Instituții și
Persoane implicate:
| Nume |
Prenume |
Rol |
Instituție |
| Negru |
Mircea |
participant |
Universitatea Bucureşti |
| Gămureac |
Emilian |
participant |
Ministerul Culturii |
| Guțică |
Laurențiu |
participant |
Muzeul Judeţean Olt |
| Amon |
Lucian |
participant |
Universitatea Craiova |
Raport:
Cercetările arheologice sistematice au fost iniţiate la Reşca- Romula la începutul secolului XX. (1) Ele au fost reluate sub conducerea profesorului Dumitru Tudor în anul 1965, când a fost formată o echipă de arheologi, care au continuat aceste cercetări pentru mai bine de trei decenii. De-a lungul timpului, descoperirile arheologice din acest sit au fost valorificate în lucrări de referinţă pentru cercetarea epocii romane la Dunărea de Jos, având ca autori pe profesor dr. Dumitru Tudor, dr. Gheorghe Popilian, dr. Cristian Vlădescu, dr. Corneliu Mărgărit-Tătulea şi alţii.(2)
Începând cu anul 2007 s-a trecut într-o fază nouă a cercetării. Aceasta are ca obiective principale delimitarea precisă a sitului şi sectoarelor sale, abordarea sistematică a problematicii cercetării principalelor sectoare ale sitului, desfăşurarea unei cercetări interdisciplinare, respectiv protejarea şi valorificarea patrimoniului arheologic imobil şi mobil excepţional din acest sit.(3)
În anul 2007 au fost efectuate cercetări de teren pentru delimitarea sitului arheologic, rezultatele fiind înregistrate pe o hartă cu scara 1:5000 şi în sistem Stereo 70. Ca urmare a acestor cercetări, suprafaţa sitului a fost estimată la peste 304 hectare.(4)
Menţionăm că, până în acel moment, singurele estimări se refereau doar la aria oraşului roman din interiorul Zidului lui Filip Arabul, care era estimată la doar 64 de hectare.(5)
În campania arheologică din anul 2013, în condiţiile unei finanţări fără precedent în ultimele două decenii, au fost întreprinse cercetări arheologice în Sectorul Fortificaţia Centrală şi în Sectorul de Nord.(6)
În Sectorul de Nord, cercetările arheologice din anul 2013 s-au desfăşurat la vest de drumul roman de pe Valea Oltului, de la Romula la Enoşeşti-Acidava, pe teritoriul fostei Ferme Zootehnice a CAP Reşca.
Obiectivul principal al acestor cercetări a fost identificarea de noi ateliere ceramice din epoca romană. Menţionăm faptul că între anii 1965-1997, în acest sector au fost descoperite un număr de 22 de cuptoare de ars vase din lut.
Planul de cercetare a constat în practicarea a trei secţiuni, paralel cu drumul roman de la Romula la Enoşeşti-Acidava. Ele au fost denumite S1, S2 şi S3. În cursul cercetărilor a fost demontat şi martorul dintre S1 şi S3, care avea o lăţime de 1 m şi o lungime de 8 m, suprafaţa totală cercetată fiind de 136 mp.
Stratigrafia zonei cercetate a prezentat diferenţe între secţiunile S1, S3 şi respectiv S2, ultima secşiunea fiind mai aproape de drumul roman de la Romula la Enoşeşti-Acidava.
Stratigrafia în secţiunile S1 şi S3 a fost următoarea: 0-0,25 m – strat de pământ de culoare cenuşiu-negricioasă, sol vegetal; 0,25-0,38 m - strat de pământ de culoare cenuşiu-negricioasă cu materiale arheologice de epocă romană, nivel roman III; 0,38-0,52 m - strat de pământ de culoare cenuşiu-negricioasă cu materiale arheologice de epocă romană, nivel roman II; 0,52-0,0,74/80 m - strat de pământ de culoare cenuşiu-deschisă cu materiale arheologice romane, nivel roman I; 0,74/0,80 - 0,90 m – strat de pământ de culoare castanie, steril arheologic.
Stratigrafia din secţiunea S3 a fost următoarea: 0-0,25 m – strat de pământ de culoare cenuşiu-negricioasă, sol vegetal; 0,25-0,38 m – strat de pământ de culoare cenuşiu-negricioasă cu materiale arheologice de epocă romană, nivel roman III; 0,38-0,50 m strat de pământ de culoare cenuşiu-negricioasă cu materiale arheologice de epocă romană, nivel roman II; 0,50-0,74 m – strat de pământ de culoare cenuşiu-deschisă cu materiale arheologice romane, nivel roman I; 0,74-0,90 m – strat de pământ de culoare castanie, steril arheologic.
Complexe arheologice În cadrul secţiunilor prezentate au fost identificate şi cercetate un număr de trei cuptoare de ars vase din lut şi trei gropi din epoca romană, respectiv trei gropi din secolele XV-XVI p.Chr.
