Războieni | Judeţ: Iaşi | Punct: Dealu Mare | Anul: 2017
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2017
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Preistorie; Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu;
Categorie:
Neatribuit; Domestic;
Tipuri de sit:
Locuire; Aşezare fortificată;
Cod RAN:
| 95603.01 |
Județ:
Iaşi
Unitate administrativă:
Războieni
Localitate:
Războieni
Punct:
Dealu Mare
Toponim:
Dealul Boghiului
Localizare:
| 95603.01 |
Lista Ilustrațiilor - 8
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Țerna | Andreea | participant | Muzeul Judeţean Botoşani |
| Țerna | Stanislav | participant | Şcoala Antropologică Superioară, Chişinău |
| Asăndulesei | Andrei | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Balaur | Radu-Ştefan | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Cotiugă | Vasile | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Nicu | Cristi | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Tencariu | Adrian Felix | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Mihu-Pintilie | Valerică | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Bodi | George | participant | Academia Română, Filiala Iaşi |
| Vornicu | Diana Măriuca | participant | Academia Română, Filiala Iaşi |
Raport:
Cunoscută în lucrările de specialitate mai noi sub denumirea de Filiaşi – Dealul Mare sau Dealul Boghiului, aşezarea figurează, în lucrările mai vechi, ca aparţinând de satul Făcuţi (actualul Podişu), de satul Făgeţi (nume nou: Filiaşi), actualmente ambele în componenţa comunei Bălţaţi, sau de satul Războieni (astăzi, în componenţa comunei Ion Neculce). Prin organizarea administrativă actuală, situl se află pe teritoriul satului Războieni, chiar la hotarul cu satul Filiaşi.
Aşezarea Cucuteni A (fig. 1) este amplasată pe un promontoriu (fig. 2), orientat NV – SE, puternic afectat de alunecări de teren, situat la aproximativ 500 m sud de satul Filiaşi, pe partea dreaptă a pârâului Valea Oilor / Recea (afluent de stânga al râului Bahluieţ), din bazinul hidrografic al Prutului. Pârâul face aici o buclă, înconjurând promontoriul pe trei laturi. Coordonate geografice: 47°15’07” lat. N, 27°02’27” long. E; altitudine absolută: 185 m. Altitudinea relativă este de aproximativ 85 m. Aşezarea este relativ cunoscută, Orest Tafrali (1935-1936) localiza aşezarea la vreo opt kilometri nord de Târgu Frumos, pe locul denumit de locuitori Dealul Boghiu, iar Natalia Berlescu (1955) o încadra pe teritoriul satului Războieni, la 4 km NV de acesta şi la 6 km NE de Târgu Frumos.
Începând cu anul 2009, un grup de cercetători din cadrul Platformei Arheoinvest, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, a demarat aici o serie de cercetări non-invazive, bazate pe aplicaţii de topografie arheologică, cartografie, fotografie aeriană şi prospectare geofizică. Acestea au fost finalizate în campania anului 2017, fiind şi completate de o serie de sondaje stratigrafice.
Astfel, suprafaţa totală a aşezării, determinată în urma măsurătorilor geofizice, este de aproximativ 2,6 hectare. Pe baza anomaliilor identificate, se pare că staţiunea a avut un sistem tipic de fortificare, reprezentat de două şanţuri de apărare, ce închid latura deschisă, precum şi o zonă cu locuire exterioară, spre SE, delimitată, de asemenea, de şanţuri, însă de formă diferită şi mult mai înguste decât cele menţionate anterior (fig. 3). În interior, locuinţele erau dispuse în şiruri, iar în partea de NV se pare că exista un aranjament semicircular (fig. 3). Sondajele de la Războieni – Dealul Mare au avut ca obiective: încadrarea cronologică a aşezării cucuteniene şi stabilirea stratigrafiei sitului; prelevarea de probe pentru datare cu radiocarbon; verificarea unor anomalii magnetice din afara aşezării, bănuite a indica existenţa unor cuptoare (probabil de ardere a ceramicii). Au fost deschise trei secţiuni (fig. 4): I şi III (2 x 2 m) pentru verificarea anomaliilor menţionate, II (1 x 15 m) – transversal pe centrul unei anomalii de mari dimensiuni care indica o locuinţă (aproape de limita SSE a aşezării, în vecinătatea ultimelor şanţuri de apărare). În primele două am intersectat numai complexe din al II-lea război mondial (fig. 5), al căror semnal magnetic relativ slab ne-a indus în eroare. Stratigrafia acestor secţiuni este simplă: sub stratul vegetal care include şi urmele războiului se păstrează circa 10 cm dintr-un sol de tranziţie fără urme arheologice, urmat de steril. Nici în secţiunea II nu am fost scutiţi de descoperiri contemporane, primul complex conturat fiind un capăt de tranşeu din acelaşi război (fig. 6). În schimb, însă, anomalia de mari dimensiuni a fost confirmată, secţiunea intersectând, pe axul scurt o locuinţă cucuteniană de dimensiuni medii (fig. 7). Ne-am rezumat în a documenta, prin desen şi fotografiere, nivelul de distrugere al locuinţei (pereţii căzuţi în urma incendierii), fără a demonta decât câteva fragmente ceramice pentru analize şi fragmente osoase pentru datare. Nici în această parte a sitului, stratigrafia nu este una complicată: vegetalul (~ 20 cm) suprapune nivelul corespunzător locuirii cucuteniene (~ 25 cm), urmat direct de steril (fig. 8). Materialele pictate indică faza Cucuteni A3; în măsura posibilităţilor, intenţionăm continuarea cercetărilor arheologice, în primul rând pentru sondarea sistemelor defensive ale aşezării şi pentru stabilirea relaţiei cronologice dintre locuinţele situate între grupurile de şanţuri şi cele considerate a fi nucleul iniţial al aşezării (în spatele primului grup de şanţuri).
Bibliografie: