Rapoltu Mare | Comuna: Rapoltu Mare | Judeţ: Hunedoara | Punct: La Vie | Anul: 2021
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raportul de cercetare de la Rapoltu Mare, com. Rapoltu Mare, jud. Hunedoara. La Vie
Anul cercetarii:
2021
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Antichitate;
Epoci:
Neolitic; Epoca bronzului; La Tène; Epoca romană;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 90672.02 |
Județ:
HUNEDOARA
Unitate administrativă:
RAPOLTU MARE
Localitate:
RAPOLTU MARE
Punct:
La Vie
Sector:
Suprafaţa Sp. I Secţiunea 9
Localizare:
| 90672.02 |
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Băeştean | Gică | responsabil | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Bărbat | Ioan Alexandru | responsabil sector | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Barbu | Marius Gheorghe | responsabil sector | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Barbu | Ioana Lucia | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Barbu | Mihaela Maria | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Marc | Antoniu Tudor | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Tutilă | Oana | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Ţuţuianu | Costin Daniel | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Gonciar | Andrei | participant | ArchaeoTek, Canada |
| Bălos | Angelica | participant | Direcţia Judeţeană pentru Cultură Hunedoara |
Raport:
Campania arheologică din anul 2021 din situl „La Vie” (Fig. 2), sat Rapoltu Mare (Fig. 1), s-a desfăşurat în perioadele 4 iunie-31 august şi 4-29 octombrie, având ca obiectiv principal continuarea cercetărilor în suprafeţele începute în anii anteriori, respectiv Sp. I şi Sp. II. Suprafaţa Sp. I Secţiunea 9 Cercetarea arheologică sistematică a început de la -0,50 m adâncime, în acest punct fiind continuată documentarea nivelului de epocă romană din prima fază de funcţionare a vilei, apărut după îndepărtarea pietrişului tasat. Acest nivel a constituit curtea din cea de a doua fază de funcţionare. Partea mediană a lui S. 9 este străbătută de la nord la sud de zidul Z. 7, cunoscut din anii anteriori, şi care împarte secţiunea în două zone. La vest de el avem o clădire aparţinând primei jumătăţi a secolului al II-lea, surprinsă şi în S. 4/2014, a cărei pavaj din mortar alb se păstrează pe alocuri. La est de Z. 7 a fost identificat acoperişul căzut al acestei clădiri (Fig. 3), caracterizat printr-o aglomerare de ţigle şi olane sparte pe loc (Cx. 76) şi tasate de locuirile ulterioare. Sub dărâmătura acoperişului a fost documentat un nivel de cultură foarte subţire (5 cm), care indică o activitate umană redusă în preajma acestei clădiri. Lângă temelia lui Z. 7 au fost observate 3 gropi de par (Cx. 77, 78 şi 79), umplute cu pietre şi fragmente tegulare, care probabil că au făcut parte din schela construită pentru ridicarea zidurilor clădirii în cauză. Odată cu apariţia primelor materiale preistorice (-0,75 m) s-a conturat urma unui şanţ (Cx. 81), lat de 20 cm, ce străbate secţiunea de la nord la sud, relativ paralel cu fundaţia lui Z. 7 şi la 1,5 m vest de acesta. S-a dovedit a fi fundaţia unui perete de lemn, adâncă de 20 cm şi prevăzută cu patru gropi de par amplasaţi în fundul şanţului (Fig. 4), la intervale de 90 cm unul faţă de celălalt. Cel mai probabil, peretele a făcut parte dintr-o structură incipientă, cu o durată de viaţă foarte scurtă, ce marchează primele intervenţii romane pe această terasă, cunoscută şi din campaniile anterioare şi numită „faza 0 romană”. După documentarea arheologică a ultimului nivel de epocă romană, la -0,80-0,85 m adâncime a fost conturată amprenta aproape semicirculară a unui complex, care a apărut sub forma unei pete de culoare brun-închisă. La vest, complexul amintit era tăiat de Cx. 81. Adâncimea la care a fost descoperit complexul şi artefactele