Reşca | Comuna: Dobrosloveni | Judeţ: Olt | Punct: Malva | Anul: 2018
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 1
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Isvoranu | Theodor | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Schuster | Cristian | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Stefan | Cristian Eduard | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Munteanu | Ruxandra | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Mihai | George | participant | Muzeul Câmpiei Romanaţiului, Caracal |
| Popovici | Sabin | participant | Muzeul Câmpiei Romanaţiului, Caracal |
| Munteanu | Florentin | participant | Muzeul Judeţean Olt |
| Guțică | Laurențiu | participant | Muzeul Judeţean Olt |
| Negru | Mircea | responsabil | Universitatea "Spiru Haret", Bucureşti |
Raport:
În anul 2018, cercetările arheologice sistematice de la Romula s-au derulat în cadrul Fortificaţiei centrale şi Atelierului ceramic nr. VIII din Sectorul de Nord (nota 82). Obiectivele specifice acestei campanii au vizat obţinerea de noi informaţii privind clădirea cu hypocaustum şi alte contexte identificate anterior în Fortificaţia centrală, respectiv cercetarea unui cuptor de ars vase de lut în Sectorul de Nord. În acest scop au fost deschise suprafeţe noi, continuându-se lucrul şi în unele deschise anterior, pentru cercetarea structurilor arheologice identificate.
Punctul: Fortificaţia centrală. În vederea atingerii obiectivelor propuse, în Fortificaţia centrală au fost practicate noi suprafeţe (S. 17 şi S. 18), a continuat cercetarea în S. 1, C. 7-11, până la epuizarea stratului de cultură neolitic (cultura Vădastra) şi atingerea stratului de pământ galben steril arheologic. De asemenea, a fost demontat martorul dintre S. 1 şi S. 12, pentru cercetarea unui canal de evacuare a apelor uzate din epoca romană. În vederea identificării unor noi unor contexte arheologice, au fost reluate săpăturilor arheologice în secţiunea S. 4, C. 1-6 şi C. 26-31.
Neolitic. În secţiunea S. 1/2013, în cadrul carourilor 8-10 a fost descoperită o cantitate mare de materiale neolitice. Aceastea se aflau în cadrul unui strat de cultură gros de 1,05 – 1,45 m, din pământ de culoare cenusie cu nuanţe verzui, rezultat, probabil, în urma amenajării şanţurilor pentru fortificaţia romană, fapt ce explică grosimea stratului dintre cele două şanţuri romane. Materialul arheologic descoperit constă în vase ceramice întregibile sau fragmente de vase specifice (castroane, cupe, oale, capace, vase cu picior) specifice culturii Vădastra (nota 83).
O groapă (CFC 2/2018) aparţinând neoliticului a fost surprinsă în secţiunea S. 1, C. 7- 11, la adâncimea de 3,80 m de la nivelul actual de călcare. Ea avea o formă rotund-ovală, cu diametrul mare de 0,78 m, iar cel mic de 70 m şi adâncimea suprinsă de doar 0,15 m. Materialul arheologic descoperit în interiorul său consta în câteva fragmente de vase ceramice şi de chirpic ars.
Epoca romană. În această campanie arheologică a continuat investigarea sistemului de fortificare, clădirii cu hypocaustum (CL1/2017), precum şi identificarea de noi complexe arheologice în secţiunea S. 4/2014. De asemenea, a fost finalizată cercetarea sistemului de fortificare,care cuprindea două şanţuri (fossae), berma, incinta iniţială din cărămizi nearse (nota 84), respectiv cea de cărămizi arse (nota 85).
Groapa (CFC 1/2018) practicată pentru zidul roman de cărămidă al incintei Fortificaţiei centrale a fost identificată în secţiunea S. 1, C. 8, de la adâncimea 3,80 m. În partea superioară ea a fost săpată anterior, sub conducerea profesorului Dumitru Tudor (nota 86).
Al doilea şanţ al Fortificaţiei centrale (CFC 3/2018) a fost identificat în secţiunea S. 1, C. 11, de la adâncimea de 2,30. El avea o formă triunghiulară, cu deschiderea de... m şi adâncimea maximă de m, de la nivelul actual de călcare.
Clădirea cu hypocaustum . În vederea delimitării clădirii cu hypocaustum (CFC 1/2017) au fost continuate cercetările în suprafaţa S. 17, respectiv a fost deschsă o nouă suprafaţă S. 18. În suprafaţa S. 17 a fost suprinsă o curte interioară a clădirii, în care s-a păstrat parţial un pavaj din pietriş şi cărămizi romane.
