Ripiceni | Judeţ: Botoşani | Punct: Holm/Telescu | Anul: 2019
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2019
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; La Tène; Epoca medievală târzie;
Categorie:
Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 38740.03 |
Județ:
Botoşani
Unitate administrativă:
Ripiceni
Localitate:
Ripiceni
Punct:
Holm/Telescu
Localizare:
| 38740.03 |
Lista Ilustrațiilor - 11
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Kovács | Adela | participant | Muzeul Judeţean Botoşani |
| Melniciuc | Aurel | participant | Muzeul Judeţean Botoşani |
| Setnic | Eduard Gheorghe | participant | Muzeul Judeţean Botoşani |
| Ciupu | Marcel Sebastian | participant | Muzeul Judeţean Botoşani |
| Nechifor | Alexandru | participant | Muzeul Judeţean Botoşani |
| Boghian | Dumitru | responsabil | Universitatea "Ştefan cel Mare" Suceava |
| Pescariu | Alexandru | participant | Universitatea "Ştefan cel Mare" Suceava |
| Asăndulesei | Andrei | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
Raport:
Investigaţiile arheologice din campania 2019, aflate în continuitatea celor anterioare (2010-2012, 2015-2016, 2018), s-au desfăşurat în situl preistoric de la Ripiceni-Holm/Telescu (jud. Botoşani) în perioada 26 august-06 septembrie, cu finanţarea Muzeului Judeţean Botoşani-nota 1- , având drept obiective: cercetarea unei noi suprafeţe (secţiunea S. VI/2019), în arealul megastructurii cvasi-centrale (cca. 1500 mp) din sectorul I (SE), aflată la NNV de S. IV/2016 şi S. V/2018, pentru a completa, verifica şi aprofunda datele obţinute până în prezent, a preciza caracteristicile şi funcţionalităţile componentelor constructive (structuri de locuit, spaţii gospodăreşti, pereţi de incintă, desemnate anterior S/L. 5-7-nota 2 , şanţuri de împrumut pământ şi împrejmuire), şi integrarea noilor informaţii în contextul studierii megacomplexului şi al sitului, în mod special, şi în cadrul fazei A-B şi a întregii civilizaţii cucuteniene, în general, precum şi continuarea studiilor interdisciplinare.
În secţiunea VI/2019 (fig. 1.1-2; 2), cu lungimea de 35 m şi lăţimea de 3,5 m (122,5 m2), vestigiile arheologice au apărut, în dreptul m. 10-15 (zona S/L. 6/2019) de la -0,25/-0,30 m, fiind decontextualizate de arăturile mai adânci. De asemenea, la fel ca în campaniile din 2016 şi 2018, la capetele secţiunii (m. 0-6 şi 28-35), depunerea arheologică cucuteniană propriu-zisă se contura sub -0,75/-0,85 m.
Din punct de vedere statigrafic, stratul vegetal actual, alcătuit din cernoziom cambic, are 0,30-0,35 m grosime, sub care se individualizează un nivel consistent de sol faeoziomic (grosime 0,40-0,60 m, mai subţire deasupral complexelor cucuteniene şi mai gros pe laturile de ENE şi VSV), care alcătuieşte stratul post-eneolitic, de culoare cafenie, în care au fost descoperite materiale moderne şi contemporane: potcoave, cuie, cărămizi fragmentare, fragmente ceramice din sec. III-IV (cenuşii fine şi cu incluziuni litice/pietricele, torţi de amfore romane, o bucată dintr-o turtă de fier aluvionar ?), piese osteologice şi artefacte de silex, unele calcinate sau rulate şi patinate. La baza acestui nivel se găseşte un subţire orizont Noua II (0,05-0,10 m), sub care se individualizează stratul de locuire eneolitic (Cucuteni A-B), de aproximativ 0,35-0,40 m grosime, reprezentat printr-un sol de culoare cafenie-deschisă. Sub stratul cucutenian există un lut loessoid, gălbui, de la -1,30 m în adâncime, în care, la partea superioară, apar sporadice piese litice gravettiene, unele patinate. Depunerile naturale de sol şi cele arheologice, mai ales, au fost afectate de numeroasele bioperturbaţii preistorice, istorice şi actuale, foarte vizibile în dreptul gropilor şi şanţurilor de împrejmuire/împrumut pământ, îngreunând definirea corectă a dimensiunilor şi formelor intervenţiilor antropice.