Cuptorul de olar nr. 1 a fost descoperit în secţiunea S1, c. 11-12. Cuptorul cu două camere este de tipul cu pilon central. Camera de ardere a vaselor este separată de focar printr-un grătar, care are două cercuri concentrice de găuri, prin care aerul fierbinte era folosit la arderea vaselor. Trei dintre acestea erau acoperite cu fragmente de vase ceramice. În camera de ardere cât şi în focarul cuptorului au fost descoperite fragmente de vase ceramice. Diametrul camerei de ardere în partea superioară este de 1,51 m, diametrul grătarului de 1,61 m, iar cel minim al focarului de 1,40 m. Groapa de alimentare a cuptorului se afla la est de secţiunea S1, fiind cercetată de dr. Gheorghe Popilian, într-o campanie arheologică anterioară (1998).
Cuptorul de olar nr. 2 se află în secţiunea S3, c. 3. Cuptorul este de tipul cu două camere. Camera de ardere a vaselor este separată de focar printr-un grătar care era susţinut de protuberante ale peretelui. În camera de ardere cât şi în focarul cuptorului au fost descoperite fragmente de vase ceramice, două vârfuri de suliţă şi un brăzdar de plug.
Diametrul camerei de ardere este în partea superioară de 0,86 m, diametrul grătarului de 0,92 m, iar cel al focarului de 0,86 m. Gura de alimentare a cuptorului intra în peretele sudic al secţiunii S3. În interiorul acesteia a fost descoperit un vas, aşezat cu gura în jos.
Cuptorul de olar nr. 3 a fost identificat în secţiunea S1, c. 13-14. El a fost parţial distrus de o groapă medievală, din secolele XV- XVI (groapa nr. 2). La bază, focarul avea un diametru de 0,90 m, iar înălţimea totală păstrată în partea de nord a cuptorului era de 1,10 m.
Dimensiunile şi forma, lipsa unui pilon sau perete care să susţină grătarul, indică un cuptor similar cu cuptorul nr. 2, descoperit în apropierea sa în secţiunea S3. Groapa de alimentare a cuptorului era spre est, fiind cercetată într-o campanie anterioară de dr. Gheorghe Popilian.
În cursul cercetărilor au mai fost identificate şi un număr de cinci gropi, dintre care trei aparţin epocii romane (gropile nr. 1 şi 5), iar trei aparţin secolelor XV-XVI (gropile nr. 2, 3 şi 4).
În secţiunea S1, au fost identificate fundaţiile a două clădiri din epoca romană. Clădirea nr. 1 a fost surprinsă în secţiunea S1, c.
2-3. Din această clădire a fost surprinsă o singură fundaţie din pietriş de râu, cu lăţimea de 0,60 m. Ea a fost descoperită de la adâncimea de 0,36 m, de la nivelul actual de călcare. Grosimea stratului de pietriş este de 0,38-0,44 m. Clădirea, care aparţine nivelului roman II, continuă la sud de secţiunea S1.
Clădirea nr. 2 a fost identificată către extremitatea nordică a secţiunii S1. Fundaţia descoperită este neobişnuit de îngustă, de doar 40 cm. Stratigrafic ea aparţine nivelului I roman.
În secţiunea S2, au fost surprinse platforme de pietriş de râu, paralele cu drumul roman. Ele aparţin nivelului roman I, cel mai timpuriu în această secţiune.
În secţiunea S3, în coltul de sud-vest a fost identificat un semicerc de pământ puternic ars, asemănător unui cuptor de ars vase din lut. Din păcate acesta este în prea mică măsură în secţiunea S3, cea mai mare parte fiind la sud-vest de aceasta. Pentru cercetarea acestui complex va trebui continuată cercetarea prin prelungirea acestei secţiuni şi practicarea unei secţiuni paralele în anul viitor.
Materialele arheologice
În cursul cercetărilor au fost descoperite şi se află în curs de cercetare (inventariere, fotografiere, desenare şi analiză) un număr de peste 450 de piese (fragmente de vase ceramice, monede, piese din fier, os şi bronz).
Ceramica este materialul arheologic cel mai numeros. În cursul cercetărilor arheologice au fost descoperite fragmente de vase ceramice modelate la roată din pastă fină (pentru servitul mesei, iluminat etc.) şi din pastă zgrunţuroasă (vase de bucătărie). Dintre vasele întregi sau întregibile menţionăm oale, capace, respectiv un opaiţ întreg. O menţiune specială trebuie făcută şi pentru un fragment de tipar de opaiţ descoperit în Secţiunea S2.
Concluzii
Principalele rezultate ale cercetărilor întreprinse în Sectorul de Nord sunt descoperirea unui număr de 3 cuptoare de ars vase din lut, care pot fi datate în intervalul dintre a doua jumătate a secolului al II-lea şi prima jumătate a secolului al III-lea p.Chr., în stadiul actual al procesării materialului arheologic. Aceste descoperiri extind spre nord-vest limitele cunoscute ale cartierului de producţie ceramică din acest sit, aducând noi informaţii privind topografia acestuia.
În acelaşi timp, a fost clarificată utilizarea ca şi cuptor de olar a unui cuptor descoperit în anul 1996 în acest sector, asupra căruia planau semne de întrebare, datorită diametrului său mic (cca. 1 m) şi lipsei grătarului. O situaţie similară a fost constatată de noi la cuptorul nr. 3/2013, iar un cuptor similar foarte bine pastrat a fost cercetat în secţiunea S3 (cuptorul nr. 2).
