Ripiceni | Judeţ: Botoşani | Punct: La Holm | Anul: 2018
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2018
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; La Tène; Epoca medievală târzie;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 38740.03 |
Județ:
Botoşani
Unitate administrativă:
Ripiceni
Localitate:
Ripiceni
Punct:
La Holm
Localizare:
| 38740.03 |
Lista Ilustrațiilor - 9
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Kovács | Adela | participant | Muzeul Judeţean Botoşani |
| Melniciuc | Aurel | participant | Muzeul Judeţean Botoşani |
| Setnic | Eduard Gheorghe | participant | Muzeul Judeţean Botoşani |
| Ciupu | Marcel Sebastian | participant | Muzeul Judeţean Botoşani |
| Boghian | Dumitru | responsabil | Universitatea "Ştefan cel Mare" Suceava |
| Pascariu | Alexandru | participant | Universitatea "Ştefan cel Mare" Suceava |
| Guțu | Vasilii | participant | Universitatea "Ştefan cel Mare" Suceava |
| Asăndulesei | Andrei | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Tencariu | Felix Adrian | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
Raport:
După un an de întrerupere (2017), au fost reluate, între 27 august şi 16 septembrie 2018, cu finanţatea Muzeului Judeţean Botoşani, investigaţiile arheologice efectuate în situl protoistoric de la Ripiceni-Holm/Telescu, localizat în Depresiunea Prutului mijlociu (fig. 1.1-2), vizând continuarea cercetării megastructurii din centrul aşezării (cca. 1000 m2), verificarea, completarea şi aprofundarea observaţiilor obţinute în campania anterioară, integrarea noilor date în contextul investigării megacomplexului şi al sitului, în mod special, precum şi a întregii civilizaţii cucuteniene, în mod general. De la început trebuie precizat că ploile din primăvara şi începutul verii anului 2018 (iunie-iulie) au dus la creşterea nivelului Prutului şi al lacului de acumulare Stânca-Costeşti, în urma inundaţiei locale rupându-se în jur de 1 m lăţime din malul de NNV-N şi NNE al sitului, pe toată lungimea expusă, dezvelind noi complexe care se risipesc, iar locuinţele cucuteniene din partea nordică a aşezării au fost „spălate”.
Pentru realizarea obiectivelor cercetării, a fost trasată secţiunea V (Secţ. V/2018), în continuitatea nordică a Secţ. IV/2016, cu lungimea de 35 m şi lăţimea de 3 m, fiind investigată exhaustiv întrega suprafaţă de 105 m2. Pentru buna derulare a cercetărilor şi obţinerea unor date de detaliu, între Secţ. IV şi Secţ. V a fost lăsat un martor longitudinal cu lăţimea de 0,30 m, iar suprafaţa secţiunii a fost subîmpărţită în casete de 3 x 3 m, cu martori intermediari de 0,30 m, pentru a surprinde mai bine stratigrafia complexelor, unii dintre aceştia fiind, ulterior, demontaţi, pentru obţinerea unor imagini planimetrice de ansamblu asupra componentelor megastructurii. De asemenea, pentru asigurarea unei înregistrări unitare a datelor, am utilizat, până la încheierea investigaţiilor megacomplexului şi lămurirea deplină a funcţionalităţii componentelor sale, aceleaşi denumiri ale subcomponentelor, respectiv structură/locuinţă (S/L), schimbând numai anul, pentru a le individualiza.
