.

Cronica Cercetărilor Arheologice
Raport preliminar de cercetare arheologică

Acasă Despre Lista Completă

Rapoltu Mare | Comuna: Rapoltu Mare | Judeţ: Hunedoara | Punct: Șeghi | Anul: 2022

Descriere:
Titlu raportului:
Raportul de cercetare de la Rapoltu Mare, com. Rapoltu Mare, jud. Hunedoara Punct: „Șeghi”
Anul cercetarii:
2022
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Epoca bronzului; Hallstatt;
Tipuri de sit:
Necropolă; Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 90672.09 |
Județ:
HUNEDOARA
Unitate administrativă:
RAPOLTU MARE
Localitate:
RAPOLTU MARE
Punct:
Șeghi
Localizare:
| 90672.09 |
Lista Ilustrațiilor - 3
Fig. 1. Localizarea sitului Rapoltu Mare-„Şeghi” pe teritoriul României (A) şi pe harta topografică militară din 1996 (B)  
Fig. 2. Fotografie cu drona a zonei de sud-est a sitului Rapoltu Mare-„Şeghi”. În prim-plan se pot observa sondajele de diagnostic arheologic: S.1 şi S.2.  
Fig. 3. Detalii cu mormintele de inhumaţie M.1 (A) şi M.2 (B) în timpul cercetărilor arheologice  
Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Bărbat Ioan Alexandru responsabil Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva
Antoniu Marc participant Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva
Barbu Ioana Lucia participant Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva
Barbu Marius Gheorghe participant Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva
Pavel Romică participant Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva
Ţuţuianu Costin Daniel participant Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva
Raport:
Situl arheologic „Șeghi”, cunoscut și prin toponimele „Sedi” sau „Siediu”, se găsește la circa 3 km NE de orașul Simeria și la aproximativ 1 km SV de satul Rapoltu Mare[1] (Fig. 1). Față de albia Mureșului, terasa pe care este amplasat situl se află pe partea dreaptă, altitudinea acesteia variind între 4-11 m deasupra luncii râului. Obiectivul arheologic Rapoltu Mare - „Şeghi” a intrat în literatura de specialitate în anii ’60 ai veacului trecut[2]. La acea dată se considera că punctul arheologic este reprezentativ pentru culturile Wietenberg, Otomani III, Pecica şi Basarabi[3]. Spre finalul secolului XX, Ioan Andriţoiu întreprinde săpături de mică amploare în punctul „Şeghi”, însă rezultatele, din păcate, sunt foarte puțin cunoscute[4]. În ultimele trei decenii au fost întreprinse, cu intermitențe, cercetări de teren pe suprafața sitului Rapoltu Mare - „Șeghi”, realizate în special de echipe de arheologi ale muzeelor din Deva şi Hunedoara. Rezultatele perieghezelor au arătat o intensă activitate antropică în cadrul punctului „Șeghi”, din neoliticul timpuriu şi până în zorii evului mediu[5]. În acest context, cu scopul evaluării potențialului arheologic, în perioada 23-24.04.2022 s-a efectuat un diagnostic intruziv în partea de sud-est a sitului (Fig. 2). Diagnosticul arheologic a ținut cont și de rezultatele cercetărilor de teren anterioare, unde împreună cu un bogat material arheologic preistoric, în arăturile de toamnă sau primăvară au fost sesizate și piese osteologice umane. Ca urmare a lucrărilor agricole care se desfășurau pe suprafața sitului Rapoltu Mare - „Șeghi”, la momentul efectuării diagnosticului intruziv, timpul alocat pentru realizarea cercetărilor a fost unul scurt[6]. În aceste condiții au fost deschise doar două suprafețe de cercetare arheologică pe marginea de sud-est a terasei, inițial de 2 x 2 m, ulterior extinse în funcție de rezultatele obținute în timpul cercetării (Fig. 2). S.1 (2,20×2,50 m, orientare N-S). Sondajul arheologic a fost deschis pe amprenta unei concentrări de materiale osteologice umane (fragmente de tibie și calotă craniană) observate în arătură. Încă de la primii centimetri săpați, lângă resturile de calotă craniană a fost identificat un inel de păr din bronz, cu o extremitate în formă de „s”. Ulterior, pe măsură ce a fost decopertată suprafața, la circa -0,20 cm s-a conturat un schelet uman (se păstrau vertebre și membrele inferioare), puternic deranjat de lucrările agricole, care ar sugera orientarea inițială NE-SV(?). Descoperirea a primit denumirea de M.1 (fig. 3A). După degajarea primului „nivel” de materiale osteologice, între -0,20-0,30 m au fost sesizate alte părți ale persoanei inhumate, cum sunt fragmente ale pelvisului, brațele și antebrațele, la rândul lor orientate NE-SV. Din punct de vedere al inventarului M.1, împreună cu piesa de podoabă anterioară au mai fost identificate următoarele obiecte din bronz: două inele pentru deget, din care unul păstrat fragmentar, și două brățări, din care una era plasată pe antebraț. Cercetarea în S.1 s-a oprit pe un sediment gălbui, nisipos, de vârstă pleistocenă, la -0,38 m. S.2 (2,40 x 2,60 m, orientare N-S). Asemenea lui S.1, unitatea de cercetare arheologică a fost amplasată în