Un canal de evacuare a apei uzate (CFC 4/2018), adosat peretelui de est al clădirii cu hypocaustum, a fost identificat în secţiunea S. 18, C. 2-3, la adâncimea de 0,66 m. Acesta era format din două şiruri de cărămizi romane de tip sesquipedalis dispuse pe lungime, baza şi capacul fiind formate din cărămizi de acelaşi tip dispuse pe lăţime.
Cuptorul nr. 2 pentru topirea sticlei (CFC 7/2018) a fost descoperit în secţiunea S. 4, C. 4-5, de la adâncimea de 0,70/0,78 m. El avea o formă aproximativ dreptunghiulară, fiind orientat aproximativ nord-sud, cu gura de alimentare spre nord. Cuptorul avea două camere rectangulare. În prima cameră, cu latura la interior de 0,70 m, a ars focul, iar în a doua cameră, rectangulară cu lungimea de 0,96 m şi lăţimea de 0,70 m, era adunată sticla topită.
Materialul arheologic descoperit în cadrul structurilor arheologice de epocă romană din acest punct este bogat şi divers, cuprinzând materiale de construcţii, ceramică locală şi de import, monede, obiecte din os, bronz, sticlă şi fier, precum şi oase de animale.
Elemente de cronologie. În fossa nr. 2 a fortificaţiei timpurii a fost descoperită o monedă demisă în timpul împăratului Traian (103-114 d.Hr.). Cuptorul de sticlă nr. 2 a fost săpat într-un strat de cultură în care au fost descoperite monede de la Hadrian (denar) la Antoninus Pius (nota 87).
Locuirea post-romană este reprezentată de urmele a două locuinţe de suprafaţă, care prezintă fiecare câte cuptor specific perioadei post-romane, în formă de potcoavă în plan, scobit într-un bloc de lut cruţat, similar celor din Muntenia, încadrate cronologic în secolele IV-VII d.Hr (nota 88).
O locuinţă (CFC 5/2018) a fost descoperită în secţiunea S. 4, C. 1-2, la adâncimea de 0,78- 0,82 m. Pereţii acesteia erau din lut nears, cu grosimea de 14-15 cm. În colţul de sud-est ea avea un cuptor amenajat într-un bloc de lut cruţat.
În secţiunea S. 18, C. A-C/1-3, într-un orizont ulterior celui al clădirii cu hypocaustum a fost identificată o podea din lut galben gros de 2-4 cm, care aparţinea unei locuinţe (CFC 6/2018). În colţul de sud-est au fost observate urmele unui cuptor menajer săpat într-un bloc de lut cruţat.
Aceste locuinţe afectate de intervenţii ulterioare, în lipsa unui material arheologic relevant, pot fi încadrate cronologic, pe baza datelor stratigrafice şi tipurilor de cuptoare menajere, în intervalul secolelor IV-VI, fără a putea oferi indicii mai multe de nuanţare a cronologiei, în acest moment.
Punctul: Sectorul de Nord. În sectorul de nord a continuat cercetarea cuptorului de olar nr. 25, identificat în secţiunile S. 3 şi S. 4. În acest scop secţiunea S. 3 a fost prelungită spre sud cu o suprafaţă de 2,00x3,00 m, iar carourile numerotate cu -1. Ulterior a fost desfiinţat martorul de 0,50 m din secţiunile S. 3 şi S. 4.
Cuptorul de olar nr. 25 (CSN 1/2018) a fost descoperit în secţiunile S. 3 - S. 4, C. 1-2. Cuptorul este de tipul cu două camere. Cuptorul. s-a păstrat pe o înălţime de 1,05 m, de la nivelul vetrei de ardere. Grătarul dintre cele două camere ale cuptorului nu s-a păstrat, el fiind demontat din antichitate. Diametrul la nivelul grătarului este de 1,18 m. Grătarul era susţinut de un pilon central, format din fragmente de cărămizi romane, cu dimensiunile de 0,19-0,20 m, lipite cu lut. Camera unde ardea focul avea la bază un diametru de 0,70 m. Gura de alimentare a cuptorului avea lăţimea de 0,42 m şi înălţimea de 0,38/0,40 m.
Groapa cuptorului pentru ars vase din lut (CSN 2/2018) se afla în cadrul secţiunii S. 4, C. - 1/2. Ea avea o formă neregulată, cu lungimea este de 2,05 m, lăţimea de 1,50 m, iar adâncimea maximă de 1,58 m, de la nivelul actual de călcare. În interiorul ei s-au găsit foarte multe fragmente de vase ceramice şi chiar vase ceramice întregi, inclusiv unul antropomorf.
