Ripiceni | Judeţ: Botoşani | Punct: Holm (La Telescu) | Anul: 2011
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2011
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 38740.03 |
Județ:
Botoşani
Unitate administrativă:
Ripiceni
Localitate:
Ripiceni
Punct:
Holm (La Telescu)
Localizare:
| 38740.03 |
Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Melniciuc | Aurel | participant | Muzeul Judeţean Botoşani |
| Boghian | Dumitru | responsabil | Universitatea "Ştefan cel Mare" Suceava |
| Vornicu | Andreea | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Vornicu | Diana Măriuca | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
Raport:
Din cauza inundaţiilor din vara anului 2010, cercetările de evaluare s-au prelungit şi pe parcursul anului 2011.
Situl de la Ripiceni-Holm se găseşte în partea de NE a satului Ripicenii Noi, pe malul drept al Prutului (azi Lacul de acumulare Stânca-Costeşti), la 1,2 km SSE de situl Ripiceni - Stânca şi 300 m SSE de situl Ripiceni-La Monument, având coordonatele GPS: 47°57’18.60" latitudine nordică şi 27°09’05.83" longitudine estică, pe un revers de cuestă cu elevaţia în jur de 82 m. Terenul este proprietatea Consiliului Local Ripiceni, care l-a concesionat, pe o perioadă de 10 ani, Muzeului Judeţean de Istorie Botoşani.
Din punct de vedere geomorfologic, aşezarea protoistorică se găseşte pe terasa a II-a din dreapta Prutului (20-30 m altitudine relativă, ante 1968, aprox. 80-100 m altitudine absolută), cu soclu de vârstă sarmaţiană de 8-10 m grosime şi o cuvertură de aluviuni de 3-15 m grosime). Reversul de cuestă, desprins din această terasă, este înclinat dinspre ESE şi NNE spre VNV şi SSV.
Cercetările geografice ne-au indicat că situaţia geomorfologică actuală este mult modificată în zonă, datorită construirii, la sfârşitul secolului al XIX-lea, a Fabricii de zahăr Ripiceni (care a funcţionat între 1899-1944), a unor cuptoare de cărămidărie1, a barajului si lacului de acumulare de la Stânca-Costeşti (între anii 1952-1978; suprafaţa lacului - 59 kmp, barajul - 3 km lungime, 44 m înălţime la coronament), precum şi a unor exploatări de pietriş..
Cercetările de evaluare au presupus utilizarea investigaţiilor neintruzive şi intruzive/distructive. În primul caz, s-au efectuat periegheze şi studierea planurilor directoare de tragere 1:20000 (perioada interbelică), a hărţilor topografice 1:25000 (ediţia a II-a, 1979) şi a ortofotoplanurilor, care ne-au permis să estimăm că întinderea sitului a fost altădată de 300 x 200 m (pe direcţiile VNV-ESE şi NNE-SSV). Latura de NNE este puternic afectată de inundaţiile anuale, care au condus la "ruinarea" acestei părţi de sit (circa 1/2 din suprafaţa acestuia), cea mai mare parte a complexelor şi materialelor arheologice fiind "spălate" şi decontextualizate în timpul inundaţiilor periodice. Estimăm că în câteva decenii, fără realizarea unor lucrări de apărare contra inundaţiilor, situl se va distruge continuu şi ireversibil. Din păcate, din cauza vegetaţiei abundente, lignificată uneori, dezvoltată pe un fertil sol aluvionar, adus în timpul inundaţiilor, nu au putut fi realizate prospecţiunile magnetometrice propuse, rămânând în sarcina colectivului ca acestea să fie efectuate ulterior.
În decursul timpului, cercetările arheologice de teren extinse2 efectuate în zonă au vizat şi situl de la Ripiceni-Holm (Telescu). Acestea au pus în evidenţă, pe lângă existenţa unui posibil punct cu fosile de megafaună3, prezenţa vestigiilor Cucuteni A-B şi Noua. În aceste condiţii, investigaţiile intruzive au vizat realizarea unor secţiuni (S. I/2010, 13 x 2,50 m, şi S. II/2011, 11 x 2m, aprox. 55 mp) în partea cea mai înaltă a sitului, pentru definirea stratigrafiei verticale şi orizontale a complexelor investigate, apartenenţa cultural-cronologică şi distribuţia spaţială a materialelor arheologice, precum şi starea de conservare a patrimoniului, având în vedere gradul de distrugere al sitului, în vederea fundamentării unui proiect de cercetare sistematică. Cercetările intruzive, sub forma sondajului arheologic, au fost realizate în perioadele: 15 iunie, 15 septembrie-2 octombrie, 2-5 noiembrie 2010 şi 1-22 octombrie 20114. Chiar dacă, în suprafaţa săpată, complexele protoistorice (eneolitice şi epoca bronzului) au fost investigate exhaustiv, nu a fost atins stratul argilos, considerat steril din punct de vedere arheologic, chiar dacă s-a ajuns la - 2 m, fiind posibil, prin continuarea cercetărilor, să fie identificate complexe paleolitice sau fosilifere.