În noua secţiune, vestigiile arheologice au început să apară mult mai sus decât în anul precedent, spre centrul acesteia (m. 8,50-23), în zona S/L 6/2018, unele conturându-se imediat la baza stratului vegetal actual, la cca. -0,30/-0,35 m (ex. V. 2/2018). De asemenea, la fel ca în campania din 2016, spre capătul de NNE al secţiunii, între m. 0-9, cu excepţia S/L 5/2018, pe nivelul -0,60/-0,85, materialele arheologice erau destul de rarefiate şi nu formau complexe propriu- zise. În capătul opus (SSV, m. 28-35), depunerea arheologică eneolitică se contura mult mai jos, de la -0,80/-0,85 m adâncime, în stratul post-eneolitic (variabil ca grosime, de la -0,40 la -0,60/-0,80 m) găsindu-se materiale ceramice datate în sec. III-IV, piese osteologice, spărturi şi artefacte de silex purtate, unele calcinate, o lamă cu lustru de cereale etc.), iar în solul arabil actual, câteva căzămizi contemporane fragmentare, cu tot cu mortar (provenite de la locuinţele care au existat în zonă până în anii ’70 ai secolului al XX-lea). Între m. 24-28, nivelul cucutenian, reprezentat de S/L 7/2018, apare sub -0,50 m adâncime.
Ulterior, prin adâncirea pe şi sub nivelul - 0,40-0,45 m, pe întrega lungime şi lăţime a Secţ. V/2018, au început să se contureze părţile nordice ale complexelor S/L 5/2016 devenită S/L 5/2018 (carourile 3-6), individualizată de la -0,70/-0,80, S/L 6/2016, devenită S/L 6/2018 (m. 8,50-22/23), şi S/L 7/2016, devenită S/L 7/2018 (m. 24-27,50).
Observaţiile realizate ne indică că între m. 0- 3 ne aflăm în afara incintei megastructurii, în zona aşa- umitului şanţ de împrejmuire şi împrumut pământ, adâncit în lungul peretelui de incintă (m. 0- 1,5, individualizat mai bine de la -1,30 m), în care se găseau materiale de umplutură, pe orizonturile - 1/-1,20/-1,30 m, la această din urmă adâncime aflându-se şi baza lutuilelilor S/L 5/2018 (m. 3). Stratigrafic, acest şanţ se adâncea, pe linia m. 0, până la –1,80 m, având, în timpul funcţionării sale, o adâncime de cca. 0,50-0,60 m, în umplutura sa găsindu-se fragmente ceramice oase şi lutuieli, fără a forma însă complexe.
Între marginea vestică a şanţului de împrejmuire de la ENE şi S/L 5/2018 se găsea un spaţiu gol, cu lăţimea de cca 1,50-2 m. De asemenea, între S/L 5/2018 (carourile 3-6) şi limita estică a S/L 6/2018 (m. 8,50, caroul 9 a-c), era un alt spaţiu gol, cu puţine materiale arheologice (fragmente ceramice şi o răşniţă întoarsă cu faţa în jos (m. 7, -0,65/-0,70 m), ceea ce indică un strat antic de călcare întreţinut destul de curat.
S/L 5/2018 (carourile 3-6) era alcătuită dintr- o aglomerare prelungă de lutuieli arse (fig.2.1-2), aflată în completarea S/L 5/2016, dar mai puţin consistentă (a avut, probabil, mai mult lemn în structură, care a ars puternic, şi mai puţin lut). Bazele acestor lutuieli se găseau la adâncimi diferite: -1,30 m, în dreptul m. 2,50-3 (scurse, probabil, spre şanţul de împrejmuire), -0,90 m, în dreptul m. 3-4 (probabil adâncimea de la care se realizase elevaţia peretelui împrejmuitor) şi -0,70 m, în dreptul m. 4-6 (probabil nivelul de călcare antic, pe care au căzut lutuielile suprafeţei interioare a peretelui de ENE (lutuieli cu faţa dreaptă). Sub aceste lutuieli, au fost găsite puţine materiale ceramice şi osteologice, provenite de la activităţile gospodăreşti care se desfăşurau în zonă.
