Răducăneni | Judeţ: Iaşi | Punct: Bazga-Cetăţuie | Anul: 2008
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2008
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; Hallstatt; La Tène; La Tène târziu; Evul Mediu;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 98694.03 |
Județ:
Iaşi
Unitate administrativă:
Răducăneni
Localitate:
Răducăneni
Punct:
Bazga-Cetăţuie
Localizare:
| 98694.03 |
Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Merlan | Vicu | participant | Muzeul Municipal Huşi |
| Salomeia | Paul | participant | Muzeul Municipal Huşi |
Raport:
Obiectivul cercetării arheologice a fost salvarea vestigiilor arheologice din perimetrul alunecărilor de teren. S-a trasat o secţiune de 100 m lungime (SVII/1-100 m) pe direcţia E-V, surprinzându-se numeroase complexe ceramice, locuinţe şi valul de apărare getic din partea de V a aşezării. Pentru a salva latura estică a sitului, în curs de prăbuşire, a fost realizată o altă secţiune SVIII pe o suprafaţă de 11 x 11 m =110 m2, prin care s-au surprins locuinţe şi gropi dacice şi locuinţe cucuteniene precum şi restul de val prin partea de E-NE a sitului. In acest sector a apărut un strat gros de peste 1 m de cultură arheologică şi jumătate de tip tell, reprezentând mai multe nivele arheologice, din eneolitic până în epoca medievală.
Numerotarea carourilor pentru secţiunea SVII s-a făcut dinspre NE spre SV pe direcţia şanţului trasat SVII: L=100 m; l (în aşezare)=20 m; l (în valul de apărare)=1,5 m. Pentru SVIII numerotarea s-a făcut dinspre S spre N (1-11 m) cu subcarourile (a-l) (V-E).
Încă de la m. 1 (în colţul sud-estic) la -0,30 m au apărut fragmente ceramice Latène, cu brâu alveolar şi buton masiv, de culoare neagră, de calitate bună spre mediocră, iar la m. 7 (-0,40 m) fragmente ceramice hallstattiene cu excizie în forma de S. Un alt complex ceramic cu vase reîntregibile) a fost descoperit în carourile m. 11 – m. 12, având o calitate mediocră, iar la m. 18 (-0,40 m) au apărut fragmentele a două tortiţe cilindrice de la o amforă grecească, (L=17cm; d=2,5 cm) de culoare albicioasă cu argilă şi nisip fin egeean (analogie cu cele descoperite în SII/2004).
La m. 26 a apărut o altă tortiţă grecească de calitate foarte bună care avea aplicat un strat subţire de vopsea neagră, parţial corodată.
Un alt complex ceramic a fost descoperit între m. 26 şi m. 34, m. 39 – m. 51 şi m. 65. Între acestea, materialul ceramic este rar si sporadic.
Între m. 66 şi m. 99 s-a pus în evidenţă o lipitură de perete de la o locuinţă dacică nr. 6 şi numeroase fragmente ceramice. Locuinţa dacică a fost surprinsă doar pe latura nordică a SVIII, continuând în afara acesteia spre S (1/3).
În afara locuinţei L6 pe latura nord-vestică (m. 67) a apărut de la -0,40 m o groapă cu materiale getice (oase, ceramică fragmentară, cărbuni, pietre) numerotată - G6.
Între m. 72 şi m. 75 s-a găsit lipitură de pereţi de la o nouă locuinţă L7, cu amprente de crengi şi pari şi chiar o amprentă de deget uman.
Ca în cazul L6, L7 se extinde spre S, în afara secţiunii ŞVII, fiind surprinsă doar în proporţie de 1/5. Locuinţa este de factură getică (Latène) fiind pe un aliniament cu L6 pe direcţia E-V.