Stratigrafia în aces punct este relativ simplă. Până la adâncimea de 0,18/0,21 m este un strat de pământ cenuşiu (solul vegetal). De la adâncimea de 0,18/0,21 m, la adâncimea de 0,35/0,38 m este un strat de pământ de culoare cenuşiu-negricioasă, cu materiale arheologice de epocă romană. De la adâncimea de 0,35/0,38 m, la adâncimea de 0,46/0,48 m este un strat de pământ de culoare castaniu-cenuşie cu rare materiale ceamice romane. De la această adâncime până la adâncimea de 0,78/0,80 m este un strat de pământ de culoare castanie, fără materiale arheologice.
Materiale arheologice. În cursul cercetării gropii aferente cuptorului de olar au fost descoperite câteva vase întregi sau întregibile, respectiv fragmente de la alte zeci de vase ceramice.
Cronologia. Stratigrafia şi materialele arheologice ceramice descoperite în groapa de alimentare a cuptorului de olar nr. 25 plasează acest cuptor şi groapa aferentă în etapa de început a producţiei ceramice din acest sector al sitului arheologic, respectiv în a doua jumătate a secolului al II-lea d.Hr. (nota 89).
Procesarea şi restaurarea materialelor arheologice. Materialele arheologice sunt restaurate şi procesate în cadrul Institutului de Arheologie Vasile Pârvan din Bucureşti. În cursul anului 2019 vor fi finalizate pentru publicare volumele II, III şi IV din Seria Romvla. Rapoarte arheologice, cu privire la cercetările arheologice sistematice şi preventive din anii 2013, 2017 şi 2018.
Conservarea primară in situ. În luna mai 2018, deauspra clădirii cu hypocaustum a fost instalat un cort, cu structură metalică semicirculară, acoperită cu o prelată, având lungimea de 26 m, lăţimea de 10 m şi înălţimea maximă de 4,50. În vedere protejării de intemperii, toate suprafeţele deschise au fost protejate cu material geotextil şi pământ.
Investigaţii pluridisciplinare. Proiectul PED 163/2016 – De la cărămizile romane de la Romula la materiale moderne de restaurare, finanţat de UEFISCDI. Colectiv. UB - Mircea Negru, Florica Mihuţ, Ionuţ Săvulescu, Ingrid Poll, Alexandra Liţu, Valentin Bottez; INCDFM (Institutul Naţional de cerdetare Dezvoltare pentru Fizica Materialelor – Măgurele) - Petre Bădică, Dan Batalu, Gheorghe Aldica, Mihail Burdusel, Mihai Grigoroscuta, Viorel Sandu, Monica Enculescu, Petru Palade, Marilena Ferbinteanu, Andrei Galatanu, Ion Tiseanu.
Scopul acestuia a fost identificarea etapelor tehnologice şi procedurilor de obţinere de material ceramic cu aceleaşi proprietăţi ca ale cărămizilor romane produse la Romula. Printre rezultatele acestui proiect se numără participări la evenimente ştiinţifice internaţionale (7 conferinţe şi congrese), publicaţii (2 studii), respectiv o cerere de brevet de invenţie depusă la OSIM (nr. A/00740/05.12.2018) privind Obţinerea de material ceramic pentru cărămizi replică ale celor romane.
De asemenea, au fost efectuate primele investigaţii petrologice, mecanice şi fizico-chimice (XRF, XRD) privind categoria de vase ceramice de tip caolin descoperite în acest sit arheologic.
Bibliografie:
Note:
1.
82 Pentru istoricul cercetărilor a se vedea Negru, Schuster 2016, p. 7-12, respectiv informaţiile din volumele anterioare ale Cronicii cercetărilor arheologice din România.
83 Pentru descoperiri anterioare a se vedea Negru et all. 2014, p. 44; Schuster 2016, Pl. 63, p. 33-37.
84 Această incintă este cea cu val de pământ identificată în cercetările arheologice anterioare de Dumitru Tudor şi Cristian Vlădescu (Tudor 1978, p. 186; Vlădescu 1986, p. 35).
85 Tudor 1978, p. 186-187; Vlădescu 1986, p. 36-37.
86 Vlădescu 1986, p. 36, Fig. 21.
87 Monedele au fost identificate de dr. Theodor Isvoranu.
88 Pentru tipuri de locuinţe şi cuptoare menajere din această perioadă a se vedea descoperirile de la Bucureşti-Militari Câmpul Boja (Negru, Bădescu, Cuculea-Sandu 2009).
89 În apropiere, la cca. 20 m sud-est, se află atelierul ceramic nr. VII, datat în a doua jumătate a secolului al II-lea d.Hr. (Popilian, Negru, Bălteanu 1999, 99).