zona unei mici aglomerări de resturi osteologice umane (în special fragmente din cutia toracică), aflate la aproximativ 4,50 m N de M.1. Degajarea a circa -0,10 m din nivelul arabil a condus la constatarea că ne aflăm în fața unui alt mormânt de inhumație, denumit M.2 (fig. 3B), puternic afectat de lucrările agricole. Pe primul nivel de săpare al S.2 a fost identificată o brățară din bronz, dispusă pe un antebraț, dislocat. Ca urmare a dezvelirii unui femur şi a unor falange pe colțul de sud-est a lui S.2, la -0,10-0,20 m, suprafața a fost extinsă în acea direcție, unde alte materiale osteologice umane, posibil în legătură cu cele din primul nivel de săpare, lăsau impresia unui schelet depus inițial NV-SE(?). Alături de brăţara din bronz, în inventarul lui M.2 au mai fost prezente următoarele categorii de piese din fier: șapte vârfuri de săgeată (probabil dintr-o tolbă), găsite în zona unui femur, și un topor, descoperit lângă profilul de N al suprafeței. În S.2, cercetarea s-a oprit pe același tip de sediment ca în S.1, însă la -0,42 m. Diagnosticul arheologic a pus în evidență prezența unei necropole de inhumație la sud-estul sitului Rapoltu Mare - „Șeghi”. Gropile mormintelor au fost distruse în totalitate de lucrările agricole, fapt pentru care nu putem oferi alte detalii despre orientarea, forma sau adâncimea acestora. În aproximativ aceiași situație este și inventarul mormintelor, incomplet, amestecat pe aproape toată suprafața sondajelor arheologice. Pe baza analizei preliminare a artefactelor asociate cu M.1 și M.2, necropola de la Rapoltu Mare - „Șeghi” aparține evului mediu timpuriu, cronologia acesteia situându-se între a doua jumătate a secolului X p.Chr. şi prima jumătate a veacului XI p.Chr. 
Abstract [EN]:
In April 23th and 24th, 2022, after several years of field surveys at the site Rapoltu Mare - „Șeghi” (Rapoltu Mare Commune, Hunedoara County), realized by the archaeologists from Museum of Dacian and Roman Civilisation (Deva), we excavated two testing pits in the south-eastern side of the place called „Șeghi”. The choosing of this side of the site, for archaeological excavations, was supported by the presence on the top of the site, in the plough layer, of human bones. The excavation of S.1, the first testing pit, revealed the presence of a tomb, named M.1, unfortunately strongly affected by the plough. The skeleton, together with the inventory, represented by bronze adornments (one earring, two fingerrings and two bracelets), it was disturbed. The excavation of S.2, the second testing pit, at 4.50 N from M.1, revealed the presence of a second burial, named M.2. The second grave, as the previous one, was destroyed in the past by plough. Together with different human bones belonging to M.2, they were discovered a bronze bracelet, seven iron arrows and and an iron axe. Until not too long ago, the archaeological point „Șeghi” was known especially through prehistoric artifcats, but the excavation from 2022 confirmed the presence of an Early Medieval graveyard in the south-eastern part of the site, which could be dated during the second half of the10th – the first half of the11th century.
Bibliografie:
1. Beniamin Bassa (1968) Depozitul de obiecte de bronz de la Rapoltu Mare, în Sargetia. Acta Musei Devensis, V, p. 31-47.
2. Angelica Bălos (2001) Descoperiri arheologice pe raza comunei Rapoltu Mare. Preistorie, în Dorin Ursuţ, Angelica Bălos (coord.), Comuna Rapoltu Mare, schiţă monografică, Deva, p. 8-16.
3. Dumitru Berciu (1960) Perioada mijlocie a Hallstattului (faza C), în Constantin Daicoviciu, Emil Condurachi, Ion Nestor, Gheorghe Ștefan (ed.), Istoria Romîniei, I, Bucureşti, p. 152-153.
4. Sabin Adrian Luca (coord.), (2008) Repertoriul arheologic al judeţului Hunedoara, ediția a II-a, Bibliotheca Brukenthal, XXVI, Sibiu.
5. Cristian Ioan Popa, Radu Totoianu (2010) Aspecte ale epocii bronzului în Transilvania (între vechile și noile cercetări), Bibliotheca Musei Sabesiensis, I, Sebeș.
6. Mircea Rusu (1966) Depozitul de bronzuri de la Balşa, în Sargetia. Acta Musei Devensis, IV, p. 17-24.
7. Margareta Simina Stanc, Ioan Alexandru Bărbat, Luminița Bejenaru, Mihaela Danu (2020) Bioarcheological Evaluation of the Early Neolithic Site of Rapoltu Mare-Seghi (Hunedoara County, Romania), în International Journal of Conservation Science, 11/1, p. 209-218.
Note:

1.
Bălos 2001, p. 8-9; Luca 2008, p. 137; Stanc et al. 2020, p. 209-210.

2.
Stanc et al. 2020, p. 210.
3.
Berciu 1960, p. 152; Rusu 1966, p. 18, nota 18; Bassa 1968, p. 31.
4.
Popa, Totoianu 2010, p. 230, nota 1392.
5.
Bălos 2001, p. 16-17; Popa, Totoianu 2010, p. 167, 229-230; Stanc et al. 2020, p. 210-212.
6.
Mulțumim și pe această cale proprietarului terenului, Florin Ştef (sat Uroi, oraş Simeria), care şi-a dat acordul pentru efectuarea sondajelor de diagnostic arheologic.