În colţul nordic al caroului m. 1 pe o suprafaţă de cca. 1 m2, a fost descoperit un complex de pietre de mărimi diferite (gresii, calcar oolitic) în număr de 32 din care 5 sunt înroşite de foc. Printre acestea s-au descoperit fragmente ceramice hallstattiene (-0,40 m). Complexul continuă şi în afara SVII spre N.
La m. 2 latura nordică între -0,30-0,60 m s-a conturat o noua groapă G5 cu materialul ceramic hallstattian. Groapa continuă şi în afara secţiunii SVII spre S având d=0,70 m. În umplutura acesteia s-au găsit resturi de vase ceramice, chirpici ars, cărbuni şi pietre.
O alta groapă s-a conturat la m. 5 fiind de factură cucuteniană - G6. A fost surprinsă la -0,50 m şi se adânceşte până la -1,15 m. În umplutura gropii s-au descoperit pietre, oase, cărbuni, chirpici şi ceramică.
La m. 13 (-0,50 m) a fost descoperit un vas reîntregibil de provenienţă cucuteniană, fără pictură, de calitate medie.
Între m. 14 – m. 15 a fost descoperit un complex ceramic cucutenian alcătuit din trei vase reîntregibile (-0,40 -0,50 m), iar între m. 15 şi m. 17 a ieşit la iveala chirpici de perete provenind de la o nouă locuinţă cucuteniană (L8). Lipitura de perete este de culoare cărămizie spre exterior şi neagră spre cenuşie la interior. Păstrează urme de nuiele, iar în compoziţie, amprente de la pleavă şi paie. Locuinţa (L8) a fost surprinsă pe cca. 3 m2 în SVII (cam 1/3), restul prelungindu-se în afara secţiunii spre sud. Pe câteva fragmente ceramice descoperite în L8 sunt vizibile urme de vopsea roşie, iar calitatea ceramicii este bună spre mediocră.
În caroul m. 15, latura nordică, în apropierea peretelui SVII a fost depistată o mică aglomeraţie de pietre de dimensiuni mici. Nici una nu prezintă urme de arsură.
La marginea de NE a locuinţei L8 se găsea o piatra trapezoidală plată înroşită (L=18 cm, lmax=12 cm, lmin=7 cm), iar în carourile m. 18 – m. 20 latura sudică şi caseta A (3 x 2 m) s-a depistat un ring de pietre cu d=2 m, având în centru o piatră-menhir hexagonală masivă, fasonată pe colţuri cu urme de străpungere în zona centrală (d=1,05 m; grosime de 20 cm, greutatea=peste 300kg.) (m. 19). Este confecţionată dintr-o gresie dură.
Atunci când a fost ridicată în picioare s-a putut observa o alta urmă de străpungere (scobitură circulară stângace) de cca. 5 cm. Prin forma sa şi prin urmele de preparare din zona centrală, deducem că aceasta a fost adusă în aşezare din amonte (unde au mai fost identificate 4 pietre-menhir de acelaşi fel, unele perforate integral), de la cca. 1 km şi a fost refolosită ca masă de ritual (avându-se în vedere că era dispusă în centrul cercului (ringului) de pietre.
Prin forma şi modul de fasonare piatra are analogii cu menhiri din zonă, descoperiţi încă din 2003-2005. Este posibil ca să fi fost un menhir dintr-o epocă anterioară adus şi folosit în practicile magice (analogie cu menhirul descoperit într-un mormânt Iamnaia de la Chersăcosu, judeţul Vaslui, care a fost refolosit ca piatră funerară la camera mortuară a tumulul din „Staţia de Autobuz”).
La m. 22 (0,30 m) a fost găsit un fund prelung de amforă grecească, cu nisip fin de culoare albicioasă în pastă şi de calitate foarte bună.
Între m. 21 – m. 22 a fost identificată la -0,50 m o nouă groapa G7 menajeră cu material hallstattian care s-a adâncit până la -0,65 m.
În umplutura sa s-au descoperit: un vas reîntregibil de provizii cu torţi mari şi pereţi de culoare negru metalizat, câteva oase şi o râşniţă mică de mână.