recuperate de pe suprafaţa acestuia ne confirmă că noul context arheologic reprezintă jumătatea de nord a lui Cx. 3, cercetat în S. 1/2014, la sud de S. 9. În privinţa dimensiunilor lui Cx. 3 în S. 9, precizăm că diametrul maxim, pe direcţia est-vest, era de 3,76 m, în timp ce groapa aceluiaşi complex continua de la profilul sudic 1,70 m spre nord. Inventarul bogat, reprezentat prin fragmente ceramice şi vase întregibile, materiale osteologice, resturi de vatră cu gardină şi fusaiole, reconfirmă constatările noastre anterioare (2014) privind funcţionalitatea lui Cx. 3, şi anume aceea de locuinţă parţial adâncită (Fig. 4). Datele obţinute în urma cercetării arheologice sistematice converg spre încadrarea cronologică a lui Cx. 3 la nivelul perioadei La Tène-ului mijlociu şi nu altor etape mai timpurii, aşa cum presupuneam cu ceva timp în urmă. Aproximativ pe acelaşi nivel de săpare cu Cx. 3, la -0,90 m, în colţul de nord-est al lui S. 9 a fost surprins parţial un alt complex adâncit, denumit Cx. 80 (Fig. 4). Cercetarea complexului a condus la constatarea că groapa acestuia continuă sub profilul de nord a lui S. 9, diametrul fiind de 1,20 m pe direcţia est-vest. Umplutura complexului a fost alcătuită, pe marginile gropii, dintr-un sediment de culoare brună închisă, amestecat cu bucăţele de cărbune şi chirpici, materiale osteologice şi fragmente ceramice. Finalizarea săpăturii arheologice în Cx. 80 ne-a permis să observăm că groapa prezenta o formă tronconică în profil şi că fundul acesteia a străpuns nivelul geologic al terasei, reprezentat prin travertin, ajungând astfel la -0,94 m faţă de nivelul la care a fost conturată. Cu toate că a fost cercetat parţial, materialul arheologic din Cx. 80 este foarte important pentru finalul bronzului timpuriu în sud-vestul Transilvaniei (BT IIIb), la interiorul gropii fiind descoperite piese ceramice aproape întregibile, caracteristice grupului cultural Gornea-Foeni (etapa Gornea-Orleşti-Miceşti) şi fazei I a culturii Mureş. La -0,85-0,90 m, lângă Z. 7 (la est de zidul roman), a fost cercetat complexul de suprafaţă neolitic timpuriu Cx. 93 (Fig. 4-5). Complexul amintit a fost afectat de locuirile ulterioare perioadei neolitice, respectiv de groapa locuinţei La Tène (Cx. 3), mai târziu de şanţul roman timpuriu Cx. 81, iar la final de săparea fundaţiei zidului Z. 7 al vilei romane. Cx. 93 este reprezentat printr-o aglomerare de piese arheologice (Fig. 5), cu direcţia nord-sud, care acoperă o suprafaţă păstrată de aproximativ 3×1,30 m. În cazul lui Cx. 93, dincolo de cantitatea semnificativă de material litic, de tipul andezitului de „Măgura Uroiului”, am observat prezenţa pe latura de sud a complexului a unor bucăţi de chirpici. Resturile de perete ars, cele mai multe descoperite vreodată în contextele neoliticului timpuriu cercetate până în prezent pe tot cuprinsul sitului Rapoltu Mare-„La Vie”, nu par să aibă legătură unele cu altele. În ce priveşte inventarul ceramic, menţionăm că este slab reprezentat, fiind alcătuit cu predilecţie din materiale fragmentare. Mult mai interesant este utilajul litic cioplit, majoritatea obţinut din silicolit, unde notăm prezenţa unui vârf de pumnal atent lucrat. Tot de pe suprafaţa lui Cx. 93, atât prin şpăcluiri sau răzuiri foarte fine, cât şi prin cernerea sedimentului arheologic, au fost culese mai multe fragmente de oase calcinate de foarte mici dimensiuni. Pe baza aspectului materialului ceramic, predominant roşu-cărămiziu, uneori gălbui, cu puţine ornamente, putem atribui apariţia lui Cx. 93 la vremea etapelor incipiente ale neoliticului, mai cu seamă în faza Starčevo-Criş II. La -0,90-0,95 m adâncime, în partea de est şi sud-est a lui S. 9, a fost delimitat complexul de suprafaţă Cx. 94, reprezentat printr-o concentrare de materiale arheologice. În urma şpăcluirii s-a constatat posibilitatea prezenţei a