Trecând la prezentarea complexelor arheologice, arătăm că structura/locuinţa S/L. 5/2019 (carourile 2-6/ 1,20-5,60 m) avea aceeaşi formă a unei aglomerării alungite de lutuieli (2-5,60 m), aflată în continuitatea de NV a S/L. 5/2018, dar mai consistentă decât aceasta (fig. 3), care se găseau la adâncimi diferite: între -1,10 şi -1,25 m, în dreptul m. 1,20-3 (căzute şi/sau scurse peste complexul de vase şi râşniţe de la NE, spre şanţul de împrejmuire de pe acestă direcţie), şi -0.65/-0,70 m, în dreptul m. 5, pe nivelul de călcare antic din complexul interior, unde au căzut lutuielile drepte ale feţei interioare a peretelui de incintă de ENE. Cele mai multe lutuieli, cu amprente de trunchiuri subţiri şi nuiele orientate NV-SE şi NE-SV, precum şi drepte, alcătuite din argilă şi pleavă/vegetale tocate, erau masate între 3,40 şi 5,60 m, iar între 1,20-3 m erau mai risipite şi foarte puţine între 3-3,40 m, golul existent, aflat aproximativ transversal (NV-SE) pe axul lung al secţiunii, părând a reprezenta locul unde se găseau bârnele care alcătuiau peretele lutuit, cu toate că nu au fost identificate indiciile unor gropi de pari/stâlpi.
După demontare, interesantă era amenajarea de la m. 1,20-3, reprezentând un complex gospodăresc, alcătuit dintr-un şir de şase râşniţe fragmentare (patru cu faţa în sus şi două cu faţa în jos) şi trei vase întregibile, dispuse în linie, pe direcţie NNV-SSE, pe o treaptă, în lungul şi în exteriorul peretelui, către şanţul de împrumut pământ/împrejmuire de la ENE. La interiorul peretelui şi incintei, în □4c se găsea un alt vas întregibil.
Noile investigaţii întăreasc ideea că întreaga structură S/L. 5/2016, 2018-2019, cercetată pe o lungime de 9 m, reprezintă un perete masiv/zid de incintă. cu structură lemnoasă robustă, lutuită, care avea la interior spaţii de locuit şi casnice, în care se desfăşurau şi activităţi gospodăreşti.
În complementaritatea acestei amenajări defensive şi utilitare, care permitea şi protejarea interiorului megastructurii, unde se lucra cu foc deschis (vetre), de vânturile puternice din Culoarul Prutului mijlociu, se afla, pe traseul şirului de carouri 1a-c, segmentul şanţului de împrumut pământ/împrejmuire de la ENE (fig. 4), la est de treptele terenului din acest loc -nota 3-. A fost surprins pe o lăţime de doar 1-1,25 m, restul continuându-se spre ENE, în porţiunea nesăpată. Orientarea şantului era NV-SE (axul longitudinal), adâncindu-se, în dreptul 0 m, până la -1,75/-1,80 m de la nivelul actual de călcare. Săpat de la -1,15/1,20 m, avea o adâncime reală de 0,50/0,60 m şi s-a colmatat, parţial, în timpul funcţionării locuirii, umplându-se cu materiale abandonate şi din nivelul de distrugere (fragmente ceramice, resturi osteologice, piese litice, multe lipituri), masate pe nivelul -1,55/-1,60 m.