La m. 25 (-0,40 m) a apărut un bulgăre sferic de culoare galben-auriu având în compoziţie un conţinut bogat în hidroxizi de fier, materie primă folosită în triburile cucuteniene la vopsirea vaselor ceramice.
În nivelul hallstattian la m. 30 a fost identificată o vatră de foc alcătuită din chirpici poligonal alb-cenuşiu la partea superioară şi cărămiziu şi neuniform la partea inferioară. Vatra este înclinată uşor spre S şi bombată în zona centrală, având o formă aproximativ dreptunghiulară. Este întinsă pe circa 0,75m2 în ŞVII, unde a fost identificată în proporţie de 1/2, restul ieşind în afara secţiunii spre S (L=0,70 m; l=0,50 m).
O nouă groapă cu material Latène a fost identificată la m. 35 (-0,25 m şi se adânceşte până la -0,60 m.
Are formă uşor ovală, prelungindu-se spre latura de N a secţiunii (d= 2 m). La partea superioară s-au descoperit 9 pietre înroşite de diverse mărimi din calcar oolitic, fragmentat ceramic cu brâu alveolar şi buton în relief, fragmente de străchini, chirpici de culoare neagră neuniform, oase şi cărbuni.
La m. 41 (între -0,20-0,45 m) a fost descoperit un complex ceramic alcătuit dintr-un vas fragmentat de provizii şi fundul acestuia (d=10 cm) cu grosimea de 2 cm.
Între carourile m. 43 – m. 45 a fost identificată o nouă groapă G8 aproximativ ovală cu diam.=1,6 m. A fost surprinsă în întregime pe secţiunea ŞVIII la -0,40 m, întinzându-se spre latura nordică a acesteia, fără a o depăşi însă. Adâncimea maximă la -0,65 m. În umplutură s-au descoperit: chirpici de perete de culoare neagră, cenuşie şi cărămizie, pietre, fragmente ceramice cu brâu alveolar, oase şi seminţe carbonizate de grâu.
O nouă locuinţă dacică (Latène) a fost descoperită între m. 47 şi m. 51 fiind notată cu L9. Peretele sudic a fost surprins în partea de S a SVII, fără însă a depăşi perimetrul acesteia. Restul locuinţei L9 iese în afara secţiunii spre S.
Chirpiciul apare de la -0,30 m, având o grosime de cca. 0,07-0,08 m. Este ars mediocru, fiind friabil şi mărunţit în bucăţi mici de culoare neagră-cenuşie, rar cărămizie. La demontare s-au observat amprente de nuiele groase şi medii şi goluri mici de la paie sau pleavă. Chirpicul este neregulat cu interiorul de culoare neagră. La marginea de E a locuinţei L9 s-a descoperit o râşniţă de mână cvasi-dreptunghiulară din calcar oolitic cu albiere în zona centrală (L=28 cm; l=19 cm; gr. (max.=4 cm).
De remarcat că între carourile m. 52 şi m. 62 nu s-au descoperit fragmente ceramice cucuteniene (specifice nivelului), ci doar pietre de calcar oolitic de duritate slabă, de dimensiuni relativ mari. De la m. 62 la m. 66 apare sporadic ceramică cucuteniană şi abia la m. 66 a fost descoperit un complex ceramic (vas reîntregibil) de la un vas de provizii de dimensiuni medii de factura cucuteniană (la adâncimea de -0,30-0,40 m).
La baza valului de apărare, înspre latura de E (m. 81) în nivelul getic (Latène) s-a găsit o strachină reîntregibilă la -0,40 m.
Locuinţa (L10) a fost identificată între m. 81 şi m. 83 în zona centrală a SVII, sub valul de apărare (povârnişul estic). Locuinţa continuă şi în afara secţiunii spre E.
SVII a fost redusă în lăţime (de la 2 m la 1,5 m) în perimetrul valului de apărare dacic (m. 81-m. 100).
