Ripiceni | Judeţ: Botoşani | Punct: Holm/Telescu | Anul: 2020
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 7
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Asăndulesei | Andrei | participant | Centrul Interdisciplinar de Studii Arheoistorice al Universităţii "Al.I.Cuza" Iaşi |
| Kovács | Adela | participant | Muzeul Judeţean Botoşani |
| Melniciuc | Aurel | participant | Muzeul Judeţean Botoşani |
| Setnic | Eduard Gheorghe | participant | Muzeul Judeţean Botoşani |
| Ciupu | Marcel Sebastian | participant | Muzeul Judeţean Botoşani |
| Boghian | Dumitru | participant | Universitatea "Ştefan cel Mare" Suceava |
| Pascariu | Alexandru | participant | Universitatea "Ştefan cel Mare" Suceava |
| Rusu | Irina | participant | Universitatea "Ştefan cel Mare" Suceava |
Raport:
În ciuda pandemiei de SAR-COV 19, investigaţiile arheologice din campania 2020 s-au desfăşurat în situl preistoric de la Ripiceni-Holm/Telescu (judeţul Botoşani), în perioada 15 octombrie-03 noiembrie (nota 1), cu finanţarea asigurată de Muzeul Judeţean Botoşani. De aceea, având în vedere situaţiile concrete, resursele financiare şi umane avute la dispoziţie, precum şi condiţiile climatice mai puţin prielnice, colectivul de cercetare a convenit, în complementaritatea planului anual de cercetare pe anul 2020, abordarea a două complexe arheologice independente, ambele situate în partea de NNV a sitului, pentru a verifica dacă unele anomalii relevate de magnetogramă şi în ce constau acestea: o anomalie cvasi-circulară, condiderată apriori groapă sau cuptor, pentru care a fost trasată Caseta X/2020, şi un segment din primul şanţ de apărare, investigat prin Sanţul de Control 1/SC1/2020 (fig. 1 a-b), cu scopul cunoaşterii caracteristicilor complexelor şi corelării planimetrice şi stratigrafice cu celelalte realităţi arheologice din arealul de extindere al sitului spre SE, S şi SV, considerat a data dintr-o a doua fază de locuire eneolitică. Trasarea secţiunilor s-a realizat în conformitate cu coordonatele din ridicarea topografică (nota 2).
Cercetarea celor două secţiuni a fost realizată stratigrafic, în general, până în lutul loessoid, în medie – 2 m adâncime (sterilul arheologic), în funcţie de situaţiile şi complexele arheologice aferente (cu statut de noutăţi în acest sit), în conformitate cu procedurile specifice.
Complexele arheologice
Caseta Cas X/2020 şi Locuinţa L 8/2020 (coordonate: P1–X=660810.573; Y=719615.716; P2–X=660815.178; Y=719617.662; dimensiuni: 5,10 x 4 m=20,40 m2; axul longitudinal NV-SE). Pentru surprinderea stratigrafiei presupusei amenajări (groapă; cuptor?), pe centrul acestei secţiuni a fost trasat şi păstrat (până la demontare) un martor transversal, cu lăţimea de 0,40 m. La adâncire, între 0 şi – 0,40/– 0,50 m, au fost descoperite câteva bucăţi/spărturi de silex de Prut rulate, cărămizi moderne sparte, fragmente ceramice de sec. III-IV/V şi Noua (fig. 2.a-b), acestea din urmă cu brâie simple, alveolate şi torţi cu buton. De la –0,90 m (caroul 3D) şi –1/–1,20 m (carourile 2B-D, 3B-C, 4B-D) s-a conturat o aglomerare cvasi-circulară de lutuieli bine arse, ceea ce justifica puternicul semnal din magnetogramă. Această amenajare se continuă spre N-NE, în porţiunea nesăpată.
La demontare, s-a observat că este vorba de lipituri cucuteniene, alcătuite din argilă cu amestecuri vegetale în pastă (pleavă; paie tocate/mărunţite), altele monolitizate prin infiltrarea carbonatului de calciu din sol (CaCO3), unele foarte bine arse şi păstrând urmele/amprentele substrucţiei lemnoase pe care au fost aplicate (lodbe cu suprafaţa semicirculară (φ=10-12/15 cm) sau cu urmele despicăturilor, cele mai multe prezentând orientarea pe direcţia VNV-ESE şi NV-SE, care nu pot fi legate de un cuptor ci, mai degrabă, de pereţii sau porţiuni din tavanul (?) unei locuinţe de mici dimensiuni (anexă ?), pe care am desemnat-o drept locuinţa L 8/2020, din etapa Cucuteni A-B1 (Fig. 2. c-d; 3.a-b).
