Rapoltu Mare | Judeţ: Hunedoara | Punct: Măgura Uroiului | Anul: 2003
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2003
Perioade:
Preistorie; Protoistorie;
Epoci:
Epoca bronzului; La Tène;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare fortificată;
Cod RAN:
| 90672.01 |
Județ:
Hunedoara
Unitate administrativă:
Rapoltu Mare
Localitate:
Rapoltu Mare
Punct:
Măgura Uroiului
Sector:
Sectorul I: Terasa I, Sectorul II: Terasa II
Localizare:
| 90672.01 |
Lista Ilustrațiilor - 12
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Andrei | Ştefan | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Ardeu | Adriana | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Bălos | Angelica | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Mitar | Cristina | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Stăncescu | Roxana Elena | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Papp | Viorel | participant | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia - Baza de Cercetări cu Utilizatori Multipli |
| Straja | Petronela | participant | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia - Baza de Cercetări cu Utilizatori Multipli |
Raport:
Cercetarea sistematică desfăşurată în august - septembrie 2003 la Măgura Uroiului, situat între satul Uroi (aparţinând oraşului Simeria) şi satul Rapoltu Mare, a vizat doua sectoare. Cercetarea a început cu ridicarea topografică a terasei I şi fixarea unor puncte G.P.S.
Sectorul I: Terasa I.
Terenul in discuţie se situează la baza Măgurii Uroiului, în dreapta Mureşului şi în imediata apropiere a confluenţei acestui râu cu Streiul. Potenţialul arheologic al zonei a fost cunoscut prin sondaje şi periegheze care au semnalat numeroase descoperiri aparţinând epocilor preistorice precum şi celei romane şi medievale.
Începând cu anul 2000, interesul pentru această zonă s-a concretizat în realizarea unui studiu făcut pe fotografie aeriană, precum şi a unei săpături de salvare (2001), ambele punând în evidenţă posibila existenţă a unei aşezări fortificate.
Cercetarea sistematică a debutat în vara anului 2003 cu trasarea a două magistrale Mg 1 şi Mg 2, orientate N - S şi E - V, având dimensiunile de 111 x 3 m, respectiv 100 x 3 m, scopul fiind secţionarea valului şi verificarea platoului din spatele acestuia.
În capătul estic al magistralei Mg 1, între m. 1 - 12, a fost surprins valul propriu-zis, în a cărui parte superioară a fost identificată o structura de piatră ce placa valul. Placarea părţii superioare a valului, menită să asigure soliditatea acestuia, a fost realizată din cinci rânduri suprapuse de piatră de provenienţă locală. Imediat în spatele valului se afla un şanţ, a cărui datare este deocamdată incertă. Între m. 15 - 16, în spatele celor două structuri, a fost surprinsă o groapă menajeră, conţinând material ceramic şi resturi osteologice.
Pe aceeaşi magistrală au mai fost practicate trei casete cu dimensiunile 3 x 3 m. În caseta 1, poziţionată între m. 95 şi 98, au fost surprinse resturile unei locuinţe constând în fragmente ceramice, chirpic şi resturi osteologice. Materialul ceramic indică apartenenţa acesteia la cultura Wietenberg.
În paralel, a fost curăţată şi săpată până la solul viu secţiunea S 1/2001, care de asemenea secţiona valul, deschisă cu prilejul săpăturii de salvare din iarna 2001 şi aflată în afara celor două magistrale. Situaţia în această secţiune este similară cu cea deschisă în 2003. A fost observată aceeaşi manieră de plăcere a părţii superioare a valului cu piatră, precum şi existenţa aceluiaşi şanţ în spatele valului.
În această secţiune au fost identificate sub nivelul de piatră o serie de complexe: gropi şi urmele a două locuinţe din care s-au păstrat vetrele şi urmele structurii de lemn.
Materialul provenit din aceste complexe, constând în fragmente ceramice şi de bronz, indică apartenenţa acestora la perioada primei vârste a fierului. Prelucrarea statistică primară a materialului relevă dominanţa ceramicii de bună calitate, neagră, lustruită şi decorată cu canelură, tipuri ceramice care işi găsesc bune analogii în aşezările aparţinând mediului Gava.
Fragmentele de bronz de mici dimensiuni sunt greu identificabile (cu excepţia unui ac de fibulă) neputând fi utilizate pentru o datare mai fină.
Sectorul II: Terasa II
Pe terasa a doua a Mureşului, în dreapta formaţiunii cunoscută ca Măgura Uroiului, în primăvara 2003, a fost recuperat un depozit de bronzuri descoperit în urma unor acţiuni ilegale.
Din informaţii greu de verificat, depozitul conţinea mai multe piese, dar în posesia MCDR Deva au intrat doar şase fragmente de celturi, patru fragmente de seceri, trei lame fierăstrău, două fragmente brăţară, un fragment spadă, un fragment daltă tubulară şi alte fragmente greu identificabile.
În aceeaşi perioadă a fost întreprins un sondaj care urma să verifice locul de provenienţă al depozitului şi eventuala recuperare a unor materiale. Deschiderea unei suprafeţe de 4 x 3 m a dus la înregistrarea prezenţei la 0,40 m adâncime a unei locuinţe aparţinând culturii Coţofeni.
În timpul campaniei din august - septembrie 2003 a fost reluată cercetarea în acest sector prin deschiderea unei alte suprafeţe de 4 x 2 m în vederea cercetării complexe a acestei locuinţe. Este o locuinţă de suprafaţă, de tip colibă, cu suprastructură din pari şi împletitură de nuiele lipită cu lut, fără podină şi fără vatră, iar ceramica este în totalitate de factură grosieră. Din punct de vedere al tipologiei şi decorului ceramicii, locuinţa se încadrează în faza II a culturii Coţofeni.
Rezumat:
Campania arheologică din 2003 s-a concentrat asupra a două sectoare: Sector Terasa I şi Sector Terasa II. În primul sector au fost practicate trei casete în care s-au observat urmele unei locuiţe şi de material ceramic aparţinând culturilor Wietenberg şi Gava. În cel de-al doilea sector a fost recuperat un depozit de bronzuri. Ceramica recuperată din acest sector este specifică culturii Coţofeni.