Pe latura NE a L10 (m. 82) s-a descoperit o vatră de foc distrusă parţial din vechime. Este alcătuită din chirpici poligonal spart, cu grosimea de 1,5 cm. În jurul acesteia se distinge lipitura de perete de culoare cenuşie şi cărămizie cu urme de nuiele şi pari (-0,40 m). Sub fragmentele ceramice din L10 s-au găsit seminţe de grâu carbonizate şi seminţe dintr-o alta specie de plantă, cu forme rotunde.
Între m. 83 şi m. 84, la -0,45 m (sub valul de apărare) a apărut o noua groapă care s-a adâncit la -0,90 m. În umplutură s-au găsit materiale ceramice specifice Latène , un strat gros de cenuşă şi cărbuni, oase de animale şi bucăţi mici de chirpic. Are o formă cvasi-dreptunghiulară şi continuă şi în afara secţiunii spre N şi S a SVII.
La m. 4 (în aval), s-a conturat încă de la -0,30 m, o groapă menajeră cu ceramică Latène (G9) care s-a adâncit până la -1 m (d=1,2 m), fiind de formă ovală.
Groapa cucuteniană (G6) surprinsă între m. 5 şi m. 6 dar se extinde şi în afara secţiunii spre N în martorul din abruptul nordic al alunecărilor de teren la -0,50 m şi are o adâncime maximă de -0,90 m. Forma sa aproximativ ovală se reduce gradat (concentric) spre fund (în trepte) (d= 1,20 m).
În umplutură s-au descoperit fragmente ceramice cucuteniene de culoare cărămizie cu urme vagi de pictură corodată de sol. Alături de ceramică, oase şi pietre în umplutură s-a descoperit şi o formă (negativ) de tip valvă (tipar) pentru turnat arama. Se păstrează cam jumătate din piesa iniţială, fiind ruptă din vechime (-0,87 m). Are formă dreptunghiulară cu o şănţuire la partea superioară de 1 cm2 pe o lungime de 11 cm. In şănţuire era turnată arama topită, realizându-se astfel piese necesare culturii cucuteniene (L=12,5 cm; l=5 cm; h=3,5 cm).
În afara locuinţei, L6, la m. 67 pe latura de NV s-a conturat o groapa menajeră (G9) getică (Latène timpuriu) la adâncimea de -0,40 până la -0,60 m. În umplutură au apărut două vase reîntregibile:
- o cană reîntregibilă cu 4 tortiţe legate între ele printr-un brâu alveolar (d=10 cm; h=9 cm).
- bol tronconic adânc cu buza dreaptă, de culoare alb-cenuşie la exterior şi de culoare neagră la interior. Se păstrează în proporţie de 2/3, fiind descoperit la -0,50 m (d=30 cm la partea superioară (buza), h=19 cm).
Sub locuinţa L6 între -0,60 -0,75 m a fost identificată o groapă de fundare (G10) în care s-au găsit resturi ceramice cu brâu alveolar şi model excizat sub buza vasului, lipitură de perete, chirpici cu amprente de crengi si nuiele, câteva oase şi o cutie abrazivă din gresie (L=15 cm; l=4,2 cm), cu urme de tocire, mai ales lateral, 2 fusaiole din lut ars (d=4 cm; h=2 cm (una tronconică de culoare galben-cenuşie pe o parte, iar pe cealaltă parte cărămizie: diam.=4,5 cm; h=0,5 cm), chirpici de podea cu pleavă în conţinut, de culoare galben-roşiatică, făţuit la partea superioară şi cu amprente de crengi şi nuiele pe cea inferioară şi chirpic masiv ars folosit probabil ca mostră de încercare a temperaturii de ardere dintr-un cuptor de ars ceramică (lipie).