În continuarea ideii, ca o consecinţă a acestor descoperiri, putem completa tipologia cuptoarelor de ars vase din lut în acest sit, prin apariţia celor două cuptoare de dimensiuni mai mici, al căror grătar era susţinut doar de pereţii acestora.
În stadiul actual al cercetărilor, în aceste secţiuni, pe baza stratigrafiei zonei şi materialelor arheologice descoperite (monede şi vase de tip terra sigillata), considerăm că nivelul I roman aparţine celei de a doua jumătăţi a secolului al II-lea şi începutului secolului al III-lea p.Chr., nivelul al II-lea roman aparţine primei jumătăţi a secolului al III-lea p.Chr., iar nivelul al III-lea roman reprezintă faza de la mijlocul secolului al III-lea p.Chr. (post Gordian III).
Bibliografie:
Note:
1.
(1) Grigore G. Tocilescu, Săpături arheologice în Oltenia, vol. 5133, Mss Biblioteca Academiei Române, p. 71; Tudor Dumitru, Oltenia romană, Ed. IV, Bucureşti, 1978, p. 182-183, 331-334.
(2) Dumitru Tudor, op. cit.; Gheorghe Popilian, Ceramica romană din Oltenia, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1976 ; Cristian M. Vlădescu, Fortificaţiile romane din Dacia Inferior, Craiova, 1986 ; Cornelu Mărgărit-Tătulea, Romula- Malva, Bucureşti, 1994,
(3) Mircea Negru, Petre Gherghe, Lucian Amon, George Mihai, [75] Reşca, com. Dobrosloveni, jud. Olt [Romula] în Cronica cercetărilor arheologice din România, Campania 2008, Ministerul Culturii şi Cultelor, Bucureşti, 2009, p. 186-187; Mircea Negru, Petre Gherghe, Lucian Amon, George Mihai, [142] Reşca, com. Dobrosloveni, jud. Olt [Romula], in Cronica cercetarilor arheologice din România, Campania 2007, A XLII-a Sesiune Naţională de Rapoarte Arheologice, Ministerul Culturii si Cultelor, Bucureşti, 2008, p. 258-260; Mircea Negru, George Mihai, Marin Nica, [150]. Reşca, com. Dobrosloveni, jud. Olt [Romula], in Cronica cercetarilor arheologice din Romania. Campania 2006, A XLII-a Sesiune Naţională de Rapoarte Arheologice, Ministerul Culturii si Cultelor, Bucuresti, 2007, 292-294; Mircea Negru, Gheorghe Popilian, George Mihai, Marin Nica, Florentina Ghemut, [156]. Reşca, com. Dobrosloveni, jud. Olt [Romula], Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2003, Ministerul Culturii si Cultelor, Bucuresti, 2004, p. 62-64; Mircea Negru, George Mihai, Raport privind cercetarile de la Romula. Campania 2006, in Argesis, Studii si comunicari, XVII, Pitesti, 2008, p. 39-52; Mircea Negru, Petre Gherghe, Lucian Amon, George Mihai, Noi informaţii cu privire la centura de apărare a oraşului Romula (judeţul Olt). Campania 2007, Drobeta, XVII, 2007, p. 109-115.
(4) Mircea Negru, Petre Gherghe, Lucian Amon, George Mihai, [142] Reşca, com. Dobrosloveni, jud. Olt [Romula], in Cronica cercetarilor arheologice din România, Campania 2007, A XLII-a Sesiune Naţională de Rapoarte Arheologice, Ministerul Culturii si Cultelor, Bucureşti, 2008, p. 258.
(5) Cornelu Mărgărit-Tătulea, op.cit., p. 40.
(6) Cercetările au fost finanţate de Ministerul Culturii, prin Planul Naţional de Cercetare Arheologică (contractul nr. 28/08.08.2013), Universitatea din Bucureşti şi Consiliul Judeţean Olt, prin Muzeul Judeţean Olt.
(7) Cristian Vlădescu, op. cit., p. 38-39.
(8) Materialele arheologice neolitice se află în curs de procesare la Institutul de Arheologice Vasile Pârvan din Bucureşti, unde sunt studiate de dr. Cristian Ştefan.
(9) Cristian Schuster, Mircea Negru, Cultura Verbicioara la Reşca (Romula), în
Drobeta, XXIII, 2013, p. 29-42.
(10) Dumitru Tudor, op. cit., p. 179, fig. 43:1.
(11) Monedele au fost identificate de dr. Viorel Petac (Cabinetul Numismatic al Academiei Române). Acestea sunt emisiuni din argint şi bronz începând din a doua jumătate a secolului I p.Chr. şi până la mijlocul secolului al III-lea p.Chr..
(12) Materialul osteologic se află în curs de procesare de către dr. Georgeta Susi (Institutul de Arheologie Vasile Pârvan din Bucureşti).
(13) Obiecte din os sunt procesate de conf. univ. dr. Corneliu Beldiman
(Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir).
CC BY-SA 4.0 