Vestigiile structurii/locuinţei S/L. 6/2019 au fost descoperite între m. 7,80-23 (fig. 5), continuând, spre NV, S/L. 6/2016 şi S/L. 6/2018, şi reprezintă, din ce în ce mai clar, un ”bloc” de locuinţe pluri-comparimentate şi anexe gospodăreşti, cu componente arhitectonice, caracteristici constructive şi inventare bine individualizate. Astfel, între m. 7,80 şi 11, pe nivelul -0,50/-0,60 m, lutuielile şi fragmentele ceramice erau răsfirate. Materialele se prezentau mult mai compact între m. 11-23, pe nivelul -0,25-0,50 m. Sub stratul de lutuieli de pereţi, pe linia carourilor 12-19a, chiar lângă profilul nord-vestic, se găseau şase vase întregibile (fig. 6), aliniate, probabil, de-a lungul unui perete, care continuă în porţiunea nesăpată.
Compoziţiile, structurile şi morfologiile lipiturilor S/L. 6/2019 sunt foarte diverse. Au fost descoperite lutuieli masive, cu multe materiale vegetale în compoziţie, uneori şi cu nisip, prezentând amprente de lodbe despicate (φ = 12/15/18 cm), care păstrau crestele dintre rotundurile lemnelor, provenite de la bazele pereţilor inferiori sau de la porţiuni de plafon; lipituri mai uşoare, mai subţiri (3-5 cm), cu multă pleavă, care aveau urme de nuiele împletite (φ = 1-2 cm), pari (φ=5-6 cm) şi şipci despicare cu profiluri unghiulare, care au făcut parte din structura pereţilor superiori; lutuieli subţiri (7-10 mm) cu pleavă măruntă şi nisip, provenite de la straturile de făţuială ale pereţilor; lipituri cu materiale vegetale în compoziţie, care prezintă pe făţuială urmele unor caneluri liniare şi curbe paralele, care par a proveni de la un perete exterior, ornamentat cu o mulură (□ 8 a-c, m. 7,80-8, -0,50/-0,60 m). Toate acestea au fost arse diferit, în funcţie de temperatură, propagarea şi puterea incendiului, căpătând nuanţe variate, de la gălbui-brun până la roşu cărămiziu sau brun-cenuşiu, unele dintre acestea fiind chiar vitrifiate.
Dintre complexe, menţionăm, în □ 20b (19,20-19,50 m, -0,50 m) se găsea vatra V. 5/2019 (fig. 7), păstrată doar parţial (0,3 mp) şi alcătuită din lutuieli mozaicale nisipoase, cu nuanţe brune-cărămizii, aplicate direct pe podeaua simplă/solul antic de călcare. În apropiere şi, posibil, componentă a aceluiaşi complex gospodăresc, în □22a (21,30 m, -0,45/-0,50 m) s-a descoperit o râşniţă spartă (fig. 7), aflată în conexiunea fragmentelor, cu faţa în sus, asociată cu trei frecătoare/percutoare din silex, calcinate, aflate în apropiere. Remarcăm şi vetrele V. 4/2018 (□ 11-12 b-c, -0,50 m) şi V. 6/2019 (□ 13-14 b-c, -0,50 m), fără caracteristicile spărturilor mozaicale (nisipoase brune-cenuşii, cu puţine incluziuni vegetale, dense, cu o grosime de 2-3 cm), (fig. 8).
După demontarea S/L. 6/2019, au apărut indiciile a trei gropi (Gr. 16-18/2019), dispuse în linie, oarecum pe axul trasversal al construcţiilor (VSV-ENE), a căror identificare a fost dificilă din cauza multiplelor bioperturbaţii (fig. 9). Gr. 16/2019 era circulară, în plan orizonal, probabil de la un stâlp masiv (□18 b, individualizată greu, între -0,70-1,10 m, unde se găsea o aglomerare de lutuieli de perete/colţ?, şi cu claritate, între -1,10-1,90 m; diametre 0,70/0,75 m), fiind umplută cu cărbuni mărunţi şi lutuieli milimetrice. Gr. 17/2019, probabil de fundaţie (□15 b, -1,35-2,10 m; diametre 1-1,10 m), era circulară în plan orizonal, uşor tronconică, cu baza mică în jos, în interiorul său, pe lângă urme de cărbuni mărunţi şi lutuieli milimetrice, au fost găsite, la -1,86/1,90 m, fragmentele unui pahar mare pictat. Gr. 18/2019 (□12 b; m. 11,50-12,20; -1,40-1,95 m, dificil de precizat clar adâncimea de săpare; diametre 0,65/0,70 m), era tronconică, circulară în plan orizonal şi provenea, probabil, tot de la un stâlp masiv, umplutura sa fiind formată din cărbuni mărunţi şi lutuieli milimetrice.