Pentru a salva valul sau tumulul de pământ din partea de E, supus proceselor de alunecare a terenului, am trasat o nouă SVIII pe o suprafaţă cvasi-pătrată pe direcţia NV-SE (carourile m. 11 – m. 11 şi subcarourile a-i). Astfel s-a urmărit decaparea întregului areal, pe nivele arheologice, lăsând totodată ca martor zona sudică a tumulului pentru a observa stratigrafia de tip tell. De amintit că în acest sit s-au descoperit opt nivele arheologice (Cucuteni A3, Noua, Hallstatt, La Tene, Sântana de Mureş, Dridu, Răducăneni, sec. XVI-XIX).
Stratul de cultură arheologică ajunge în acest sector până la -1,40 m adâncime (la baza movilei spre V, fără a secţiona tumulul care are peste 1,50 m înălţime de la nivelul de călcare).
În c. 1-3/a-d s-a descoperit o groapă cu material Latène (G11) cu numeros material arheologic (cerb, mistreţ, cal sălbatic, etc.) bucăţi de chirpici cu urme de nuiele, fragmente ceramice, pietre înroşite, etc. Pe fundul gropii s-a identificat un strat gros de cca. 1 cm de cărbuni şi cenuşa, iar sub un fragment ceramic masiv seminţe mici carbonizate. Groapa a fost surprinsă între -0,50 m şi s-a adâncit până la -0,90 m când ajunge la nivelul cucutenian (chirpici de casă). Are o formă cvasi-dreptunghiulară.
Între carourile m. 2 şi m. 3/d-f a fost surprinsă o locuinţă getică (Latène ) (L11), iar în colţul sudic al acesteia o vatră de foc cu chirpici poligonal masiv cu grosimea cuprinsă între 3-5 cm, la adâncimea de -0,40-0,50 m. Vatra era bombată uşor în centru, înclinată spre N. Avea o suprafaţă de 0,75 m2. Starea de conservare: foarte bună.
În carourile m. 1 – m. 4/ a-e, de la -1,10 m şi până la -1,40 m s-a descoperit chirpici masiv de la o locuinţă cucuteniană (L12).
Chirpiciul are grosimi mari cuprinse între 10-15 cm. În interiorul locuinţei (printre resturile de chirpici) s-a descoperit un complex ceramic alcătuit din câteva vase mari reîntregibile (amfore, boluri, vas binoclu, vas crater) (m. 1-2/ c-d).
Pentru a surprinde restul ringului de pietre (latura sudică) în jurul menhirului hexagonal, s-a realizat o caseta notata cu „A” între carourile m. 17 – m. 20 (SVII). (Caseta A: L=3m; l=1,5 m; -0,60 m adâncimea maximă).
Prin decopertare s-a găsit restul ringului circular dar şi alte pietre, unele din ele fasonate sau cu încercări de perforare sau chiar perforate. Una din acestea prin formă şi perforare pare o greutate de la războiul de ţesut, fiind trapezoidală şi aparţinând nivelului cucutenian.
O nouă locuinţă (L13)de factura getică (Latène ) a fost descoperită în dreptul caroului m. 7/ b-d. Se extinde spre N şi E până în caroul m. 10 (-0,30 -0,45 m). Chirpiciul este de culoare neagră şi destul de friabil. Din loc în loc apar amprente de la crengi de copaci şi nuiele.
În interiorul locuinţei (L13) printre fragmentele de chirpici, (între carourile m. 7 şi m. 8/ c-d) a apărut un complex ceramic format din fragmente de la două amfore de origine grecească. Astfel s-au găsit: o toartă dublă cilindrică, de culoare albicioasă, având în compoziţia pastei nisip şi argilă albă.
În caroul m. 9/d, nu departe de locuinţa L13 a apărut un şir de pietre care marchează baza valului sau a tumulului de pământ, dinspre E. Unele pietre au fost înroşite, fapt care ne demonstrează că au fost aduse, fie dintr-un nivel anterior (Cucuteni sau Noua), fie chiar din aşezare.
