Rapoltu Mare | Judeţ: Hunedoara | Punct: La Vie | Anul: 2018
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Brown | Alec | participant | ArchaeoTek, Canada |
| Gonciar | Andre | participant | ArchaeoTek, Canada |
| Bălos | Angelica | participant | Direcţia Judeţeană pentru Cultură Hunedoara |
| Băeştean | Gică | responsabil | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Barbu | Marius Gheorghe | responsabil sector | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Bărbat | Ioan Alexandru | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Barbu | Ioana Lucia | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Barbu | Mihaela Maria | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Codrea | Ionuţ-Cosmin | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Marc | Antoniu Tudor | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Tutilă | Oana | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Ţuţuianu | Costin Daniel | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
Raport:
Obiectivul principal al campaniei de cercetare din acest an a fost continuarea cercetării arheologice din campaniile anterioare, în suprafeţele Spl şi SpII.
Suprafaţa Spl S2+S5
Cercetarea din suprafaţa Spl s-a concentrat asupra dezvelirii clădirii porţii de faza a doua, de pe latura sudică a incintei situate pe platoul de la Rapoltu Mare - La Vie. Astfel, pentru a identifica caracteristicile laturii dinspre curte a acestei clădiri,campania a demarat prin extinderea cu câte 1 m spre nord şi est a secţiunii S5. Pentru o mai bună înţelegere a contextelor arheologice a fost demontat martorul dintre secţiunile S2 şi S5, unitatea de cercetare astfel obţinută putând cuprinde întreg spaţiul dintre zidurile de est (Z9) şi vest (Z5) a porţii.
Încă din campaniile anterioare s-a constatat faptul că intrarea în incintă se făcea printr un turn cu plan patrulater având dimensiunile interioare de 7,40 m (nord-sud) şi 4,80 m (est vest). Datorită pragului de piatră descoperit in situ în campaniile anterioare putem afirma că dinspre exterior (sud) intrarea se făcea atat pe o poarta pietonală cât şi pe una de atelaje , deschiderea ambelor însumând întreaga lăţime a clădirii (4,80 m). Trecerea spre interiorul curţii se făcea printr-un spaţiu uşor redus, extremitatea estică fiind barată de un zid (Z8) lung de 0,65 m ce se ţese cu zidul de pe latura de est (Z9).
Sub dărâmătura etajului cercetată în campaniile anterioare a fost identificată podeaua parterului. Aceasta se compunea dintr-o substrucţie de piatră puternic tasată, groasă de 10- 20 cm, un strat de nivelare din lut compactat gros de 10 cm şi urmele unei podele din lemn, carbonizată groasa de 5 cm.
Această podea de fază a II-a a fost construită peste pavajul curţii din prima fază romană (Cx8). Acesta constă dintr-un nivel de travertin local puternic tasat, gros de 10-15 cm, amplasat direc pe solul nivelat al terasei de la Rapoltu Mare - La Vie. Pavajul de culoare gălbuie s-a conservat mai bine în partea sud-vestică a unităţii de cercetare, înspr nord şi est el fiind extras încă din perioada romană. Gropile astfel opţinute au fost acoperite cu molozul rezultat din dărâmarea primei faze romane (fragmente tegulare sparte, bucăţi de travertin local cu urme de arsură) şi cu spărtură de pietre (andezit) rezultate în urma lucrărilor de ridicare a zidurilor de fază a doua. În acest context (Cx9) a fost descoperit un sestert emis la sfârşitul domniei lui Commodus, fapt ce plasează momentul construirii porţii de sud din faza a II-a cândva în primii ani de domnie a lui Septimius Severus.
În partea de sud-vest, după înlăturarea pavajului de travertin a curţii de primă fază, a fost identivicată urma unui perete de lemn dispus pe direcţia nord-vest - sud-est, denumit Zl2. Acesta intă sub zidul Z5 înspre nord-vest şi în martorul de sud al unităţii înspre sud-est, putând fi cercetat pe o lungime de 3,20 m. La 1,50 m faţă de zidul Z5, pe traseul lui Z12 apare o groapa de par cu diametru de 0,30 m şi adâncă de 0,65 m (până în stânca nativă). La nord vest de aceasta şanţul de implantare a peretelui are adâncimea de 0,45, în timp ce la sud-est de par adâncimea se reduce la 0,20 m. Fundul şanţului este lat de 0,15 m în timp ce partea superioară este lăţită până la 0,40 m (fapt ce denotă extragerea elementelor de lemn în momentul demolării construcţiei). Pe întreaga sa lungime, Z12 are partea superioară întărită cu pietre. Acestea se aglomerează cu precădere înprejurul gropii de par. La sud-vest de acest perete a fost identificată o aglomerare de fragmente ceramice romane (Cx50), ce aparţin unei farfurii din pastă fină de culoare neagră şi unui castron de culoare roşie. Sub una dintre pietrele amplasate în jurul gropii de par a fost descoperită o fibulă puternic profilată, din bronz.
