Râca | Judeţ: Argeş | Punct: Tudoria | Anul: 2006
CC BY-SA 4.0 Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Cristocea | Spiridon | participant | Muzeul Judeţean Argeş, Piteşti |
| Măndescu | Dragoş | participant | Muzeul Judeţean Argeş, Piteşti |
Raport:
În perioada 1 - 22 septembrie 2006, MJ Argeş a efectuat o campanie de săpături arheologice preventive în comuna Râca, sat Râca, punctul “Tudoria”, jud. Argeş. Existenţa unui obiectiv arheologic în acest punct a fost semnalată încă din 1858, de către Cezar Bolliac. Cercetări mai recente ale profesorului Ion Ionescu din localitate, aveau ca rezultat descoperirea unor “fragmente de cărămizi, ceramică, unelte” etc. În primăvara anului 2006 am efectuat în acel loc o primă recunoaştere de teren, care a confirmat justeţea semnalărilor anterioare, ocazie cu care am constatat şi permanenta degradare a sitului, cauzată de alunecările de teren.
Situl se află amplasat la cca. 7 km SE de localitatea actuală Râca, pe un bot de terasă, deasupra văii Bucovului, afluent de pe partea dreaptă a Teleormanului, chiar pe graniţa dintre judeţele Argeş şi Teleorman. Poziţia este una dominantă, promontoriul respectiv fiind la cca. 40 m diferenţă de nivel faţă de lunca Bucovului.
Pentru stabilirea caracterului sitului şi a încadrării sale cronologice şi culturale, am efectuat două secţiuni de 20 x 2 m orientate NV-SE. Adâncimea până la care s-a săpat a fost de maximum 1,5 m.
Rezultatul principal a fost descoperirea unei cetăţi de la începutul epocii fierului (sec. IV-III a.Chr.) pe care o putem atribui geţilor, prima de acest fel descoperită până în prezent în judeţul Argeş.
Cetatea a fost fortificată pe latura accesibilă dinspre V cu un şanţ lat de cca. 5 m şi adânc de 1,3 m, dublat de palisadă din trunchiuri de lemn legate cu lut, pe care am surprins-o pe o lăţime de 2 m şi o înălţime de maximum 0,6 m, zona fiind expusă lucrărilor agricole intensive ce au dus in timp la distrugerea unei mari părţi a sitului şi la uniformizarea terenului.
Stratigrafia este extrem de simplă şi nu ridică probleme deosebite: stratul actual vegetal, negru, cu o grosime maximă de numai 0,10-0,15 m, suprapune nemijlocit unicul nivel de locuire, reprezentat de un strat brun- cenuşos nu foarte consistent, cu mult pigment şi granule de chirpici ars la roşu, având o grosime de cca. 0,15 m, nedepăşind 0,20 m, mai consistent în apropierea palisadei. La rândul său, acest strat suprapune pe toată întinderea sa sterilul (humă ceuşiu-gălbuie), care începe, aşadar, deja de la -0,30-0,35 m.
Cetatea a sfârşit în urma unui puternic incendiu, mărturie fiind bucăţile de lut ars la roşu din palisadă, împrăştiate de lucrările agricole actuale pe întreaga suprafaţă a platoului. Inventarul arheologic descoperit se compune din fragmente ceramice autohtone la mână şi la roată, bucăţi mari de lipitură din palisadă ce păstrează urmele parilor pe care a fost aplicată, fusaiolă sferică din lut, ţintă de fier, vârf de lance de fier, un fragment de lamelă de silex.
Considerăm că obiectivul principal al campaniei din 2006, şi anume stabilirea caracterului şi cronologiei sitului, a fost îndeplinit, campaniile următoare trebuind să fie axate pe descoperirea unor gropi menajere/de provizii şi complexe de locuire. [Dragoş Măndescu]