Un nou complex ceramic a fost descoperit la m. 2/a-b, fiind alcătuit din trei vase reîntregibile (strachină şi oale) de factură getică (Latène ).
Tot la m. 2/b a apărut o placă plată din gresie dură, aproximativ circulară, fragmente cu d=50cm, grosime=2 cm, folosită probabil la depuneri ritualice.
Între m. 2 şi m. 5 /a-c, a fost identificată o nouă locuinţă getica (L14) Latène, cu chirpici de culoare neagră şi cărămizie, cu grosimea de 5-7cm. Pe latura estică a acesteia, la m. 3 /b, sub chirpicul locuinţei au fost găsite, pe o suprafaţa de 0,5 m2, seminţe de ierburi carbonizate şi o boabă de 2 cm grosime carbonizată. L14 continua şi în afara SVIII, spre V. La m. 3/a în locuinţa L14 au fost găsite două turte de lut ars (lipii), de culoare cărămizie, folosite la testarea temperaturii şi timpului de ardere şi coacere a ceramicii din cuptor (d=10 cm, d=7 cm, cu grosimi cuprinse între 3 si 5 cm). Cu astfel de mostre s-a verificat temperatura din cuptor fiind descoperite şi în campaniile anterioare în SIV-SV şi anul acesta în groapa de fundare în locuinţa L6 din SVII.
Ceramica cucuteniană pictată a apărut sub masa compactă de chirpic a locuinţei L12, la -1,20-1,40 m.
Din vârful movilei şi până la nivelul steril (sub locuinţa cucuteniană) SVIII /2008 sunt -2,60 m.
Prin descoperirea pe nivele a movilei din SVIII, a fost surprinsă între -0,40- 0,60 m, o manta de pietre de mărimi variabile (mijlocii spre mari), iar sub acestea (în partea centrala a movilei), un strat argilos ars, cu mici fragmente ceramice arse secundar sau vitrifiate, contorsionate de factură cucuteniană.
Pare a fi o umplutură sau chiar o nouă locuinţă cucuteniană (L15)(!).
În afara locuinţei L14, la E, (între L14 şi L11) a fost surprinsă la -0,50 m o nouă groapă (G12) Latène pe o suprafaţă de 1,5 m2 care s-a adâncit până la -0,75 m.
În umplutura acesteia au apărut cărbuni, oase de animale mari (zimbru şi urs), doi dinţi mari de peste 10cm de urs (canini), o mărgică din lut ars aproximativ tronconică, o jumătate de mărgică de sticlă de culoare albastră cu cercuri incluse pe partea exterioară, de culoare albă (3 cerculeţe) cu d=1,5 cm şi 0,4 cm grosime.
Valul de apărare dacic a fost surprins în săpătura noastră de la m. 83 la m. 98, pe o lăţime de 1,5 m. La -1,50 m (m. 90 - zona centrală) s-a descoperit o lodbă masivă din lemn carbonizat, care era dispusa oblic (NE-SV), cu capătul gros spre NE. Dimensiuni: L=1,10 m; l(NE)=0,33 m; l(SV)=0,23 m; grosime=0,06-0,08 m.
Din stratigrafia surprinsă s-a putut observa că valul de apărare a avut cel puţin 4 faze de construcţie (cu refaceri ulterioare succesive).
