Ripiceni | Judeţ: Botoşani | Punct: Holm/Telescu | Anul: 2016
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 9
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Boghian | Dumitru | responsabil | Universitatea "Ştefan cel Mare", Suceava |
| Stigleț | Dumitru-Ionuț | participant | Instiuție Nedefinită |
| Pascariu | Alexandru | participant | Instiuție Nedefinită |
| Enea | Sergiu Constantin | participant | Liceul "Ion Neculce" Târgu Frumos |
| Ciucălău | Daniel | participant | Muzeul Judeţean Botoşani |
| Melniciuc | Aurel | participant | Muzeul Judeţean Botoşani |
| Setnic | Eduard Gheorghe | participant | Muzeul Judeţean Botoşani |
| Vornicu | Andreea | participant | Muzeul Judeţean Botoşani |
| Adela | (Mateș) Kovacs | participant | Muzeul Judeţean Botoşani |
| Asăndulesei | Andrei | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Tencariu | Felix Adrian | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Ţerna | Stanislav | participant | Universitatea "Şcoala Antropologică Superioară", Chişinău |
Raport:
Noua campanie de cercetare arheologică sistematică s-a desfăşurat în perioadele 27 iunie–09 iulie şi 19 octombrie–01 noiembrie 2016, cu finanţarea asigurată de Muzeul Judeţean Botoşani. În conformitate cu suma disponibilă pentru desfăşurarea lucrărilor şi cu exigenţele investigaţiilor, cuprinse în proiectul anual (2016), defalcat din cel multianual (2015-2022), s-a urmărit cercetarea exhaustivă a complexelor surprinse în secţiunea S. IV/2016 (m. 0-35, 105 m2), din cadrul megastructurii (de cca. 1500 m2), evidenţiată în zona est-centrală a sitului (sectorul SE), pentru a cunoaşte elementele constitutive, destinaţia/funcţionalitatea, încadrarea cultural-cronologică a acesteia, raporturile cu celelalte complexe din sit, investigate în anii precedenţi, precum şi îndeplinirea obiectivelor specifice propuse, care vizează studierea arheologică interdisciplinară a acestei aşezări preistorice şi valorificarea multilaterală a patrimoniului.
Menţionăm, şi cu această ocazie, că prin investigaţiile geo-fizice non-distructive (scanările magnetometrice din toamna anului 2015–primăvara şi toamna 2016, efectuare de A. Asăndulesei şi F.-A. Tencariu, din cadrul Platformei Arheoinvest, Universitatea „Al.I. Cuza” din Iaşi) pe întreaga suprafaţă păstrată a sitului Ripiceni–Holm/Telescu (cca. 10,5 ha, din arealul iniţial, estimat la aprox. 20/25 ha, fig. 1.1-2), s-au obţinut, conform hărţii magnetometrice, importante date referitoare la planimetria locuirii Cucuteni A-B: sit sistematizat; organizarea circular-concentrică a spaţiului construit, de-a lungul unor uliţe/căi de acces, cu cel puţin două etape de evoluţie şi peste 110 locuinţe reperate; evidenţierea unor grupări compacte de locuinţe (ansambluri/blocuri coerente de 4-8 construcţii), de diferite dimensiuni (15/25 x 8/10 m, 10/15 x 6/8 m) şi complexe gospodăreşti, inclusiv megastructura cvasi-centrală, în care par a se individualiza, într-o incintă rectangulară, 4-6 locuinţe mari, adosate perete în perete; prezenţa probabilă a unor baterii liniare de cuptoare de olărit („cartiere ale olarilor”?); existenţa mai multor elemente de delimitare şi fortificare–şanţuri, palisade? (fig. 2).
În acest stadiu al cercetărilor, acest sit (inclusiv partea erodată, peste 50 %) reprezintă cea mai mare aşezare cucuteniană reperată în spaţiul dintre Carpaţi şi Prut, determinându-ne să ne schimbăm viziunile referitoare la întinderea şi planimetria habitatului eneolitic peri- şi est-carpatic. Totodată, pe suprafaţa sitului cucutenian, au fost evidenţiate câteva cenuşare (cu diametre de 15-20 m), încadrate într-o mare aşezare a culturii Noua (peste 20 asemenea complexe diseminate spaţial), cele mai multe excedând arealul investigat. Multe anomalii, cu un semnal magnetometric mai slab, pot fi legate de prezenţa unor gropi, posibil şi bordeie, aparţinând locuirilor ulterioare (Noua, Hallstatt canelat, sec. II-IV AD), identificate printre complexele cucuteniene.