Cele mai interesante au fost complexele dintre m. 8,50-22/23, pe care le-am desemnat S/L 6/2018 (fig. 3.1-4; 4.1-4; 5.1-4), aflate, neîndoielnic, în legătură cu cele din Secţ. IV/2016 (m. 8,50-15 şi 16-22/23), şi care s-au dovedit a proveni de la o structură de locuit pluri-comparimentată: una sau mai multe camere de locuit (m. 8,50-14/15), camera cu vatra V. 2/2018, o camera cu râşniţele (două întoarse şi una cu faţa în sus), între ele aflându-se un vas din categoria cu scoică în pastă (Cucuteni C, carourile 19-20 a-b, -0,45 m), camera cu complexul ceramic (m. 19-21 b-c), cu multe vase întregibile înşiruite pe lângă pereţi: trei vase- binoclu, un vas cu şănţuire pe umăr /Schultergefäße împreună cu capacul său, pahare (fig. 9.3-6), vase-fructieră etc., sparte prin prăbuşirea lipiturilor arse de tavan şi pereţi, a cărei funcţionalitate este, deocamdată, dificil de stabilit (cămară?/spaţiu de depozitare, context sacru?), (fig.5.1-4). Pentru această din urmă destinaţie ar pleda şi descoperirea in situ a unei statuete antropomorfe feminine pictate, fragmentară, în dreptul m. 18 c, la -0,55/-0,60, la NNV de vasul nr. 10 (fig. 5.2; 9.1), cu capul în aceeaşi direcţie, care era poate depusă în acest recipient (?). Tot despre acest caracter cultic al complexului pare să vorbească şi descoperirea, în caroul 18 a, -0,90 m, într-o crotovină, a unei alte statuete feminine fragmentare, asemănătoare cu precedenta, dar lipsindu-i bustul şi capul (fig. 5.2; 9.2).
Vatra V. 2/2018 se găsea în carourile 16 a-b, -0,35 m (fig. 4.1,3; 5.1), într-un spaţiu gol, de formă rectangulară (2 x 2,70 m), care a funcţionat, probabil, ca o bucătărie, păstrându-se parţial, doar o latură (o porţiune de 0,80 x 0,35 m), deoarece a fost răvăşită de arăturile adânci. La demontare, s-a observat că era construită direct pe solul antic de călcare, lutuielile/spărturile mozaicale, cu grosimea de 2-3 cm, alcătuite dintr-o argilă nisipoasă, fiind arse puternic la partea superioară, până la nuanţe brune deschise-gălbui. Deşi nu poate fi reconstituită, este posibil să fi fost rectangulară (cu latura de peste 1 m) şi să fi avut gardină/margine înălţată, aşa cum o demonstrează unele lutuieli dislocate în carourile 18 a-b.
La demontarea S/L 6/2018 s-a observat că la partea superioară a zonei estice a structurii centrale se găseau mai multe tipuri de lutuieli, sugerând, poate, mai multe tipuri de elemente arhitectonice (pereţi masivi, tavan, pereţi uşori), clădiţi pe structuri lemnoase netede sau pe împletituri de nuiele şi lodbe, peste care s-a aplicat, după caz, argilă amestecată cu abundente materiale vegetale (un fel de ”lipituri spongioase”), sau argilă nisipoasă şi materiale vegetale/fitolite vizibile macroscopic, mai compacte, cu niveluri de făţuire sau de refacere, de 2-3 cm grosime, confirmând observaţiile din anul 2016. În carourile 12 a-b, lutuielile şi fragmentele ceramice erau arse până la vitrifiere. În caroul 14 c s-a găsit o porţiune de perete/tavan cu o finisare foarte fină, aplicată peste lutuielile de făţuială, care poate desemna o amenajare deosebită la partea superioară a construcţiei, iar în carourile 16-17 c lutuielile de plafon erau, în majoritate, drepte, cu fitolite în compoziţie şi grosimea cuprinsă între 4,9 şi 5,5 cm.
De asemenea, la demontarea părţii vestice (16 - 22 m), s-a văzut că marea majoritate a lutuielilor provin de la pereţii exteriori şi interiori, cu amprente de lodbe, şipci şi nuiele, şi porţiuni de plafon, mai ales cele plate, cu grosimi de 4-6 cm (toate au fost marcate în plan cu orientarea structurilor lemnoase), iar în dreptul m. 22, pe peretele nordic al secţiunii, pare să se individualizeze un stâlp de la peretele vestic al complexului central S/L 6/2018.
