Ripiceni | Judeţ: Botoşani | Punct: Holm / Telescu | Anul: 2015
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2015
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului;
Categorie:
Neatribuit; Domestic;
Tipuri de sit:
Locuire; Aşezare deschisă; Locuire civilă;
Cod RAN:
| 38740.03 |
Județ:
Botoşani
Unitate administrativă:
Ripiceni
Localitate:
Ripiceni
Punct:
Holm / Telescu
Localizare:
| 38740.03 |
Lista Ilustrațiilor - 6
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Boghian | Dumitru | responsabil | Universitatea "Ştefan cel Mare", Suceava |
| Ciucălău | Daniel | participant | Muzeul Judeţean Botoşani |
| Kovács | Adela | participant | Muzeul Judeţean Botoşani |
| Melniciuc | Aurel | participant | Muzeul Judeţean Botoşani |
| Setnic | Eduard Gheorghe | participant | Muzeul Judeţean Botoşani |
| Enea | Sergiu Constantin | participant | Liceul "Ion Neculce" Târgu Frumos |
| Asăndulesei | Andrei | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Stigleț | Dumitru-Ionuț | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
Raport:
După o întrerupere de doi ani (2013-2014), determinată de lipsa resurselor financiare pentru susţinerea lucrărilor arheologice, a fost reluată cercetare sistematică a sitului Ripiceni-Holm/Telescu (fig. 1), campania desfăşurându-se între 26 iulie-8 august 2015. Obiectivele acestei campanii au fost definite în conformitate cu planul anual de cercetare, defalcat din proiectul multianual de investigare a acestui sit şi au vizat cercetarea interdisciplinară a aşezării Cucuteni A-B1, a locuirii comunităţilor Noua şi a artefactelor descoperite, continuarea investigaţiilor non-intruzive (scanare magnetometrică) şi studierea caracteristicilor comunităţilor eneolitice şi bronzului final din Depresiunea Prutului mijlociu.
Astfel, s-a continuat investigarea arheologică a sectorului A (SE), prin studierea locuinţei L.4/2015 (Cucuteni A-B1), identificată în Cas. II (10 x 8 m). Caseta II/2015, cu o suprafaţă de 80 mp, a fost trasată la 13,5m SSE de Caseta I/2012, fiind cercetată integral prima construcţie dintr-un complex de trei structuri importante, atât prin dimesiuni, cât şi prin configuraţia relevată în harta magnetometrică (fig. 2.1).
Vestigiile L4/2015 au început să apară de la -0,40-0,45 m, faţă de suprafaţa actuală a solului, ceea ce a permis o relativ corespunzătoare conservare a vestigiilor arheologice. Chiar dacă sunt atestate în zonă (prin menţionarea a două cenuşare(53) şi materialele identificate în campaniile anterioare), artefactele aparţinând culturii Noua sunt destul de puţine, atât în depunerea post-eneolitică (-0,30-0,50 m), cât şi printre vestigiile L4/2015, neformând complexe coerente (doar câteva fragmente de la oale sac cu brâu în relief şi de ceşti tip kantharos, cu torţi cu buton (fig. 5.7), asemănătoare cu unele descoperiri de la Crasnaleuca, Mitoc şi Truşeşti, jud. Botoşani(54), iar acest fapt a determinat păstrarea mai bună a vestigiilor L4/2015. În schimb, mai la tot pasul, apar noduli de silex zis de Prut (cenuşiu-negru sau cenuşiu cu pigmentaţii albe), cu sau fără urme de prelucrare şi câteva unelte care par post-cucuteniene (lame de dimensiuni mici şi mijlocii, gratoare, racloare).
Structura şi forma L4 sunt coerente (fig. 3.1), verificându-se astfel, calitatea scanării magnetometrice, încât cercetarea acesteia nu a necesitat eforturi deosebite pentru definirea amplasamentului, dimensiunilor şi a unor caracteristici. După decapare, s-a observat că L4 are o formă rectangulară, cu dimensiunile de 8 x 7 m şi axul lung fiind orientat pe direcţia NNE-SSV, diferit faţă de alte locuinţe (ESE-VNV).