Pentru situl cucutenian, s-au obţinut două datări C14 (93) (Poznan Radiocarbon Laboratory), pe probe osteologice provenite din contexte arheologice sigure: Poz-84430: 5170 ± 40 BP (1,6%N 6,5%C, 3.2%coll); Poz-84451: 5210 ± 40 BP (1,4%N 5,8%C, 3%coll), cu calibrările de rigoare, care se înscriu în seria cronometrică a fazei A-B.
În ceea ce priveşte metologia de cercetare arheologică, secţiunea IV/2016 (35x3 m) a fost trasată în jumătatea de NNV a megastructurii, trasversal pe aceasta, fiind împărţită în şapte casete (Cas. I-VII/2016, 5x3 m fiecare), cu martori stratigrafici incluşi, pentru a verifica veridicitatea scanării magnetometrice şi a constata situaţia arheologică reală, prezenţa, natura şi gradul de afectare al deranjamentelor, apartenenţa unor anomalii, care par a indica eventuale elemente de fortificare–şanţuri cu posibile palisade/garduri, gropi etc.). Astfel, în concepţia de cercetare a megastructurii, această secţiune va fi extinsă cu încă 2 m lăţime şi va fi transformată într-un şir de casete de 5x5 m, integrat în grid-ul general (fig. 3).
Din punct de vedere stratigrafic, în stratul arabil actual (până la -0,30 m) şi în nivelul post-cucutenian (-0,30-0,45/0,50 m) au apărut materiale arheologice diseminate (Noua, Hallstatt canelat, sec. II-IV şi, posibil, VIII-X/XI), precum şi în gropile nr. 4-9, care au afectat, în proporţii variabile, stratul arheologic cucutenian. Nivelul cucutenian are grosimi variabile (-0,50-0,90/1/1,10 m), iar sub acesta, în solul loessoid, s-au descoperit câteva piese litice gravettiene, fără a forma complexe.
În S. IV/2016 au fost cercetate structurile/locuinţele S./L. 5-7, complexul gospodăresc aferent, ca părţi componente ale megastructurii, precum şi gropile 4a şi 4b, din spaţiul de la vest de aceasta.
S/L 5/2016 (fig. 4.1-8) a fost identificată între m. 2,20 (Cas. I) şi m. 6,10 (Cas. II), pe întreaga lăţime a secţiunii, fiind deranjată de Gr. 9 (ESE, materiale sec. II-IV AD) şi de Gr. 7-8 (VNV, alveolări care au afectat nivelul lutuielilor de pereţi). Lutuielile construcţiei au apărut de la –0,50 m ( 3-5 a-c), fiind înclinate până la – 0,90 m, spre m. 2,20. Aceste lutuieli, arse diferit (roşu-cărămiziu la suprafaţă şi brun-cenuşiu în miez şi cele de la partea de jos), proveneau de la feţele exterioare şi interioare ale pereţilor şi fuseseră aplicate pe o substrucţie lemnoasă, realizată din pari destul de subţiri (φ=6-8 cm), dar există şi amprente de trunchiuri mai groase de 10 cm şi urme de panouri de nuiele, căzute dezordonat, de la NE-ENE către SV-VSV ( 3-6 a-c). Construcţia avea podea simplă de lut (-0,75-0,90 m), pe nivelul cucutenian de călcare găsindu-se vase fragmentare, materiale osteologice şi fragmentele unei gardine de vatră/instalaţie de măcinat? ( 4-5 a, -0,75/0,85 m), care continuă în porţiunea nesăpată (NV), aparţinând unui complex casnic.
În stadiul actual al investigaţiilor, considerăm că este vorba despre un complex gospodăresc, aflat într-o locuinţă cu un singur nivel, adosată peretelui lutuit de SE al incintei megastructurii (cu schelet lemnos–stâlpi şi pari, completat cu panouri de nuiele întreţesute).
S./L. 6/2016 (fig. 5.1-4; 6.1-3) se află între m. 8 (Cas. II) şi m 14,60 (Cas. III), pe lăţimea secţiunii, continuând în porţiunile nesăpate, fiind cea mai bine păstrată componentă a megastructurii. S-a evidenţiat de la -0,35-0,45 m, prin puţine fragmente ceramice şi lutuielile mărunte de la pereţii etajului, lucrate din argilă amestecată cu materiale vegetale, arse la cărămiziu, brun-cărămiziu, cu urme de nuiele groase (3-5 cm) şi dulapi despicaţi, provenite de la pereţi despărţitori uşori.
Sub acestea, se aflau bucăţile mari de pereţi şi planşeu de plafon, căzute de-a lungul unor „linii de rupere” (orientare VNV-ESE), vizibile mai ales în şirul de carouri ”c” (pereţi interiori, instalaţii casnice, grinzi şi lodbele/dulapii din substrucţia lemnoasă). Ca elemente arhitectonice ale catului superior (podului utilitar) menţionăm: plăcile mari, căzute compact şi relativ coerent, cu urme de făţuială, şi plăcile unui perete, cu modelarea rotundului bordurii unei ferestre circulare, ultimele în 10-11 b-c. Plăcile mari şi coerente ale planşeului podului, aflate în conexiune vizibilă, se găseau între -0,45-0,50 m, pe linia m. 8-14,60 b-c, fiind dispuse de-a lungul trunchiurilor/dulapilor despicaţi (4-6 lodbe la metru liniar lăţime). Acestea erau căzute peste încăperea de SE, cu podea simplă (-0,60 m), în care se găsea o instalaţie de măcinat ( 11-12 c), păstrată in situ. Pe linia 9-14 a şi parţial b, lutuielile de plafon, mai fragmentate, erau căzute peste podeaua alveolată (cu cca. 0,40 m) a încăperii de NV, în care se găsea Gr. 10/2016. Din punct de vedere arhitectonic, S./L. 6 se aseamănă, cu locuinţele L. 2/2012 şi L. /2015 (cu etaj/pod funţional, camere cu podea simplă, la suprafaţa solului, şi/sau podea parţial adâncită).
S./L. 7/2016 (fig. 7.1-6) se găsea între m. 23,20 - 28,30 (Cas. V-VI), pe lăţimea secţiunii, fiind deranjată, în Cas. V, de Gr. 5-6/2016, nişte alveolări în nivelul lutuielilor de pereţi. Suprafaţa lutuielilor era înclinată, de la -0,40 ( 25-26 a-c) la –0,80/0,90 m ( 29 a-c). Sub lutuielile mărunte se găseau plăcile pereţilor masivi, coerente şi monolitizate prin infiltraţiile milenare de carbonaţi şi schimburile de minerale (cca. 30 cm grosime, mai ales ale celui exterior), fiind arse inegal (brun-cărămiziu–la suprafaţă; cenuşiu-negru–în miez), ca urmare a expunerii diferite în timpul incendiului, unele prezentând făţuieli-refaceri (de la 8 mm-5/6 cm grosime). Acestea erau căzute peste complexele interioare ( 25-26 a-c), alcătuind un strat foarte gros (cca. 0,40-0,50 m).
Având în vedere cantitatea mare de lipituri de perete, cu dimensiuni şi compoziţii diferite: groase (0,30-0,35 m), din argilă nisipoasă, cu puţine materiale vegetale mărunţite–la bază; mai subţiri (cca. 0,15-0,20 m), din argilă cu multe materiale vegetale „tocate”–la partea superioară, considerăm că este vorba de o construcţie etajată (probabil cu un nivel), cu pereţi inferiori masivi, cu „armătură” lemnoasă mai rezistentă (stâlpi şi panouri din nuiele) şi pereţi superiori mai uşori. Dovezile existenţei unui pod/planşeu lutuit sunt puţine (m. 26-27), lutuielile cu amprente de lodbe şi dulapi despicaţi având direcţia SV-NE (oarecum perpendiculară pe axul lung). Podeaua simplă a S./L. 7 se găsea la –0,90-1 m, pe suprafaţă identificându-se mici aglomerări ceramice, fragmente osteologice, piese de silex ( 24-26 a-c) şi două gropi circulare, care erau deschise la momentul distrugerii structurii (Gr. 11, 25-26 a, cu materiale ceramice, oase, un fragment de statuetă, aşchii şi un nucleu epuizat de silex, lutuieli mărunte; Gr. 13, 25-26 c, umplută cu materiale ceramice, osteologice, lutuieli). În stadiul actual al investigaţiilor, considerăm că S./L. 7 reprezintă un perete împrejmuitor masiv al unei structuri etajate, căruia îi erau adosate, la interior, diferite complexe gospodăreşti.