Au fost identificate complexe eneolitice, reprezentate de o locuinţă de suprafaţă fără platformă (L. 1/2010), împreună cu complexele gospodăreşti aferente, aparţinând fazei A-B1 a culturii Cucuteni, suprapuse parţial de cele din epoca bronzului, o locuinţă-colibă (L. 2/2010) şi o groapă (Gr. 1/2010), încadrate în cultura Noua.
În ceea ce priveşte stratigrafia suprafeţei săpate, arătăm că reflectă evoluţia zonei, distingându-se următoarele depuneri, până la - 2 m:
- stratul vegetal actual (aprox. 0-0, 20 m) - cernoziom slab levigat negru (umed) - cenuşiu (uscat), uşor prăfos;
- stratul post-protoistoric (aprox. 0,20-0,40 m, 15-20 cm) - cernoziom slab levigat, prăfos, mai puţin evoluat;
- nivelul Noua/post-cucutenian (0,40-0,60 m, aprox. 20 cm) - sol brun- cenuşiu;
- nivelul cucutenian (0,60-0,90 m, aprox. 30 cm) - sol brun închis;
- nivelul antecucutenian (0, 90-1,15 m, aprox. 20-25 cm) - sol brun deschis;
- sol brun deschis cu incluziuni calcaroase (1,15-1,45/1,55 m, 30-40 cm);
- sol loessoid (1,55-1,75 m);
- loess amestecat cu incluziuni aluvionare (de la 1,75 m în jos).
Complexele Cucuteni A-B1 (Eneolitic dezvoltat)
Locuinţa 1/2010 a fost descoperită şi cercetată integral (partea păstrată) pe traseul SI/2010, între m 1 şi 9,30, la - 0,45-0,70 m) şi SII/2011 (m. 4-8), pe o lăţime de 3,5 m, având o suprafaţă estimată de 32 mp (8 x 4 m). A fost serios afectată, pe latura de N, de inundaţiile din vara anului 2010 (o porţiune lată între 0,5/1,5 x 8 m). Din cauza înclinării terenului spre sud, vestigiile acesteia se găsesc între -0,45 m (partea superioară dispre nord) şi -0,65/0,70 m (nivelul solului antic de călcare pe care a fost construită podeaua simplă, spre sud). Nu trebuie exclusă nivelarea solului pentru orizontalizarea podelei între latura lungă de sud şi cea de nord.
Nivelul său de distrugere se prezenta sub forma unei aglomerări compacte de lutuieli masive de plafon şi pereţi, amestecate cu vase întregibile (pictate, de factură gospodărească şi Cucuteni C, din categoria timpurie), o greutate masivă de la plasa de pescuit, mai multe materialele litice: râşniţe de gresie, cuţite, gratoare, un burin, pe lame, frecătoare şi nuclee reîntrebuinţate ca percutoare şi frecătoare, din silex de Prut, care se afla în prundişurile de la baza teraselor din zonă, puţine materialele osteologice, două statuete - una antropomorfă şi cealaltă zoomorfă. Suprafaţa L. 1/2010 a fost parţial afectată şi de deranjamentele unei colibe aparţinând purtătorilor culturii Noua, precum şi de Gr. 1/2010 care a distrus parţial V. 1/2010.
Credem că L. 1/2010 a fost alcătuită din două camere (una de ESE şi cealaltă de VNV), dispuse pe axul lung al casei (ESE-VNV), ultima având o vatră rectangulară (V. 1/2010). Observaţiile făcute indică că L. 1 nu a avut platformă cu substrucţie lemnoasă ci doar o podea "naturală", amenajată superficial, pe care a fost construită vatra evoluată V. 1 (pe pat uniform de fragmente ceramice) şi erau aşezate râşniţele şi vasele cu diferite provizii. Lipiturile de perete, în ambele camere, şi cele de plafon (doar în camera de ENE) erau căzute pe instalaţiile şi vasele din interior, unele prezentându-se ca adevărate plăci ceramice, altele erau risipite şi peste vasele din exterior. În unele cazuri, lipiturile plafonului şi pereţilor căzuţi păstrau unghiurile de "rupere" şi direcţiile de desprindere. Din studierea amprentelor păstrate în lipiturile arse, se observă că la construirea pereţilor s-au utilizat atât dulapi (scânduri?), destul de atent fasonaţi (în camera de ENE), şi împletituri de nuiele (în camera de VNV), unele destul de groase. Din cauza relativei uniformităţi a solurilor şi a numeroaselor crotovine, nu s-au putut identifica eventualele gropi de stâlpi şi pari de la pereţi.
