Racoş | Judeţ: Braşov | Punct: Mihályvára | Anul: 1999
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raport de săpătură Racoş -,,Mihályvára", judeţul Braşov
Anul cercetarii:
1999
Perioade:
Evul Mediu;
Epoci:
Evul Mediu;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive);
Tipuri de sit:
Fortificaţii;
Cod RAN:
| 41710.03 |
Județ:
Braşov
Unitate administrativă:
Racoş
Localitate:
Racoş
Punct:
Mihályvára
Localizare:
| 41710.03 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Costea | Florea | participant | Muzeul Judeţean de Istorie Braşov |
| Ţuţuianu | Costin Daniel | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
Raport:
În cadrul colaborării cu Muzeul judeţean Braşov, pentru o cunoaştere mai amănunţită a zonei din punct de vedere arheologic, au fost întreprinse săpături arheologice în punctul numit "Mihályvára".
Cercetările arheologice din campania anului 1999 (19 iulie - 20 august), au avut drept scop cunoaşterea stratigrafiei precum şi elucidarea planului acestei fortificaţii medievale.
Această cetate are dimensiuni reduse, în jurul cotei maxime a înălţimii, pantele coborând accentuat în toate direcţiile, lăsând mici spaţii prielnice amenajărilor interioare proprii unei fortificaţii.
În funcţie de natura terenului au fost trasate două secţiuni, ţinându-se cont şi de faptul că înălţimea este împădurită.
Secţiunea I, S I, iniţial a măsurat 9x2 m pentru ca apoi să fie prelungită cu încă 3 m încât în final să măsoare 12x2 m fiind trasată perpendicular din interiorul turnului .
Săpăturile au scos la iveală o serie de detalii de construcţie: zidurile au fost realizate, în tehnica opus incertum, din piatră nefasonată legate cu mortar fiind aşezate direct pe stânca nativă posibil cu o sumară amenajare a acesteia.
Turnul prin poziţia pe care o ocupă, forma şi dimensiunile sale, îl putem considera ca fiind un donjon, dar cercetările viitoare vor confirma sau infirma această părere. În jurul acestei construcţii au fost ridicate ziduri care urmând configuraţia terenului închid accesul spre acesta.
Secţiunea II, S II, a măsurat iniţial 7x2 m pentru ca apoi să fie redusă la 5,50x2 m, datorită copacilor, şi a fost trasată pe un mic platou de aproximativ 15x10 m, singurul loc unde s-ar fii putut amenaja o locuire.
Aici s-a putut surprinde mai clar stratigrafia cetăţii: între 0-0,15 m stratul vegetal şi imediat sub el stratul medieval aflat într-un pământ gri-grăunţos pe alocuri maroniu-gălbui, cuprins între 0,15-0,35 m, în funcţie de panta terenului.
Materialul arheologic descoperit aici este format în cea mai mare parte de ceramică, destul de fragmentară, piese de Fe, oase de animale.
Sub stratul medieval s-a constatat că în acestă zonă s-a realizat o umplutură de piatră cu pământ care merge până la stâncă, ceea ce ne-a făcut să considerăm că s-a procedat la o nivelare pentru a putea fi propice locuirii.
Materialul medieval cuprinde ceramică caracteristică perioadei secolelor XIII-XIV, repertoriul de ornamente cuprinzând caneluri orizontale, linii în val (3 fragmente), precum şi câteva fragmente de funduri de vase cu mărci de olar.
Piesele de metal sunt şi ele extrem de variate: cuie, zăbală, pinten, vârf de suliţă potcoavă şi alte piese de metal neidentificate.
Poziţia destul de retrasă a fortificaţiei, pe o vale laterală, dar cu o bună vizibilitate a defileului Oltului, ne face să considerăm această construcţie drept o cetate de refugiu, bineînţeles cu rezervele pe care le impune cercetarea făcută până în prezent.
Relaţiile sale cu restul fortificaţiilor medievale din zonă urmează a fi stabilite în campaniile de cercetare viitoare.