Instituții și
Persoane implicate:
| Nume |
Prenume |
Rol |
Instituție |
| Negru |
Mircea |
participant |
Universitatea Bucureşti |
| Gămureac |
Emilian |
participant |
Ministerul Culturii |
| Guțică |
Laurențiu |
participant |
Muzeul Judeţean Olt |
| Amon |
Lucian |
participant |
Universitatea Craiova |
Raport:
În perioada perioada 5 august-15 septembrie 2013 s-au derulat cercetări arheologice sistematice în Sectorul Fortificaţia Centrală, din zona centrală a sitului arheologic de la Reşca-Romula. Obiectivul principal al acestor cercetări a fost demararea unui nou proiect multianual în acest sector, care să continue cercetările conduse de dr. Cristian Vlădescu (1965-1992).
Scurtă prezentare a principalelor rezultate ale cercetărilor
Planul de cercetare a constat în practicarea a cinci secţiuni. Ele au fost denumite de la S1 la S5. Trei dintre acestea au fost practicate trei secţiuni perpendiculare pe două dintre cele trei laturi accesibile
ale fotificaţiei (a patra latură fiind aflată în întregime în interiorul gospodăriilor localnicilor). De asemenea, a fost continuată o secţiune magistrală orientată sud-nord, pentru obţinerea unor informatii privind stratigrafia zonei. Suprafaţa totală cercetată este de 288 mp.
Stratigrafia zonei cercetate a prezentat diferenţe în funcţie de poziţia secţiunilor. În condiţiile în care cercetarea nu este încă finalizată, în stadiul actual al cercetărilor au fost identificate patru nivele de epocă romană şi unul preistoric. Cel mai vechi nivel de epocă romană aparţine primei jumătăţi a secolului al II-lea p.Chr., al doilea nivel poate fi încadrat la mijlocul secolului al II-lea p.Chr., iar al treilea cuprinde intervalul de la sfârşitul secolului al II-lea şi până la începutul secolului al III-lea p.Chr. Nivelul al patrulea roman poate fi datat de la mijlocul secolului al III-lea până la finele stăpânirii romane în provincia Dacia.
Argumentele încadrării cronologice ale acestor nivele sunt informaţiile din cercetările anterioare privind stratigrafia zonei (evoluţia sistemului defensiv identificat)(7), respectiv materialele arheologice descoperite (vase de tip terra sigillata şi monede descoperite). Desigur, cercetările viitoare în diferite puncte ale fortificaţiei centrale ca şi finalizarea celor începute vor aduce date noi privind stratigrafia acestei importante zone a oraşului roman.
Nivelul preistoric a fost identificat doar în secţiunea S3. În poziţie secundară, în groapa romană din secţiunea S3, c. 17, au fost descoperite materiale arheologice din neolitic (8) şi epoca bronzului (cultura Verbicioara).(9)
Complexe arheologice
În cadrul secţiunilor prezentate au fost identificate şi cercetate elementele de fortificare ale celor două faze de funcţionare ale fortificaţiei, fundaţiile unor clădiri, respectiv gropi din epoca romană.
Zidul incintei din cărămidă Fundaţia din pietre de râu a zidului de incintă din cărămidă a fost descoperită în secţiunile S1 şi S2. În secţiunea S1, ea avea lăţimea de 1,90/1,95 m (cca. 4,5 rânduri de cărămizi pe lungime) şi a fost surprinsă de la adâncimea de 1,95/2,05 m, de la nivelul actual de călcare. În această secţiune a fost surprinsă şi o secţiune practicată în anii ‘60, care urmărea traseul zidului de incintă din cărămidă.