Faza A (iniţială) - prima construcţie a valului a fost de dimensiuni mai mici, fiind surprinsă în SVII/2008 între carourile m. 83 continuând spre V până la m.91 (hmax.=1,40 m; l=8 m). Lungimea totală neafectată de alunecările de teren (2008) este de 33 m. La partea superioară a valului se distinge o alveolare de 0,70 m (deschidere) şi 0,30 m (pe fundul acesteia), mergând până la 0,40 m adâncime. Alveolarea provine de la palisadă. La baza valului, (faza A) spre V se conturează o lentilă aluvionară care pleacă de la m. 90 (de la baza valului). În umplutura acesteia, cu grosimea cuprinsă între 0,20-0,40 m, au fost depistaţi pigmenţi de cărbuni de foc, bulgări de humă cenuşie spre galben (argilă vânătă), pietre mici, fragmente ceramice sporadice şi lemn carbonizat. Acest strat se prelungeşte până la m. 95. Partea superioară a lentilei aluvionare este cvasiplană. Pe un plan oblic, înclinat spre vest, puţin mai sus de baza valului la m91 a fost depusă (aruncată) un rest de palisadă sau stâlp de poartă carbonizat. Groapa acestuia a fost surprinsă la înălţimea maximă a valului (1,40 m). In partea centrală a valului, la -0,90 m faţă de punctul maxim a apărut un strat cenuşiu cu grosimea de 1,50 m (în zona centrală), subţiindu-se spre E şi V. In umplutura gropii (G13) de sub valul de apărare au mai apărut oase calcinate de animal, zgură de la chirpici vitrifiaţi, fragmente ceramice din sec. IV a.Chr. şi pietre de dimensiuni mici arse. La baza gropii, în zona centrală, la contactul cu solul viu (loess) a apărut o gaură de par cu diametrul (la gură) de 0,20 m, care s-a adâncit la peste 0,5 m (m. 86). Astfel, de la „creasta” valului de apărare (nivelul de călcare) până la fundul găurii de par din G13 sunt 2,55 m. Este posibil ca această gaură să provină de la un par gros folosit ca rug funerar.
Faza B. Se adaugă valului iniţial spre V ca o fâşie oblică, cu un strat de pământ (lentile de cernoziom în amestec cu loess şi pietre, cărbuni arşi cu o grosime de 1,10 m (zona centrală), suprapunând spre V aluvionarul şanţului de apărare din faza A. A fost surprins între m. 88 (suprapunând latura de V a valului iniţial), ajungând până la m. 93. În zona centrală (la partea superioară) atinge înălţimea maximă la 1,55 m (de la solul viu), întâlnindu-se şi aici o alveolare adâncă de 0,25 m şi lată de 0,52 m (la deschidere) şi 0,20 m la fund. Grosimea maximă de aluvionar din faza B depus peste valul iniţial este de circa 1 m.
Faza C. În această fază aluvionarul depus este surprins de la m. 90 până la m. 95, cu o grosime variabilă între 0,50 şi 0,90 m. Panta spre V s-a mai diminuat în comparaţie cu cele doua faze. Dacă pentru faza A şi B fosa palisadei a fost depistată pe creasta valului, în faza C alveolarea era la 0,5 m V faţă de punctul de maximă înălţime (adâncimea fosei=0,20 m; lăţimea E-V=0,60 m). Stratul de depunere maximă are 0,85 m peste valul din fazele anterioare. La partea superioară se văd urme de cenuşă şi cărbuni şi câteva pietre mici.
Faza D. Suprapunerea foselor anterioare între m. 95 (la partea superioară se găseşte nivelul de călcare contemporan. Grosimea maximă a acestei depuneri o întâlnim la m. 97 de 1,20 m. În partea de V a valului, între m. 97 şi m. 98 a fost identificat, la baza valului, un postament de pietre. Placarea bazei peretelui vestic s-a făcut pentru a stopa prăbuşirile gravitaţionale datorate greutăţii aluvionarului şi a palisadei de deasupra. Postamentul este alcătuit din pietre de mărime mijlocie şi mică (gresii, calcar oolitic). In aceasta ultima faza nu a fost identificată nici o alveolare de palisadă sau de la stâlp de poartă, deoarece solul de călcare a fost deranjat pe cca. 0,20-0,30 m de lucrările agricole contemporane (anii '70). Adâncimea maximă de la nivelul de călcare contemporan până la solul viu (loess) este de -2,55 m.