În ceea ce priveşte structura, arătăm că ne aflăm în faţa unei locuinţe de suprafaţă, fără platformă, care a fost etajată, având un parter parţial adâncit (cca. 0,30-0,40 m). În jumătatea de VNV se găseau cel puţin două camere, din care cea de NNE avea două instalaţii de măciniş, cu gardine şi suprafeţe lutuite/făţuite şi râşniţe fragmentare, spaţii şi vase de depozitare, mai ales pe lângă pereţi (fig. 4.2-3), iar încăperea de SSV era dotată cu o vatră interioară evoluată (V4/2015), realizată pe o infrastructură de fragmente ceramice şi complexul gospodăresc adiacent (vase de diferite tipuri, uzuale şi de factură fină/semifină, unele pictate, râşniţe), (fig. 3.2-3;4.1). Aceeaşi compartimentare pare să fi avut şi jumătatea de ESE a casei, dar sub lutuielile masive de planşeu/platformă nu au fost descoperite alte complexe arheologice. Rezultă, astfel, respectând probabilitatea reconstituirii, o casă cu patru încăperi, despărţite de pereţi interiori, fiecare dintre acestea având destinaţii diferite.
Peste catul de jos, a fost realizat un planşeu, din trunchiuri despicate (φ=12-18 cm), lutuit, şi, probabil, podul casei, care, în urma incendiului prin care a sfârşit locuinţa, a ars şi a căzut compact, peste instalaţiile de la nivelul inferior, căpătând aspectul unei platforme rectangulare (fig. 3.1), alveolată, prăbuşită destul de unitar, dar vălurit şi divizată în bucăţi mari (excepţie face zona centrală lipsită de lutuieli arse). Din acest motiv, vasele şi instalaţiile aflate la parter se găsesc sub şi, mai rar, printre lutuielile de platformă/planşeu şi, aproape niciodată, deasupra. Nu putem preciza dacă acest plaşeu acoperea întrega suprafaţă a casei sau numai laturile din jurul pereţilor, existenţa vetrei interioare V4 presupunând şi existenţa unui sistem de evacuare/ventilare naturală/ artificială a fumului.
Pe baza faptului că lutuielile specifice de pereţi arşi sunt cu mult mai puţine, faţă de cele de platformă/
planşeu, şi a consistenţei şi masivităţii lipiturilor acestuia din urmă, considerăm, cu prudenţa de rigoare, că la construcţia pereţilor a fost utilizată o mare cantitate de lemn, probabil sub formă de bârne încheiate şi unse cu lut mai puţin, alcătuind structurile de rezistenţă ale casei. Pentru pereţii mai uşori s-au utilizat stâlpi mai subţiri (φ ≤ 10 cm) şi panouri din nuiele împletite şi lutuite, folosite pentru despărţituri şi delimitări perimetrale.
Noile observaţii realizate la cercetarea L4/2015 completează informaţiile obţinute anterior (L1/2010; L2-3/2012) şi ne-au permis să înţelegem mai bine şi diferenţiat sistemul de construcţie al locuinţelor din acest sit, inclusiv problematica caselor etajate.
În ceea ce priveşte inventarul acestei locuinţe, menţionăm că nu este foarte bogat, fiind alcătuit din câteva topoare şlefuite, neperforate, unele cu urme de întrebuinţare, piese de silex local, în special lame şi gratoare, resturi osteologice, o statuetă antropomorfă, râşniţe şi frecătoare, ceramică uzuală şi pictată (în grupele stilistice Cucuteni A-B1a: Abα, αα, α1-2, β1-2, γ2, δ1), dar cu decorul destul de rău păstrat (fig. 1-6, 8-9). Calitatea ceramicii pictate, descoperite până acum, lasă să se înţeleagă că meşterii olari de la Ripiceni nu au excelat în acest domeniu.
În strânsă legătură cu obiectivele propuse, în luna noiembrie a anului 2015, a fost realizată o nouă scanare magnetometrică (A. Asăndulesei), hărţile obţinute indicând o planimetrie interesantă a sitului (fig. 2.2), cu prezenţa unor baterii de cuptoare şi a 25 de locuinţe, orientate, cele mai multe, cu axul lung pe direcţia NV-SE, cvasi-paralel cu Prutul, şi asociate în grupuri/cuiburi, cu spaţii între ele, probabil pentru ogoare şi ţarcuri pentru animale.
În acelaşi timp, au fost efectuate mai multe periegheze, într-o serie de locaţii mai apropiate sau mai depărtate de sit. În acest context, la 800-1400 m SE de situl Holm/Telescu (între 47°57-05.10- N; 27°09`46.12” E – 47°56`58.03” N; 27°10`12.60” E), pe ”plaja” cu nisip foarte fin de la ”baza” terasei Prutului, deasupra luciului de apă (cota 82 - 83 m), în jurul unei temelii de beton deteriorate, au fost descoperite materiale litice care pot fi încadrate la finalul paleoliticului mijlociu şi în paleoliticul superior (musterian, aurignacian-gravettian), realizare dintr-un silex cenuşiu translucid, cu granulaţie mai robustă şi pigmentaţii albe, deosebit de cel negru-cenuşiu, care s-ar putea să facă parte dintr-o aşezare preistorică inedită, legată, poate, şi de semnalările de megafaună din punctul Telescu(55). Deocamdată, denumim acest sit Ripiceni-SE de Holm/Telescu.
La nord-est de fostul sat Cinghinia (2,5 km S de Ripiceni), a fost verificată aşezarea cu niveluri de locuire Cucuteni B şi Noua, de la Ripiceni-Gura Hârtopului (În Ponoare)(56), situată pe terasa de 100 m, afectată serios în partea de ESE, de eroziunea hidrică laterală a Prutului, multe vestigii arheologice (locuinţe, ceramică, piese litice) fiind deteriorate şi decontextualizate (fig. 6.1, 3, 5).
Continuând cercetarea perieghetică (fig. 6.2,4,6), pe ”plaja” de la cota 82-85 m, pe o lungime de 1,6 km, până în dreptul sitului Ripiceni-La Mangu(57) (între 47°55-26.60” N; 27°08`41.33” E –47°54`48.64” N; 27°08`32.99” E), am observat că în stratul de marne cenuşii degradate, există un continuum de materiale litice paleolitice (produse de debitaj şi unele piese finite din silex cenuşiu translucid, granulaţie robustă şi pigmentaţii albe), care ar merita o cercetare specială.
În încheiere, arătăm că ne propunem continuarea investigaţiilor non-intruzive, extinderea suprafeţelor săpate şi intensificarea investigaţiilor interdisciplinare58, pentru a înţelege şi reconstitui cât mai corect trăsăturile locuirilor protoistorice din acest sit, care se înscrie deja ca unul deosebit de important.
Note:
1.
53. L. Dascălu, Bronzul mijlociu şi târziu în Câmpia Moldovei, Ed. Trinitas, Iaşi, 2007, p. 221, pct. 305-306, cu toată bibliografia; O. L. Şovan, Repertoriul arheologic al judeţului Botoşani, Botoşani, 2013, p. 357. Studierea ortofo- toplanurilor 2010 şi 2012 (http://geoportal.ancpi.ro/geoportal/viewer/index. html) ne-a permis să constatăm că cenuşarele de care se face vorbire în RAJBt 2013 se găsesc la SSE de Cas II/2015, alte asemenea complexe fiind aglomerate la est de partea de centru-nord a satului (400 E de şosea; 700 NNE de biserică).
54. L. Dascălu, op. cit., p. 383, pl. 49.
55. Al. Păunescu, Paleoliticul şi mezoliticul de pe teritoriul Moldovei cuprins în- tre Siret şi Prut, vol. 1/2, Ed. SATYA Sai, Bucureşti, 1999, p. 90, 267, pct. 92.
56. O. L. Şovan, op. cit., p. 358.
57. Ibidem, p. 363.
58. D. Boghian, S.-C. Enea, R.-G. Pîrnău, A. Melniciuc, Încercare de reconstituire a evoluţiei peisajului preistoric în Depresiunea Prutului mijlociu, microzona sitului cucutenian de la Ripiceni-Holm, judeţul Botoşani (Partea I), în ArheoVest, Nr. III: [Simpozion ArheoVest, Ediţia a III-a:] In Memoriam Florin Medeleţ, Interdisciplinaritate în Arheologie şi Istorie, Timişoara, 28 noiembrie 2015, JATEPress Kiadó, Szeged, 2015, p. 621-661.