Această structură anterioară tuturor celorlalte construcţii romane cercetate până acum la Rapoltu Mare - La Vie, nu se aliniază niciuneia dintre planimertiile fazelor de aici, făcând cel mai probabil parte dintr-o construcţie cu o durată de viaţă efemeră, o anexă utilizată pe durata lucrărilor de ridicare a structurilor din prima faza romană. Din această cauză, această etapa incipientă a locuirii romane de la Rapolt a căpătat denumirea de "Faza O". Din punct de vedere cronologic, fibula puternic profilată depusă în fundaţia peretelui amplasează această construcţie în primul sfert al secolului al II- lea p. Chr.
Sub nivele romane ce se adâncesc până la 0,90 m faţă de nivelul actual de călcare, au fost identificate mai multe straturi aparţinând perioadei preistorice. Astfel, până la adâncimea de 1,50 m (unde apare stânca nativă) au fost identificate materiale aparţinând epocii fierului, epocii bronzului, eneoliticului, neoliticului timpuriu şi paleoliticului superior, f'ară a identifica însă complexe arheologice.
S7
În această secţiune amplasată la 1 m înspre sud faţă de unitatea de cercetare descrisă anterior s-a continuat escavarea structurilor identificate în campania precedentă. În colţul de nord-vest s-a conturat o groapă ce sparge stratigrafia romană. Aceasta (Cx51) are formă neregulată, dimensiunile de 1,30 X 0,70 m şi constituie o intervenţie modem, fiind umplută cu pietre extrase din elevaţia zidurilor din vecinătate.
La nord de pragul de calcar al porţii (în interiorul clădirii) a fost dezvelită fundaţia (Zl 1) acestuia. Ea se adânceste 0,45 m şi este format din 3 rânduri de pietre (andezit) legate cu mortar alb şi ţesute cu zidul Z5 (zidul de vest al clădirii porţii).
La sud de prag (în afara clădirii) a aprut substrucţia unui drum din prima fază romană, format din pietriş puternic tasat. Acest nivel se opreşte la 0,60 m faţă de poziţia actual a pragului de calcar, acolo unde intâlneşte un şanţ (Cx52). Acest şanţ ce se mărgineşte spre sud cu substrucţia drumului de primă fază iar spre nord cu pragul porţii din faza a doua reprezintă traseul pragului intrării din prima fază, el având aceeaşi orientare ca şi zidul de incintă contemporan cu acesta. Lăţimea şanţului este de 0,50 m înspre est şi 0,70 m înspre vest, adâncimea urmând a fi verificată în campanile următoare. Astfel reiese că intrarea de faza a II-a, de pe latura de sud a villa-ei a fost retrasă înspre interiorul curţii cu aproximativ O, 50 m faţă de prima fază romană.
La nord de prag, cercetarea a continuat până pe patul de stâncă nativă, identificându-se mai multe straturi arheologice aparţinând perioadelor preistorice.
Date stratigrafice
În urma cercetărilor arheologice întreprinse la Rapoltu Mare, în punctul La Vie, în campania de cercetări arheologice din vara anului 2018, au fost evidenţiate următoarele date stratigrafice în suprafaţa SPI, privind interiorul clădirii porţii romane de pe latura de sud a villa-ei.
SP I/ S7 / (la nord de pragul roman, profilul de est)
0,00 - 0,31 m - nivel arabil, afânat, de nuanţă neagră-cenuşie, cu foarte puţine materiale arheologice
0,31-0,51 m - nivel arheologic (dărâmătură) caracterizat printr-un amestec de materiale de construcţie ce aparţin ultimei faze romane (resturi de tencuială, mortar, tegule, elemente de paviment).
0,51 - 55 m - nivel (lentile) de culoare cenuşie cu urme de cărbune (,,nivel de incendiere" al ultimei faze romane) 0,62 - 0,80 m - nivel arheologic, dens la săpare, negru-cenuşiu, alcătuit în partea superioară din bucăţi de travertin şi din pietricele în partea inferioară, care corespunde cu substrucţia curţii primei faze romane (stratul arheologic poate fi divizat astfel: 0,62-0,71 m, nivel mai bogat în travertin;
0,71 - 0,80 m, nivel cu pietricele cu diametrul de 2-4 cm)
0,80 - 0,96 m - nivel arheologic preistoric (I), brun-cenuşiu, dens la săpare, cu puţine materiale arheologice şi pigment gălbui-cărămiziu, reprezentat mai cu seamă prin ceramică aparţinând bronzului timpuriu - III (ceramica este „ornamentată" în general prin striaţii orizontale sau oblice)
0,96 - 1,20 m - nivel arheologic preistoric (II), brun, măzăros, cu foarte puţine materiale ceramice neolitice timpurii
1,20 - 1,42 m - nivel arheologic preistoric (III), brun deschis, specific perioadei paleoliticului superior, bogat în calcar/în bucăţi mărunte de travertin, în care au fost surprinse trei piese litice specifice paleoliticului superior
Nu s-a mai continuat cercetarea arheologică mai jos de 1,42 m, motivul fiind apariţia stâncii native la suprafaţă (alb-gălbuie), mai exact a patului de stâncă natural al terasei.