Structura/locuinţa S/L. 7/2019 (fig. 10) continua, spre NV, complexele S/L. 7/2016 şi 2018. A fost identificată între m. 24,20 şi 28, de la nivelul de -0,40/-0,60 m, fiind alcătuită din aceeaşi aglomerare de lipituri, în special mijlocii şi mari, şi foarte puţine fragmente ceramice, oase şi piese de silex, calcinate. Lutuielile acesteia coborau către m. 28, spre şanţul de împrejmuire de VNV (-0,70/-0,80m). La demontare, s-a observat că lipiturile erau robuste, multe „blocuri” aveau 30-40 cm lungime/lăţime şi 15-20 cm grosime şi prezentau amprente de pari subţiri (φ=6-8 cm) şi nuiele împletite des, care alcătuiau armătura lemnoasă a unui perete de incintă gros (cca. 30 cm), cu o înălţime estimată de 2 m sau peste, aflat pe linia m. 26, unde se găsea şi ”culmea” lutuielilor, precum şi o posibilă groapă de stâlp. Lutuielile erau foarte puternic arse, la cărămiziu, iar amprentele lemnoase prezentau orientări diverse (multe NNE-SSV; puţine VNV-ESE). Lângă acest perete, spre interior, existau posibile spaţii de locuit şi gospodăreşti, chiar dacă, după demontare, s-a constatat că nivelul antic de călcare era destul de curat, identificându-se doar groapa Gr. 15/2019, spre NNE.
Alăturat, între m. 29,80 şi 32,90, se individualiza şanţul de împrejmuire de VNV (fig. 11), care avea o deschiderea de cca. 3-3,10 m, pe direcţia NNE-SSV. Fundul acestuia era albiat şi se aduna în dreptul m. 31,40-31-60, unde atingea adâncimea de -1,70 m, faţă de nivelul actual de călcare. Avea acelaşi traseu longitudinal NNV-SSE, iar în umplutura sa s-au descoperit, masate pe nivelul -1,35/-1,40/-1,60/1,65 m, fragmente ceramice, resturi osteologice, piese litice, multe lipituri, scurse dinspre S/L. 7/2019 sau provenite de la activităţile gospodăreşti desfăşurate acolo.
Din inventarul mobil, se remarcă vasele întregibile, numeroasele piese litice, cele mai multe din silex local (de Prut), o statuetă feminină fragmentară (jumătatea inferioară, până la jumătatea coapselor, cu un orificiu în dreptul sexului (□24c, m. 24,60, -0,56 m), cu analogii la Cucuteni/Băiceni-Dâmbul Morii şi Iablona, precum şi un cuţit fragmentar de bronz Noua II/Ha A.
În concluzie, descoperirile din 2019 se asociază celor din anii 2016 şi 2018, aducând noi şi importante precizări referitoare la componentele megastructurii investigate: şanţurile de împrumut pământ/împrejmuire, pereţii robuşti ai incintei locuite, compartimentările structurii mari centrale (încăperi de locuit şi desfăşurat activităţile, inclusiv cele cultice, spaţii gospodăreşti, de preparare a hranei, maciniş, depozitat etc.), unele cu elemente arhitectonice masive, pe stâlpi groşi îngropaţi. Identificarea şi cercetarea unei gropi de fundaţie (Gr. 17) arată practicarea unor ritualuri coerente de întemeiere şi consacrare a spaţiului construit/locuit, cu analogii în descoperirile din alte situri Cucuteni A-B: Vorniceni şi Traian-Dealul Fântânilor-nota 4- . În ansamblu, toate aceste construcţii dovedesc existenţa structurilor fortificate în interiorul unor situri cu sisteme elaborate de organizare şi apărare, care reflectă şi un anumit tip de organizare şi ierarhizare internă a comunităţilor şi grupurilor familiale, de clan şi a celor teritoriale, precum şi destinaţiile particulare ale unor asemenea ”blocuri”, într-o societate eneolitică complexă.