Dispunerea pe cant a unor lipituri de pe latura sudică a camerei de VNV pot indica existenţa unei intrări (uşă?). Complexele gospodăreşti sunt reprezentate de asocierile de râşniţe cu frecătoare şi vasele de uz comun, indicând, probabil, unele spaţii de măciniş (în camera de VNV şi în afara acesteia, spre sud), cele exterioare fiind, poate, îngrădite. Remarcăm numărul foarte mic de statuete şi descoperirea unui vas-binoclu în colţul de SV al camerei de VNV.
O menţiune aparte merită ceramica pictată Cucuteni A-B1 descoperită în această aşezare, cu stiluri picturale variate: α1, β1 (predominante), β1a, β2a, γ2, δ1a, alături de care se păstrează unele moşteniri Cucuteni A4 (ceramica decorată cu motive canelate în asocierea cu tricromia), ceea ce dovedeşte contemporaneitatea cu staţiunea de la Vorniceni-Pod Ibăneasa (jud. Botoşani) şi pune problema rediscutării derivării şi poziţiei cronologice a grupelor şi subgrupelor stilistice din această fază.
Complexele Noua (Bronzul târziu)
Complexele Noua se găsesc diseminate printre vestigiile L1/2010, producând deranjamente. Locuinţa-colibă (L. 2/2010) a avut, probabil, o substrucţie lemnoasă (tălpic?) care a deranjat latura sudică şi o porţiune din podeaua camerei de ENE a L. 1/2010. O anexă a L. 2/2010 pare să fie Gr. 1/2010, care deranjează V. 1/2010 şi latura de sud a camerei de VNV, ovală în plan (0,90 x 1,20 m), săpată de la - 0,45 m şi adâncită, în dreptul m 5 până la - 0,75/ 0,80 m, având o adâncime de 0,30-0,35 c. În interiorul său s-au găsit câteva fragmente ceramice Noua II, de factură gospodărească (vase-sac, străchini, decorate cu brâie în relief, alveolare, grupe de alveole etc.), împreună cu câteva materiale cucuteniene.
Prin cercetări de teren, în zona afectată de inundaţii, a fost descoperită o seceră de bronz, cu orificii la mâner, de tip Heleşteni, bine păstrată.
Deşi distrus în bună măsură (aprox. jumătate din suprafaţă) de factorii antropici şi naturali, situl de la Ripiceni-Holm (La Telescu) poate oferi importante complexe şi materiale arheologice care să aducă lămuriri legate de începuturile fazei Cucuteni A-B în Depresiunea Prutului Mijlociu, de modul de manifestare a unor aspecte culturale cucuteniene şi, nu în ultimul rând, asupra evoluţiei comunităţilor culturii Noua din zonă. În aceste condiţii, cercetările arheologice viitoare, indiferent dacă vor fi sistematice sau preventive, vor trebui să conducă la salvarea, protejarea şi valorificarea patrimoniului care se mai păstrează.
Note:
1.
1. Un asemenea cuptor de ars cărămida a fost descoperit şi cercetat de Maria Diaconescu în anul 2006.
2. În perioada 1967-1970, de către Vasile Chirica, Nicolae Zaharia, Mircea Petrescu-Dîmboviţa, Paul Şadurschi, Alexandru Păunescu ş.a., ocazionate de lucrările de amenajare a lacului de acumulare de la Stânca-Costeşti; Periegheze şi sondaje: prof. Gheorghe Stanciu (materiale la Liceul de Arta din Botoşani), Maria Diaconescu, Aurel Melniciuc (MJBt).
3. Alexandru Păunescu, Paleoliticul şi mezoliticul de pe teritoriul Moldovei cuprins între Siret şi Prut, vol. I/2, Editura Satya SAI, Bucureşti, 1999, p. 90, 267, pct. 92.
4. Colectivul de cercetare multumeşte călduros studenţilor: Ciprian Axinte, Cosmin Mircea Belţic, Cristian Alexandru Boghian, Cosmin Honceriu, Cristina Steluţă, Cezar Bercea (an II Istorie, 2010), Ionuţ-Dumitru Stigleţ, Bogdan-Mitică Viţelariu, Flavius Derscariu, Sergiu Ţifui, Daniel Sturzu, pentru sprijinul acordat la efectuarea cercetărilor.