SP I / S2+S5 / (profilul de sud)
0,00 - 0,30 m - nivel arabil afânat, cenuşiu, cu materiale de construcţie de epocă romană (andezit, travertin, fragmente de cărămidă, ţiglă şi elemente de pavaj)
0,30 - 0,55 m - nivel arheologic (dărâmătura ultimei faze romane) compact, alb-cărămiziu, cu fragmente de cărămidă, ţiglă, mortar, tencuială, elemente de pavaj, bogat în piese metalice cum sunt cuie/piroane din fier.
0,55 - 0,62 m- nivel de arsură (incendierea ultimei faze romane) afânat, negru-cenuşiu 0,62- 0,69 m - nivel cenuşiu, nisipos, cu fragmente de andezit în anumite porţiuni
0,69 - 0,74 m - nivel cenuşiu, dens la săpare, brun deschis, care corespunde cu pavajul curţii din prima fază romană (pavajul curţii este reprezentat, uneori, printr-o lentilă de nuanţă gălbuie)
0,74 - 0,78 m - nivel de nuanţă cenuşie (lentilă)
0,78 - 0,84 m - nivel cenuşiu, compact
0,84 - 0,87 m - nivel cenuşiu, nisipos, asemenea unei lentile (În general stratigrafia cuprinsă între 0,62 m şi 0,84 m este reprezentată prin prezenţa mai multor subniveluri, de lut sau travertin, ca urmare a prezenţei curţii romane, respectiv a drumului către poarta de sud a construcţiei de tip villa)
0,87 - 1,23 m - nivel brun deschis, mai afânat, care corespunde preistoriei, prezentând materiale ceramice din epoca fierului (?), eneolitic, bronzul timpuriu şi răzleţ de tip Starcevo Criş.
1,23 - 1,38 m - nivel brun închis, dens la săpare, în suprafaţa acestuia fiind surprinse materiale ceramice de tip Starcevo-Criş, utilaj litic cioplit, materiale arheologice, dar şi o importantă cantitate de rocă vulcanică, reprezentată prin andezitul de Uroi. Aflată în poziţie secundară (în cel mai timpuriu complex de perioadă romană), atribuim acestui nivel şi o piesă laminară, fragmentară, din obsidian negru, aproape mat, pe care o considerăm specifică complexuluui cultural Starcevo-Criş. Ceramica este monocromă, predominând culorile cărămizii, vişinii sau gălbui, ornamentele acesteia fiind alcătuite din clasicele
„ciupituri cu unghia", apăsări pe buza vaselor, proeminenţe dispuse sub buza oalelor cu buza răsfrântă în afară, torţi tubulare, perforate vertical etc. Pe baza caracteristicilor ceramicii putem să atribuim materialul ceramic fazei II a complexului cultural Starcevo-Criş, conform sistemului cronologic Milojcic Lazarovici.
1,38-1,68 m - nivel de culoare brun-gălbuie, bogat în travertin mărunţit, reprezentat prin depunerile specifice paleoliticului superior. Materialul arheologic descoperit constă în utilaj litic cioplit, cum ar piesele laminare, gratoarele sau racloarele, aşchiile sau nucleele epuizate. Materia primă este alcătuită din opaluri, jaspuri, cuarţite, calcedonii, silicolite etc. Alte categorii de piese sunt cele probabil întrebuinţate la prelucrarea utilajului litic, cum este un percutor descoperit în vecinătatea unui galet de mari dimensiuni din cuarţit, în apropierea cărora au fost identificate şi câteva aşchii din silex şi jasp. Nu odată au fost întâlnite mici aglomerări de piese litice, câte 3-4, în schimb foarte diferite din punct de vedere tipologic şi al categoriei de materie primă. Materialul osteologic este foarte slab reprezentat, mai degrabă printr-un fragment de la un posibil os lung, foarte puternic degradat.
