Ripiceni | Judeţ: Botoşani | Punct: Holm (La Telescu) | Anul: 2012
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2012
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire; Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 38740.03 |
Județ:
Botoşani
Unitate administrativă:
Ripiceni
Localitate:
Ripiceni
Punct:
Holm (La Telescu)
Localizare:
| 38740.03 |
Lista Ilustrațiilor - 7
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Enea | Sergiu Constantin | participant | Liceul "Ion Neculce" Târgu Frumos |
| Niculică | Bogdan Petru | participant | Muzeul Bucovinei, Suceava |
| Melniciuc | Aurel | participant | Muzeul Judeţean Botoşani |
| Ignat | Ioan | participant | Şcoala Gimnazială Lozna |
| Furnică | Radu-Gabriel | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Gafincu | Alexandru | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Pricop | Loredana | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Vornicu | Andreea | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Vornicu | Diana Măriuca | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Boghian | Dumitru | participant | Universitatea "Ştefan cel Mare", Suceava |
Raport:
Evaluarea de teren şi diagnosticul arheologic din situl de la Ripiceni – Holm, cunoscut prin cercetări de suprafaţă şi investigaţiile din anii 2010-20111, au continuat şi în 2012 (perioadele 7-18 august şi 11-13 octombrie2), beneficiind de finanţarea Muzeul Judeţean Botoşani, instituţia care găzduieşte şi se ocupă cu prelucrarea şi valorificarea patrimoniului obţinut. Acestea au urmărit îndeplinirea tuturor obiectivelor propuse, care nu au putut fi atinse anterior: definirea stratigrafiei verticale şi orizontale a complexelor investigate, apartenenţa cultural-cronologică şi distribuţia spaţială a materialelor arheologice, precum şi starea de conservare a patrimoniului, având în vedere gradul de distrugere al sitului, în vederea fundamentării proiectului de cercetare sistematică.
De aceea, au fost continuate investigaţiile neintruzive – studierea noilor ortofotoplanuri şi hărţilor satelitare din 2010–2013, realizarea unei scanări magnetometrice şi ridicări topografice (primăvara 2012)3, pentru evidenţierea dispunerii planimetrice a complexelor şi iniţierea cercetărilor sistematice. Pe baza datelor obţinute, putem estima că situl a avut o suprafaţă de peste 6 hectare (330 x 200 m, pe direcţiile VNV-ESE şi NNE-SSV). Latura de NNE este puternic afectată de inundaţiile anuale, care au condus la ”ruinarea” acestei părţi de sit (circa 1/2 din suprafaţa acestuia), cea mai mare parte a complexelor şi materialelor arheologice fiind ”spălate” şi decontextualizate prin inundaţiile periodice.
În acelaşi timp, scanarea unei suprafeţe din zona de NE a sitului (140 x 60 m) a pus în evidenţă, cu multă acurateţe, prezenţa a 10 locuinţe şi anexe gospodăreşti cucuteniene arse, dispuse în anumite grupări, de-a lungul a două şiruri sau, poate, în cercuri concentrice.
Pentru verificarea în teren a validităţii investigaţiilor neintruzive, s-a trasat şi investigat parţial Cas. I/2012, cu dimensiunile 9 x 11 m, în partea cea mai înaltă a sitului, la 7,5 m SV de L.1/2010, trasată oarecum paralel cu S.II/2012, acolo unde scanarea magnetometrică arăta prezenţa a două locuinţe oarecum paralele (pe direcţia NV-SE).
În suprafaţa săpată au fost descoperite două locuinţe: L.2 şi L.3/2012, numeroase complexe ceramice şi litice, confirmându-se datele oferite de scanarea magnetometrică. S-a observat că nivelul cucutenian este destul de consistent, fiind cuprins între –0.35/0.40 şi –0.80 m.