În secţiunea S2, fundaţia acestui zid de incintă avea lăţimea de 1,60/1,70 m (cca. 3,5 rânduri de cărămizi pe lungime) şi a fost surprinsă de la adâncimea de 1,75/1,80 m, de la nivelul actual de călcare. De asemenea, în această secţiune a fost surprinsă o altă secţiune, care urmărea traseul zidului, practicată în anii ’60 de profesorul Dumitru Tudor.(10)
Şanturile fortificaţiei
În secţiunea S1, fossa nr. 1 a incintei timpurii. Aceasta avea o deschidere de 7,50/8,00 m. Lipsa exactităţii se datorează faptului că zidul de incintă din cărămidă a fost plantat în marginea de est a fossa- ei primei incinte, tăind stratigrafia. În faţa zidului din cărămidă, la cca. 1,50 m est, începea fossa nr. 2, aparţinând fazei finale a fortificaţiei.
O situaţie similară a fost observată în secţiunea S2. Fossa nr. 1 are o deschidere de cca. 8,50 m. La 4 m est de fundaţia din pietriş a zidului din carămidă a fost identificată fossa nr. 2 a ultimei faze a fortificaţiei. Ea avea deschiderea de 3,20 m. În această ultimă fossa au fost descoperite două blocuri de calcar de mari dimensiuni.
În toate cazurile de mai sus, săpăturile arheologice urmează a fi continuate în campania din anul 2014, pentru finalizarea cercetărilor.
Groapa nr. 1
În secţiunea S3, c. 16-18 a fost identificată şi parţial cercetată o groapă de mari dimensiuni, care continua în ambele profile ale secţiunii. Baza acestei gropi ajungea la adâncimi de 1,90/2,12 m. În interiorul său, pe lângă materialul arheologic obişnuit (ceramică, oase de animale etc.) au fost descoperite numeroase fragmente de sticlă fracturată, care indică prezenţa în apropierea sa a unui atelier de prelucrare a sticlei.
Clădiri
Clădirea nr. 1 a fost surprinsă în secţiunea S1, c. 6-8. Clădirea aparţine unui nivel roman ulterior primei incinte a fortificaţiei, iar latura sa de sud a fost demontată ulterior, posibil pentru utilizarea cărămizilor la construirea zidului de incintă din ultima fază a fortificaţiei. Clădirea avea o fundaţie din pietriş de râu şi nisip de culoare ruginie. Pe această fundaţie au fost descoperite până la cinci rânduri de cărămizi. Acestă fundaţie avea o lăţime de 0,60 m, ceea ce permitea un rând de cărămizi pe lăţime şi unul pe lungime, întreţesute. Aceste cărămizi erau legate cu lut.
Clădirea nr. 2 a fost surprinsă în secţiunea S3, c. 13-18. Fundaţiile erau realizate din pietriş de râu cu nisip de culoare ruginie. Clădirea avea cel puţin două încăperi. Unul dintre zidurile sale lungi se afla lângă profilul vestic al secţiunii, intrând parţial în acesta. Către nord, în continuarea fundaţiei clădirii, se afla un pavaj din cărămizi romane.
Clădirea nr. 3 a fost surprinsă în secţiunea S4, c. 5-11. Pe fundaţia din pietriş de râu cu nisip ruginiu, au fost întreţesute cărămizi dispuse pe lăţime şi lungime alternativ. Din această clădire au fost suprinse şi cercetate două camere
Atelierul de prelucrare a sticlei
În secţiunea S4, c. 14-26, a fost identificat un atelier de prelucrare a sticlei. Urmele unui cuptor au fost surprinse în profilul estic al secşiunii, în c. 14. Acesta păstra pe pereţii săi urme de sticlă topită. În vederea cercetării acestui atelier a fost deschis o secţiune paralelă, la 1 m est de secţiunea S4.
Pavaje de cărămizi
În secţiunile S1, S3 şi S4 au fost identificate pavaje de cărămizi. Acestea se aflau în apropierea unor clădiri, la exteriorul acestora. Argument în acest sens este uzura acestora, care indică faptul că erau în aer liber.
Materialele arheologice
În cursul cercetărilor au fost descoperite şi se află în curs de cercetare fragmente de vase ceramice, piese din fier, os, bronz, oase de animale etc.