În microaglomerarea de lipituri din carourile 1-2B (jumătatea de VNV) trebuie remarcată prezenţa unui fragment provenit de la o gardină de vatră sau, poate, de la o instalaţie de macinat (?). În rest, în suprafaţa cercetată, au fost descoperite puţine elemente clare de lipituri de vatră (spărturi mozaicale făţuite, din argilă cu nisip în compoziţie dispersate în caroul 3A, fiind vorba de vatră cucuteniană distrusă de locuirile ulterioare, fapt care nu pune sub semnul întrebării funcţionalitatea acestei construcţii, de locuinţă de mici dimensiuni.
Se pare că axul lung al L 8/2020 a fost pe direcţia N/NE-S/SV, de aprox. 3-3,5 m prelungindu-se, aşa cum am arătat, în porţiunea nesăpată de la N-NE (fig. 3 a-b), iar lăţimea acestei construcţii pare să fie pe direcţia NV-SE/NNV-SSE (cca 3-3,5 m lungime), aproximativ la fel cu orientarea elementelor substrucţiei lemnoase a lutuielilor Din punct de vedere constructiv, este posibil să ne aflăm cam în aceeaşi situaţie ca la L 2-3/2013, unde s-au păstrat mai bine lutuielile care au avut o substrucţie lemnoasă mai robustă, restul pereţilor mai uşori, poate nelipiţi cu lut, sau unşi doar superficial, risipindu-se ca urmare a incendiului şi a împrăştierii/pulverizării lutului ars mai mult sau mai puţin puternic.
Printre, dar mai ales sub aceste lipituri destul de coerente, într-un sol faeoziomic amestecat şi cu multe bioperturbaţii, se găseau câteva vase sparte, răspândite în suprafaţă, câteva lespezi de piatră, unele cu concavităţi, parcă ar fi pseudo-recipiente (asemănătoare cu cele din os?) sau spărturi provenite de la alveolarea unei râşniţe, resturi osteologice şi câteva piese de silex (spărturi şi deşeuri), (fig 7.1-2, 5-9). Din cauza numeroaselor bioperturbaţii (crotovine) nu s-au putut decela nici stratigrafic, nici planimetric, eventualele gropi de stâlpi/pari şi nici forma propriu-zisă a alveolării podelei simple.
Podeaua L 8 era parţial adâncită (0,25-0,30 m; –1,20 – 1,45/–1,50 m), de jur–împrejur realizându-se nişte pereţi scunzi, de formă rectangulată, funcţionalitatea fiind, aşa cum arătam, destul de greu de stabilit, dar înclinăm, deocamdată, către a o considera, sub rezerva investigării şi porţiunii nordice, drept locuinţă. Aşa cum s-a putut observa la prima vedere, unele fragmente ceramice erau pictate cu negru pe fondul natural al vasului, dar mai multe precizări se vor putea face după prelucrarea acestora în laborator.
La adâncire, sub –1,45/–1,50 m, în Cas. X/2020 nu au mai fost identificate alte complexe arheologice. Pe profile, se observă atât podeaua parţial adâncită, alveolată a L 8, precum şi faptul că suprafaţa nivelului eneolitic de călcare, reprezentată printr-un sol faeoziomic în formare, cafeniu-deschis, era denivelată, fie natural, fie antropic, fără a putea fi definite gropi propriu-zise, nici ca amenajări, nici sub formă de umplutură caracteristică. Totuşi, nu excludem ca unele din aceste alveolări, mai ales cele de la SV, să se fi aflat în directă legătură cu L 8/2020 şi suprafaţa utilă a locuinţei să fi fost mai mare, păstrându-se doar părţile care au avut substrucţie lemnoasă unsă cu lut, în urma cărora au rămas lutuielile.
2. Şanţul de control SC1/2020 şi primul şanţ de apărare (coordonate: P1–X=660844.254; Y=719572.854; P2–X=660851.159; Y=719565.620; dimensiuni: 18 x 3 m = 54 m2; orientare NV-SE). După cum arătam mai sus, această secţiune a fost trasată şi săpată, până la –2 m, pentru surprinderea traseului primului şant de apărare/împrejmuire/delimitare al primei faze de existenţă a aşezării Cucuteni A-B, precum şi pentru precizarea raporturilor planimetrice dintre stratul eneolitic de cultură şi această fortificaţie La adâncire, între 0 şi –0,40/–0,50 m (solul vegetal actual), au apărut numeroase bucăţi de silex rulate, bucăţi de cărămizi moderne, câteva fragmente ceramice datate în sec. III-IV/V, cuie dinţi de grapă, bucaţi metalice etc. Sub –0,40/–0,50 m, până la –50/–0,60–0,80/–0,90 m adâncime, în stratul post-eneolitic nepurtat, de culoare cenuşie, au fost identificate areale cu placaje din mici lespezi de gresie în asociere cu resturi osteologice animaliere şi fragmente ceramice atribuite culturii Noua, dintr-unul fiind recuperat un omoplat crestat, caracteristic acestor comunităţi.
