Răducăneni | Judeţ: Iaşi | Punct: Balta Popii | Anul: 2020
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Gheorghieș | Daniel | participant | Instiuție Nedefinită |
| Ciobanu | Maria Cristina | participant | Asociaţia ArheoVest Timişoara |
| Asăndulesei | Adrian | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Tencariu | Adrian Felix | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Brașoveanu | Casandra | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Brunchi | Radu | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
Raport:
Situl de la Isaiia – Balta Popii se află, din punct de vedere geografic, în partea nordică a Podişului Bârladului, în sectorul mijlociu al culoarului Prutului, acolo unde Prutul şi Jijia, curgând paralel, formează împreună o albie majoră de cca 4-5 km. Punctul arheologic este localizat la baza unei pante line cu expunere nord-estică a Dealului Zamotic. Situl este unul pluristratificat -nota 1, cel mai consistent strat arheologic fiind cel din Eneoliticul timpuriu (cultura Precucuteni) reprezentat aici de o aşezare din care au fost cercetate, până în prezent, mai multe locuinţe şi gropi menajere -nota 2. De asemenea, au fost investigate, de-a lungul anilor (1996-2017) diverse complexe arheologice şi din epoca neolitică (cultura ceramicii liniare), epoca bronzului, perioada Hallstattiană, secolele II-IV e.n. şi perioada modernă.
Săpăturile arheologice sistematice din anul 2020 (fig. 1) au fost concentrate pe sondarea unor anomalii magnetice, amplasate relativ periferic faţă de concentrarea aşezării precucuteniene, în vederea completării imaginii asupra tipurilor şi cronologiei locuirilor din situl de la Isaiia.
Astfel, secţiunea XV (7 x 2 m) a fost amplasată în extremitatea de sud-est a sitului, pentru verificarea unei anomalii magnetice care indica prezenţa unei gropi de dimensiuni medii spre mari. Bănuiala a fost confirmată, fiind vorba despre o groapă (nr. 81) de dimensiuni mari (3,40 m lungime pe axul NE-SV, 1,76 m adâncime de la nivelul de săpare – fig. 2). În umplutura ei s-au descoperit numeroase fragmente de vase smălţuite şi porţelan, cărămizi, foarte multe obiecte de fier (în special cuie). Complexul aparţine perioadei moderne, putând fi pus în legătură cu alte urme de locuire surprinse de cercetările noastre anterioare; drumul tradiţional între Huşi şi Iaşi, până la construirea şoselei actuale, trecea chiar pe sub marginea terasei, localnicii vorbind chiar şi de existenţa unui han în zona sitului Balta Popii.
Secţiunea XVI (5 x 1,5 m, cu o prelungire spre NE de 2,5 x 1,5 m) a relevat un cuptor adâncit cu destinaţie încă necunoscută, de formă aproximativ pătrată în plan (latura de 90 cm) şi trapezoidal în secţiune (cca 1,40 m adâncime) (fig. 3). Pereţii cuptorului prezintă ardere deosebit de puternică (zgurificaţi), cu impresiune termică de până la 15 cm în profunzime. Cuptorul era deservit de o groapă adiacentă, cercetată în campania anului 2005 (groapa nr. 57), cu care comunica printr-o tunel de foc paralelipipedic (50 de cm lungime, 45 cm înălţime, 40 de cm lăţime). Din păcate, în afară unei cantităţi foarte mari de zgură, provenită de la pereţi, nu au fost descoperite alte materiale arheologice în umplutura cuptorului, astfel că nu poate fi datat cu certitudine. Aspectul general, poziţia stratigrafică şi alte descoperiri anterioare indică probabil datarea în epoca modernă a complexului.
Nu au fost intersectate complexe preistorice, singura descoperire notabilă fiind un cuţit curb de silex (krumesser), întreg (fig. 4), identificat izolat în nivelul de cultură corespunzător Epocii Bronzului, în colţul sudic al secţiunii XV.