În timpul cercetărilor au fost descoperite fragmente de vase din pastă fină (amfore, chiupuri, căni, oale, străchini, castroane, opaite etc), cât şi fragmente de vase din pastă zgrunţuroasă de culoare cenuşie sau cărămizie deschisă (oale, capace, castroane). Menţionăm şi vase întregi ori întregibile (oale, capace, străchini). De asemenea, subliniem prezenţa fragmentelor de vase de tip terra sigillata din import. În cursul cercetărilor arheologice din acest sector, au mai fost fragmente din pereţii şi bazele unor vase din sticlă, respectiv monede romane.
Rezumat:
În Sectorul Fortificaţiei Centrale au fost practicate un număr de 5 secţiuni, cu o suprafaţă totală de 288 mp. Principalele rezultate ale cercetărilor sunt identificarea traseului zidului de incintă din faza de cărămidă a fortificaţiei, a fundaţiilor unor clădiri şi a unui atelier de prelucrare a sticlei.
Cercetarea acestora va continua şi în campaniile din anii viitori, pentru clarificarea topografiei şi stratigrafiei acestei zone centrale, care a avut un rol important în apariţia şi evoluţia orasului, atât din vedere militar cât şi economic.
Atelierul de prelucrare a sticlei este o surpriză prin localizarea sa într-un punct care a servit, în repetate rânduri, drept fortificaţie. Această descoperire poate indica retragerea atelierelor mestesugăreşti de la periferii în centrul oraşului roman. Acest fapt s-a petrecut probabil după construirea Zidului lui Filip Arabul, care împrejmuia cea mai mare parte a oraşului, făcând inutilă Fortificaţia Centrală.
Materialul arheolologic este foarte numeros, în acest sector fiind înregistrate un număr de peste 1150 de obiecte întregi şi fragmente de obiecte în inventarul şantierului. Pe lângă ceramică (vase de transport, vase de provizii, de bucătărie, pentru servitul mesei, opaiţe etc.) au fost descoperite monede romane (11), oase de animale (12), obiecte din os (13), bronz şi fier etc. Majoritatea covârşitoare a acestor materiale aparţin epocii romane, dar au fost descoperite şi câteva zeci de fragmente de vase ceramice şi figurine ori alte obiecte din lut ars ce aparţin neoliticului şi epocii bronzului.
Pentru protejarea vestigiilor arheologice din zona centrală, cu finanţarea Consiliului Judeţean Olt, a fost împrejmuită iluminată şi supravegheată video, partea din Fortificaţia Centrală aflată în administrarea Primăriei Comunei Dobrosloveni, Judeţul Olt. Materialele arheologice sunt investigate şi procesate în cadrul Institutului de Arheologie Vasile Pârvan din Bucureşti şi sunt în gestiunea Muzeului Judeţean Olt din Slatina, conform protocolului în vigoare pentru acest sit arheologic.
Note:
1.
7 Cristian Vlădescu, op. cit., p. 38-39.
8 Materialele arheologice neolitice se află în curs de procesare la Institutul de Arheologice Vasile Pârvan din Bucureşti, unde sunt studiate de dr. Cristian Ştefan.
9 Cristian Schuster, Mircea Negru, Cultura Verbicioara la Reşca (Romula), în Drobeta, XXIII, 2013, p. 29-42.
10 Dumitru Tudor, op. cit., p. 179, fig. 43:1.
11 Monedele au fost identificate de dr. Viorel Petac (Cabinetul Numismatic al Academiei Române). Acestea sunt emisiuni din argint şi bronz începând din a doua jumătate a secolului I p.Chr. şi până la mijlocul secolului al III-lea p.Chr..
12 Materialul osteologic se află în curs de procesare de către dr. Georgeta El Susi (Institutul de Arheologie Vasile Pârvan din Bucureşti).
13 Obiecte din os sunt procesate de conf. univ. dr. Corneliu Beldiman (Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir).
CC BY-SA 4.0 