Având în vedere importanţa deosebită a sitului şi descoperirilor din cadrul megastructurii, şi nu numai, precum şi faptul că inundaţiile periodice, infiltraţiile, eroziunea hidrică laterală afectează, de multe ori ireversibil, complexele şi patrimoniul mobil, considerăm că este imperios necesară continuarea şi amplificarea cercetărilor arheologice sistematice şi a celor interdisciplinare.
Rezumat:
Investigaţiile arheologice din campania 2019, desfăşurate în continuitatea celor anterioare, au fost efectuate în situl de la Ripiceni-Holm/Telescu (jud. Botoşani) în perioada 26 august-06 septembrie. A fost cercetată secţiunea S. VI/2019 (35 x 3, 5 m; 122,5 mp), în arealul megastructurii cvasi-centrale (cca. 1500 mp) din sectorul I (SE), aflată la NNV de S. IV/2016 şi S. V/2018. Au fost descoperite noi elemente care completează datele arhitectonice, planimetria şi funcţionalitatea componentelor megastructurii: şanţurile de împrumut pământ/împrejmuire, pereţii robuşti ai incintei locuite (S/L. 5 şi S/L. 7), compartimentările structurii mari centrale (S/L. 6), cu încăperi de locuit şi desfăşurat activităţile, inclusiv cele cultice (groapa de fundare Gr. 17), spaţii gospodăreşti, de preparare a hranei, maciniş, depozitat etc., unele cu trăsături arhitectonice masive, pe stâlpi groşi îngropaţi şi gropi de stâlpi (gropile Gr. 16-18/2019).
Note:
1.
1 Mulţumim călduros, şi pe această cale, D-lui inginer geolog
Sorin Grindei, Directorul SC GEO EX CONSTRUCT SRL pentru
amabilitatea de a sponsoriza şi realiza acoperirea mecanică a
săpăturii.
2 Aşa cum arătam şi în rapoartele din anii precedenţi (D.
Boghian, I.-Al. Cristea, A. Melniciuc, Andreea Ţerna, Ripiceni,
com. Ripiceni, jud. Botoşani, Punct: Holm/Telescu, în CCAR.
Campania 2018, 2019, p. 374-375; D. Boghian, A. Melniciuc,
E. Gh. Setnic, Adela Kovács, M. S. Ciupu, A. Asăndulesei, F.
A. Tencariu, Al. Pascariu, V. Guţu, Ripiceni, com. Ripiceni, jud.
Botoşani, Punct: Holm/Telescu, în CCAR. Campania 2018, 2019,
p. 166-169), am optat, până la clarificarea situaţiilor arheologice,
să păstrăm aceleaşi denumiri ale complexelor, cu precizarea
anilor în care s-a desfăşurat cercetarea, pentru diferenţiere,
urmând ca la elucidarea planimetriei acestora să le subdivizăm
în funcţie de structurile arhitectonice şi destinaţiile/funcţionalităţile
fiecărei unităţi/sub-unităţi de locuire şi/sau gospodăreşti.
3 Nu putem preciza, deocamdată, dacă înclinarea terenului era
naturală (o culme) sau dacă este vorba de o amenajare antropică
eneolitică, care să fi precedat amenajarea megastructurii.
4 Maria Diaconescu, Aspecte ale unor practici magico- religioase
în aşezarea cucuteniană de la Vorniceni, Pod Ibăneasa, jud.
Botoşani, în Acta Moldaviae Sepentrionalis, XI, 2012, p. 14-25;
Hortensia Dumitrescu, VI. Dumitrescu, Şantierul arheologic Traian,în Materiale, VI, 1959, p. 169, 172, 173; Hortensia Dumitrescu, VI.
Dumitrescu, Şantierul arheologic Traian, în Materiale, IX, 1970,
p. 40.