S/L 7/2018 s-a conturat în stratul post- eneolitic, în care au apărut primele lutuieli mărunte şi mijlocii ale părţii superioare. Între m. 24,50- 28,70, sub -0,50 m, până la -0,90 m adâncime, s-a conturat aglomerarea de lutuieli masive sau mijlocii, cu culmea între m. 26-27 a-c (fig. 6.1-3; 7.1), confecţionate dintr-o argilă nisipoasă, densă, cu urmele structurii robuste de lemn (o suprafaţă concavă, semicirculară, de la lodbe şi/sau cu amprente de nuiele, şi una cvasi-orizontală, cu elemente de făţuială netezită cu degetele), care alcătuia peretele sud-vestic de incintă (orientare longitudinală NNV-SSE).
De la -1,06/-1,10 m, între m. 30,80-33,80/34, pe toată lăţimea secţiunii, a apărut şanţul vestic de împrumut pământ/extragere a argilei şi de împrejmuire (fig. 8.1-3). La adâncire, s-a văzut că materialele se aglomerau spre centrul şi fundul şanţului aflat la -1,61 m, între m. 31-32 (adâncimea reală a acestuia era de cca. 0,50 m), umplutura fiind alcătuită din lutuieli dislocate din S/L 7/2018, fragmente ceramice, materiale osteologice (Bos, Sus, Ovis) foarte sparte, numeroase deşeuri de prelucrare a silexului (galeţi, nuclee, spărturi) şi câteva piese întregi (gratoare, un vârf mare de săgeată).
Groapa 11/2018 (partea nordică a Gr. 11/2016) s-a individualizat după demontarea totală a S/L 7/2018, între m. 24,20-27,20 a-c, de la -0,80/- 0,85 m, devenind clară la -0,90/-1 m, între m. 25-27 (fig. 7.2-4). Această groapă era circulară (ovală), având diametre diferite: 2,40 m, pe axul NNV-SSE, şi 2,20 m, pe axul VSV-ENE, şi în umplutura sa se găseau foarte multe lipituri de la peretele de incintă, numeroase fragmente ceramice, materiale osteologice, unelte de silex. Din cauza numeroaselor bioperturbaţii, este posibil să o fi delimitat puţin mai largă.
În concluzie, descoperirile din anul 2018 se asociază celor din 2016 şi le completează, aducând noi clarificări referitoare la componentele megastructurii: şanţuri de împrumut pământ, transformate în şanţuri de colectare a apei pluviale şi împrejmuire; pereţii lutuiţi ai incintei locuite; compartimentările structurii centrale mari (încăperi de locuit şi desfăşurat activităţile, spaţii gospodăreşti, de preparare a hranei, măciniş, depozitat, inclusiv cu asocieri cultice/apotropaice etc.). Aceste constatări ne arată că harta magnetometrică a surprins bine realităţile arheologice ale nivelului cucutenian de distrugere, săvârşită, probabil, la începutul etapei A-B2.
În ansamblu, descoperirile de la Ripiceni (Cucuteni A-B) din cadrul megastructurii pot fi comparate cu locuinţele mari de la Corlăteni- Ţarină (nota 90) şi Băiceni/Cucuteni-Dâmbul Morii (nota 91), arătând că structurile mari de locuit, compacte şi pluricompartimentate, nu sunt o întâmplare, reflectând, pe lângă elementele constructive deosebite, şi un anumit tip de structurare internă a comunităţilor şi grupurilor familiale şi de clan.
Note:
1.
90 I. Nestor et alii, Şantierul Valea Jijiei. Şantierul de la Corlăteni (Dorohoi), în SCIV, III, 1952, p. 88.
91 M. Dinu, Principalele rezultate ale cercetărilor arheologice de la Băiceni-Dâmbul Morii, Com. Cucuteni (1961-1966), în vol. Cucuteni 120-Valori universale, Editori N. Ursulescu, Cornelia- Magda Lazarovici, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2006, p. 34.