două contexte distincte, deoarece între partea de nord a lui Cx. 94 şi zona de sud a aceluiaşi complex arheologic exista o întrerupere pe o suprafaţă de circa 0,50×0,50 m. Pentru a evita eventuale confuzii între cele două „extemităţi” ale lui Cx. 94, zona de nord a fost denumită Cx. 94A, în timp ce partea de sud a fost numită Cx. 94B. Cx. 94A se întindea pe o suprafaţă de circa 1×0,40 m, la marginea de est a lui S. 9. Materialele arheologice din Cx. 94A sunt în general piese litice, cum este andezitul şi travertinul. Din punct de vedere al cronologiei relative, bazându-ne pe aspectul materialului ceramic, Cx. 94A aparţine etapelor arhaice ale complexului cultural Starčevo-Criş, respectiv fazei II. Cx. 94B a fost determinat pe o suprafaţă de aproximativ 1,40×0,80 m, în colţul de sud-est a lui S. 9. În partea de vest, complexul 94B este tăiat de marginea de est a locuinţei La Tène (Cx. 3). Obiectele arheologice identificate în Cx. 94A sunt în general fragmente ceramice şi materiale litice locale, acestea din urmă fiind identice cu cele semnalate în Cx. 94A. Mai rar au fost descoperite piese osteologice, resturi de chirpici sau scoici de râu Unio. Cronologia materialului ceramic din Cx. 94B, una tipică pentru fazele vechi ale neoliticului timpuriu, ne determină să includem complexul menţionat în rândul contextelor Starčevo-Criş II. În sectorul de est al lui S. 9, săpătura arheologică s-a oprit la -0,95 m-1,00 m.
Abstract [EN]:
The 2021 archaeological campaign at the site of Rapoltu Mare-“La Vie” (Rapoltu Mare Commune, Hunedoara County) was held in two sessions, from June 4th to August 31st and between the 4th and the 29th of October. The main purpose was to continue the excavation of previous years in the areas of the Sp. I and Sp. II trenches, which further uncovered the structures of a Roman villa.
The excavation on the northern side of Sp. I gave information about the early phases of the ancient villa while offering new data regarding the evolution of the site prior to the Romans. A pit-dwelling feature from the Late Iron Age – Cx. 3 was discovered in Sp. I, along with an Early Bronze Age pit – Cx. 80, and two Early Neolithic features – Cx. 93 and Cx. 94.
The continued archaeological exploration of Sp. II offered new information regarding different improvements made to the long rectangular building, discovered in 2016 and dated to the first half of the 3rd century AD, as well as to a travertine structure from the beginning of the 2nd century AD. In one of the Sp. II sectors, trench S. 11, an Early Neolithic feature was excavated beneath the Roman level – Cx. 62; it was discovered for the first time in 2020 and in S. 8, to the west of S. 11. This past year the limits of the Early Neolithic feature’s surface structure in S. 11 were identified. In Cx. 62 a variety of interesting archaeological material was uncovered, predominantly consisting of different local stones, ceramics, and river shells. Special finds included a fragmentary clay altar and a small fragment of a human skull; this last, unfortunately, was very badly preserved. (Our acknowledgements go to Kaleigh Kenney, Sydney, Australia, for text editing).
Bibliografie:
1. G. Băeştean, A. Bălos, M. G. Barbu, I. A. Bărbat, I. L. Barbu, C.-D. Ţuţuianu, A. T. Marc, M.-M. Barbu, A. (2020). Gonciar, Rapoltu Mare, jud. Hunedoara. Punct: La Vie, în CCA, campania 2019, Buzău, p. 286-287.
2. G. Băeştean, A. Bălos, M. G. Barbu, I. A. Bărbat, I. L. Barbu, C.-D. Ţuţuianu, M.-M. Barbu, O. C. Tutilă, A. T. Marc, A. Gonciar, (2020). Rapoltu Mare, jud. Hunedoara. Punct: La Vie, în CCA, campania, Sibiu, 2021, p. 235-238.
2. G. Băeştean, A. Bălos, M. G. Barbu, I. A. Bărbat, I. L. Barbu, C.-D. Ţuţuianu, M.-M. Barbu, O. C. Tutilă, A. T. Marc, A. Gonciar, (2020). Rapoltu Mare, jud. Hunedoara. Punct: La Vie, în CCA, campania, Sibiu, 2021, p. 235-238.