Plastică, podoabe, arme şi unelte
- La m. 18, (-0,40 m) s-a descoperit un fragment de statuetă păstrată mediocru, fiind deteriorată în mare măsură. Păstrează zona picioarelor şi a coapselor până la trunchi. Iese în evidenţă zona fesieră (steatopigia). Nu se văd urme de pictură. L=-5,5 cm; l(picioare)=1 cm; l(max)=3 cm. Statueta a fost găsită în perimetrul menhirului hexagonal şi al ringului de pietre.
- cupă de lingură cu d=4 cm din lut ars, cu coada ruptă din vechime, descoperită la m. 1 la -0,60 m.
- jumătate de mărgică din sticlă de culoare albastră cu cercuri albe (m. 3/c) la -0,70 m, de provenienţă getică.
- La m. 64 SVIII a fost descoperit, în nivelul getic (-0,32 m) un obiect din bronz (cercel) de 1,8 cm, cu urme uşoare de oxidare, dar conservat într-o stare bună. Este format din două elemente: un trunchi rombic în secţiune având incizate câte 6 liniuţe oblice pe cele patru laturi despărţite de carene (6 x 4 = 24) d (în secţiune) = 4 mm, subţiindu-se uşor de la bază spre centru (d = 2 mm). De la această zonă subţiată obiectele se bifurcă în două „braţe” curbate înspre interior (în cerc), fără însă a-l închide (cu o despărţitură de 3 mm). Capetele celor două „braţe” sunt uşor ascuţite fără însă a se pierde foarte mult din grosimea acestora. Diam. (bifurcaţie) = 6 mm; d (exterior al „braţelor”) = 8 mm.
Baza cercelului este dreaptă, dar în profil rombică. Este posibil să fie un cercel ce a aparţinut unei femei getice (am dedus din lărgimea celor două „braţe” care ar permite introducerea cercelului prin partea centrală sau superioară a lobului urechii). Poate fi introdus la ambele urechi.
- fragment de strecurătoare din lut ars (strachină cu toartă aplicată pe buza) prevăzută pe fund şi pe pereţii laterali cu găuri rare cu d=0,3 cm (m. 21, -0,28 m, SVII). Este de culoare cenuşie şi de calitate foarte bună.
- fildeş de mistreţ şlefuit purtat probabil ca amuletă (m. 24, -0,60 m, S. VII).
- două fusaiole din lut ars (tronconică şi plată) (m. 20, -0,30 m).
- la m. 11/a, S. VIII s-a descoperit un obiect de fier (în nivelul Latène ) la -0,30 m (o sulă) cu L=15 cm, C=2-3 mm, puternic oxidat.
- lângă vatra de foc L11 , m.11/d, S. VIII, a apărut un cuţit puternic oxidat cu un fragment de mâner din os şi o plăcuţă perforată în cele 4 colţuri, din cupru. Are uşoare urme de oxidare. L=4 x 3 cm2, fiind de formă aproximativ dreptunghiulară.
- un fragment de os (mâner de cuţit) prelucrat (şlefuit) cu amprente geometrice (cercuri cu un punct la mijloc) descoperit la m. 3/a, S. VIII
- cute din gresie abrazivă, de ascuţit metalele şi armele, de formă dreptunghiulară descoperită la m14 (-0,20 m) în nivelul Sântana de Mureş (sec. II-IV p.Chr.).
- râşniţă de mână din calcar oolitic cu albiere centrală găsită la m. 23 (-0,40 m).
- nicovală ovală cu d=30 cm descoperită la m. 65 în apropierea unui complex ceramic.
- nicovală din gresie dură, dar arsă într-un incendiu.
La m. 8/j (-0,60 m) a fost descoperit, printre pietrele de placare ale tumulului din ŞVIII, un os ramificat de animal cu 11,5 cm lungime şi l= 2 cm. Este prevăzut la capete cu câte o perforaţie cu d = 2 mm, fără însă a străpunge în întregime grosimea osului. La partea superioară are o crustă de calcit de 0,5 mm.