Spaţiul gospodăresc (fig. 8.1-4) dintre între S./L. 6 şi S./L. 7, m. 15-22, se afla într-o „curte interioară”, cu anexe uşoare/”bucătării de vară”, caracterizate prin lutuieli mărunte de pereţi, între care se aflau: vatra simplă V 5/2016 (Cas. IV-V, 20-21 b-c, –0,65 m), deranjată (fig. 8.3), vase Cucuteni A-B, întregibile ( 16-17 b, 19-20 b, 21-22 a-b), grupate, mai ales, sub şi lângă lutuielile mai mari, căzute longitudinal cu martorul transversal al casetei ( 21-22 a-c), provenite, probabil, de la un perete mai solid şi mai bine ars.
În ceea ce priveşte Gr. 4 a/2016, o considerăm complex gospodăresc post-cucutenian (destinat prelucrării silexului?) sau, probabil, bordei (?), dificil de atribuit (lipsă vatră, materiale bulversate, iar Gr. 4 b/2016 credem că a fost o groapă cucuteniană de împrumut argilă, sub nivelul Gr. 4 a, umplută parţial cu materiale din sit (fig. 8.5). În ceea ce priveşte existenţa unor posibile gropi de stâlpi, arătăm că bio-pertubaţiile deosebit de abundente (crotovine, cornovine, cervitocine) le fac foarte greu de definit, doar aglomerările de materiale indicând prezenţa unor gropi certe.
În concluzie, investigaţiile geo-fizice vorbesc despre complexitatea organizării sitului cucutenian de la Ripiceni–Holm/Telescu şi arată continuarea, într-o anumită măsură, a modelelor anatoliano-balcanice, est-central europene, transilvane şi tripoliene. Întinderea, densitatea, importanţa complexelor din această aşezare cucuteniană şi cantitatea şi calitatea artefactelor (fig. 9-10) permit clasificarea acesteia în rândul siturilor de importanţă naţională. Rezultatele parţiale obţinute în anul 2016 (cca. 10% din suprafaţa megastructurii) arată deosebita concordanţă dintre magnetograme şi realităţile arheologice, iar detaliile arhitectonice pun problema existenţei construcţiilor etajate, cu pereţi masivi, substrucţie lemnoasă robustă, compartimentări diferenţiate, particularităţi ale funcţionalităţilor spaţiului construit (încăperi de depozitare, bucătării, ateliere, poduri-„mansarde” utilitare etc.). Vecinătatea imediată a lacului de acumulare Stânca-Costeşti generează efecte naturale şi antropice negative asupra sitului şi patrimoniului arheologic (inundaţii periodice, infiltraţii prin fluctuaţiile de nivel, eroziune hidrică laterală şi sufoziune), făcând imperios necesară continuarea şi amplificarea cercetărilor arheologice sistematice şi interdisciplinare.
Note:
1.
92. La activitatea nemijlocită din teren a participat şi d-l Ciupu Sebastian Marcel, desenatorul şi fotograful muzeului botoşănean, căruia îi multumim călduros pentru contribuţia adusă.
93. Mulţumiri: Această lucrare a fost realizată prin programul Parteneriate în domenii prioritare — PN-II-PT-PCCA-2013-4-2234, derulat cu sprijinul MEN – UEFISCDI, proiect nr. 314/2014, Investigaţii non-destructive în situri arheologice complexe. Un model integrat de cercetare aplicată a patrimoniului cultural imobil — arheoinvest.uaic.ro/research/prospect (director dr. Andrei Asăndulesei)