupu, Al. Nechifor, A. Asăndulesei, Al. Pascariu, Ripiceni, com. Ripiceni, jud. Botoşani, Punct: Holm / Telescu, în CCAR. Campania 2019, 2020, p. 294-303.