În ceea ce priveşte primul şanţ de apărare (fig. 4-6, 7.3-4, 10), aşa cum se observă şi din profilul de VSV al SC1/2020, în ciuda unor deranjamente şi bioperturbaţii, a fost intersectat între m 2,5, unde pare săpat de la –0,90/–0,95 m (baza nivelului Cucuteni A-B din acest sector) şi m 8,20, unde apare săpat de la –1,25 m (baza nivelului Cucuteni A-B din acest sector), şi se adânceşte, deşi nu s-a ajuns la sterilul arheologic, până la –1,90/–2 m adâncime, nefiind, deci, epuizat. Dacă spre NV (m 2,5-3,5) şanţul de apărare are o o pantă înclinată NV-SE de aproximativ 45°, în partea de SE (m 7,5-8,2) versantul prezintă o treaptă, care pare o intervenţie ulterioară, având în vedere, atât conturul, cât şi umplutura (un eventual deranjament din epoca bronzului ?).
Până în prezent, acest şanţ de apărare, cu o deschidere de 5,7 m, la partea superioară, a fost investigat doar pe o adâncime de 0,70-0,80 m. Diferenţa de adâncime de la care a fost săpat se datorează acumulării de sol, în eneolitic terenul având o altă configuraţie a suprafeţei.
Interesantă este, în cazul în care nu se va dovedi doar o banală bioperturbaţie, o posibilă groapă de stâlp de palisadă (m 10,60-11.90, –1,15/–1,95 m, continuată în martorul transversal din dreptul m. 11-11,50).
Aceleaşi observaţii stratigrafice s-au făcut si pentru profilul de ENE, cu particularităţile sale. De asemenea, pe martorii transversali (m. 2-2,50, 6,50-7/în şanţul de apărare, 11-11,50/posibila palisadă şi 15,50-16) au fost observate o serie de alveolări, generate de multiplele bioperturbaţii istorice şi actuale, precum şi de o serie de intervenţii antropice post-cucuteniene, ale căror raporturi cu spaţiul construit şi locuit vor face obiectul cercetărilor viitoare, ca de altfel şi încheierea cercetării primului şanţ de apărare şi a elementelor conexe (eventuala palisadă)
Aşa cum reiese din prezentarea secţiunilor şi complexelor, descoperirile din 2020 completează fericit cunoştinţele dobândite despre situl Cucuteni A-B de la Ripiceni-Holm/Telescu între anii 2010 şi 2019. Au fost aduse noi precizări asupra caracteristicilor unor complexe din prima etapă de funcţionare a sitului (Locuinţa L 8/2020 şi primul şanţ de apărare), şi care, potrivit materialelor ceramice, pot fi încadrate tot în etapa Cucuteni A-B1, foarte importante pentru lămurirea raporturilor dintre rezultatele cercetărilor non-invazive şi realităţile arheologice stabilite prin săpătură, precum şi a legăturilor cu celelalte descoperiri anterioare. Deşi rămâne deschisă, până la finalizarea investigaţiei, problema şanţului de apărare a căpătat verificare arheologică, fiind una dintre amenajările importante din sit, indiferent dacă este vorba de o singură etapă de locuire sau de mai multe, cu elemente de contemporaneitate şi/sau succesiune. În acest sens, realităţile arheologice de la Ripiceni-Holm se aseamănă, în bună măsură, cu cele din alte aşezări contemporane Cucuteni A-B: Traian-Dealul Fântânilor, Cucuteni-Băiceni-Dâmbul Morii şi Cetăţuie, Polivanov-Yar etc., vorbind de complexitatea organizării spaţiului construit şi locuit. Dacă se va verifica, prin cercetările ulterioare, existenţa unei eventuale palisade, aflate în complementaritatea primului şanţ de apărare, va putea fi demonstrată existenţa unor structuri fortificate elaborate, aflate atât în interiorul cât şi în exteriorul unor situri, reflectând, încă o dată, structurarea şi ierarhizarea internă a comunităţilor cucuteniene şi aşezărilor acestora, într-o societate eneolitică deosebit de complexă.
Note:
1.
1 La unele activităţi de cercetare, a participat, ca voluntar, şi d-nul dr. Sorin Ignătescu (USM Suceava).
2 Mulţumim colegei dr. Andreea Ţerna pentru ajutorul oferit la trasarea secţiunilor în ziua de 16 octombrie 2020.