L.2/2012 a fost descoperită în partea de NNE a Cas. I, continuându-se spre NE, în porţiunea nesăpată, ocupată de drumul de ţară care traversează situl. Avea o lungime de cca. 8 m şi o lăţime de cca. 5m, cu axului lung pe direcţia NV-SE. A fost parţial adâncită, având două camere, Podeaua prezenta porţiuni de platformă, care se aflau cu cca. 0,40 m mai jos decât nivelul cucutenian de călcare. Pereţii şi tavanul au fost realizate pe un schelet lemnos destul de masiv (în special ”blăni”/dulapi), lipiturile prezentându-se ca adevărate plăci, cu grosimea de 4-5 cm. Nu excludem o eventuală etajare a acestei construcţii. În colţul de sud au fost identificate gropile unor stâlpi, ”plantaţi”, probabil, în şanţuri de fundaţie. Printre dărâmăturile de pereţi ai camerei de NNV, au fost descoperite resturile unei vetre deranjate (V2/2012) şi complexele gospodăreşti (de cioplit silexul, cele ceramice etc.).
L.3/2012, investigată parţial, a fost descoperită aproximativ în centrul Cas.I, la cca. 1 m SV de L.2/2012, fiind despărţite de o uliţă (?).Se păstrează bine marginile, în special cea de NNE, ca urmare a prăbuşirii pereţilor şi tavanului spre interior, în zona centrală lutuielile fiind mai puţine. Avea o lungime de cca. 10 m şi o lăţime de cca. 5m, cu axul lung pe direcţia NV-SE, prelungindu-se către SE, în porţiunea nesăpată. Pare compartimentată în trei încăperi. Tavanul şi pereţii au fost realizaţi pe o substrucţie lemnoasă destul de masivă, porţiunile de podea păstrate prezentând porţiuni realizate pe lodbe.
Sub pereţii locuinţei au fost prinse o vatră (V3/2012), inventarul din interior, din care se remarcă două vase-binoclu, capacele în formă de coif suedez, amforele, uneltele de piatră şi silex etc. În camera de NV se găsea un loc de măciniş, cu amenajare din lut şi o râşniţă, cu o casetă aferentă. Este posibil ca L.3 să fi avut cel puţin o anexă.
În partea de SV a L.2 şi la 2 m NV de L.3, a fost descoperită, de la –0.45 m (în nivelul cucutenian), o aglomerare (L = 2 m, l = 1 m) de pietre masive de calcar (asemănător cu cel din punctul Stânca), care prezentau, la partea superioară, urme de CaCO3, ca urmare a arderii, probabil accidentală, şi ”stingerii”. Nu excludem ca acestea să fi fost utilizate pentru obţinerea varului stins, pentru văruit casele şi pictat ceramica.
În partea de SE a L.2 şi NE a L.3 s-au descoperit multe fragmente ceramice şi materiale osteologice, care fac parte, probabil, dintr-un complex gospodăreasc.
Complexele Noua (asocieri de aglomerări ceramice, râşniţe, unelte litice) se găseau diseminate printre cele cucuteniene, mai ales în partea centrală a L.2 şi L.3. Un asemenea complex se găsea în partea de SV a L.3, într-o alveolare (Gr.3/2012), de unde au fost recuperate fragmente ceramice provenind de la cel puţin trei vase Noua II, decorate cu brâie simple în relief şi brâie alveolare în relief.
În concluzie, considerăm că situl de la Ripiceni-Holm, în ciuda distrugerilor naturale şi antropice care le-a suferit, păstrează porţiuni însemnate neafectate, care pot face obiectul cercetărilor sistematice. Aceasta cu atât mai mult cu cât nivelul Cucuteni A-B1 a furnizat noi date referitoare la repertoriul formelor şi decorurilor ceramice, asocierea şi derivarea acestora, în cadrul unui aspect particular al depresiunii Prutului mijlociu.
Note:
1.
1. Dumitru Boghian, Aurel Melniciuc, Măriuca-Diana Vornicu, Andreea Vornicu, Ripiceni, com. Ripiceni, jud. Botoşani. Punct: Holm (La Telescu). Cod sit: 38740.03, CCA 2012, p. 268-269, 451; o versiune detaliată pe CD-ul volumului.
2. Mulţumim studenţilor: Marian Sergiu Ţifui, Dumitru-Ionuţ Stigleţ, Bogdan Mitică Viţelariu, Flavius Răzvan Derscariu, de la Universitatea din Suceava, care au participat la săpături, ca voluntari.
3. Efectuate de către Felix Adrian Tencariu, Andrei Asăndulesei, Silviu Gania de la Platforma Arheoinvest UAIC Iaşi.