Suprafaţa SPII
Principalul obiectiv al campaniei din anul 2018 a fost acela de a identifica şi delimita limitele de nord şi de sud ale clădirii dede tip vagon, aparţinând secolului al III-lea, cercetată în campaniile anterioare în zona centrală a villa-ei de la Rapoltu Mare - La Vie. În acest sens au fost deschise noi unităţi de cercetare în prelungirea celor existente. Atfel, la nord de S5 a fost trasată S6 cu dimensiunile de 4 x 4 m; la nord de S8 s-a deschis S9 de 4 x 4 m; la nord de S11 s-a continuat extinderea din anul precedent, ajunganu- se la S12 de 4 x 4 m, iar la sud de S11 a fost trasată S10 cu dimensiunile de 5 x 4 m.
S6
Imediat sub nivelul arabil a apărut nivelul dărâmăturii acoperişului clădirii de secolul al III-lea. La o adâncime de 0,25 ma fost identificată intersecţia zidurilor Z20 şi Z32 ce reprezintă colţul de nord-vest al clădirii. În interiorul acesteia a fost surprinsă compartimentarea din partea vestică a edificiului. Astfel această extremitate este divizată în trei camere, fiecare având dimensiunile de 2,40 X 2,20 m. Compartimentarea s-a făcut prin nişte pereţi din chirpici cu fundaţii întărite cu piatră. Nivelul de călcare din compartimentări a fost coborât cu aproximativ 15 cm mai jos decât în restul clădirii, şi conţine câteva fragmente ceramice de factură romană şi foarte multe fragmente osteologice de origine animală.
S9
În extremitatea nordică a fost surprinsă aceeaşi dârâmătură a coperişului din ultima fază romană. În partea de sud au fost identificate două ziduri orientate pe direcţia est-vest. Cele două ziduri cercetate anterior în secţiunea S11 fac parte din faze de construcţie diferite. Z32 reprezintă zidul exterior de nord al clădirii de secolul al III-lea. El este constuit din bucăţi de andezit şi travertin legate cu un mortar alb. Z24 constituie limita sudică a unei clădiri din prima fază. El are fundaţia construită din bucăţi mari de travertin şi elevaţia din pari de lemn acoperiţi cu chirpici. Puternica incendiere ce a dus la distrugerea generalizată a primei faze a conservat bine aceşti pereti până la nivelul de călcare din ultima fază romană. Astfel s- a putut observa că zidul era făţuit spre ezterior şi interior. De asemenea au fost identificate amprentele unor pari de lemn verticali ce aveau profil patrulater cu laturile de 24 x 12 cm. Z32 şi Z24 nu sunt perfect paraleli, fiecare având orientarea specifică clădirilor fazelor din care fac parte. Astfel distanţa dintre cele două ziduri este de 0,25 m în partea de est a secţiunii şi de 0,50 m în partea vestică a acesteia. Cercetarea din acest an s-a oprit pe nivelul dărâmăturii de chirpici din prima fază, context denumit Cx45, acesta fiind similar cu Cx41, cercetat anterior în secţiunea S11.
S12
Situaţia din S12 este foarte asemănătoare cu cea descrisă anterior. În acestă secţiune, sub dărâmătura acoperişului ultimei faze romane a fost cercetată o zonă foarte bogată în materiale arheologice. Alături de numeroase fragmente osteologice şi ceramice (de factură romană) au fost identificat printre altele mai multe fragmente de sticlă, un ac de păr din os, un sestert emis sub Commodus, o monedă provincială emisă sub Severus Alexander, precum şi un capăt de curea specific secolului al III-lea p.Chr. Şi în această unitate, cercetarea s-a oprit după excavarea nivelului ultimei faze de locuire.
S10
Unitatea de cercetare ce continuă spre sud secţiunea S11 a surprins limita sudică a clădirii de tip vagon, de secolul al III-lea. Această limită este constituită de zidul Z31, construit la fel ca şi celelalte ziduri ale clădiri din bucăţi de andezit şi travertin legate cu un mortar alb, nisipos. În S1O a fost surprinsă intersecţia zidului exterior de sud (Z31) cu zidul intermediar Z23, acestea ţesându- se. Z23 s-a dărâmat înspre est, fiind vizibile asizele sale costituite din nivele succesive de andezit şi travertin. Sub dărâmătura zidului Z23 a fost cercetată dărâmătura compactă a acoperişului clădirii constituită din ţigle şi olane. Sub această dărâmătură, în apropierea celor două ziduri a fost identificată o groapă de mari dimensiuni.
Aceasta (Cx44) a fost săpată înainte de cădera acoperişului, în campaniile următoare propunându-ne cercetarea exhaustivă a ei. La curăţarea ţiglelor căzute înăuntrul ei a fost descoperit un denar ce o reprezintă pe Iulia Mamaea.
Bibliografie: