Putineiu | Judeţ: Teleorman | Punct: Castellum, aşezarea civilă | Anul: 2016
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2016
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană târzie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic;
Tipuri de sit:
Castru; Aşezare civilă;
Cod RAN:
| 153838.01 |
Județ:
Teleorman
Unitate administrativă:
Putineiu
Localitate:
Putineiu
Punct:
Castellum, aşezarea civilă
Localizare:
| 153838.01 |
Lista Ilustrațiilor - 8
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Țeican | Gigi | participant | Instiuție Nedefinită |
| Ştefan | Maria Magdalena | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Mitrea | Pavel | participant | Muzeul Judeţean de Istorie Teleorman |
| Florea | Mihai | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Teodor | Eugen Silviu | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Ştefan | Călin Dan | participant | SC Vector Studio SRL, Bucureşti |
Raport:
Punct Putineiu, castellum-RAN:153838.01, 153838.02
Având în vedere că dimensiunile publicate ale fortului (53 x 53 m) pot fi repudiate din ochi, pe teren, ne-am dorit să clarificăm chestiunea, cu mijloace nonintruzive. Tentativa s-a demonstrat mai dificilă decât anticipasem, fiindcă magnetometria făcută acolo (4 panouri de 40 x 40 m), neobişnuit, nu arată deloc poziţia valului (deşi şi acesta este ars, chiar dacă mai puţin decât la Băneasa sau Valea Urlui), ci doar construcţiile de interior (grupate într-un careu de 31,5 x 34,8 m, vezi Figura 1), cât şi cele două rânduri de şanţuri de apărare (corect intuite de săpător, cu patru decenii în urmă). Primul rând de şanţuri închid un careu de 56 x 62 m (prima dimensiune V-E), iar al doilea rând unul de 66 x 72,4 m (măsurători între centre). Situaţia este uşor ciudată, Putineiu fiind singurul fort cunoscut în această parte a limes-ului care are două rânduri de şanţuri (situaţie care ar mai fi posibilă la Valea Urlui, dar şi la Băneasa, pe două laturi), iar aceasta în ciuda faptului că este cea mai mică fortificaţie.
Poziţionarea probabilă a palisadei a fost stabilită urmând un alt produs (din 2015), respectiv un model teren de rezoluţie bună (0,2 m), trăgând linia prin partea exterioară a valului. Măsurat astfel, fortul măsoară 39,5 x 43 m. Pentru confirmarea acestor dimensiuni, însă, ar fi necesară o nouă misiune dronă, deasupra unui teren cu o vegetaţie mai mică decât la prima încercare. Deşi vizibil pe un câmp curat, profilarea fortului este destul de modestă, de aprox. 0,4 m. La o înălţime atât de mică, culturile agricole, fie şi în stadiu incipient, pot constitui un bruiaj dificil de surmontat, mai ales pe stadii inegale de cultură.
Putineiu – aşezarea civilă.
Cercetarea de suprafaţă a avut două probleme: prima a fost structura fărâmiţată a proprietăţii, deci şi a tipurilor şi stadiilor de cultură. Nu doar că acest fapt ne-a determinat să revenim pe sit la momente calendaristice diferite, dar ne-a împiedicat să folosim un grid regulat. S-a lucrat deci longitudinal, fâşie de fâşie, împărţind lungimea la intervale relativ regulate. La figura 2 vedem, cu albastru deschis, ariile în care rezultatul cercetării a fost nul, iar cu gris cele în care au fost înregistrate materiale (nuanţele închise marchează o relativă abundenţă, numărul de artefacte fiind raportat la suprafaţă).
A doua problemă a fost localizarea sitului lângă sat, între un drum, la est, pe marginea căruia, până recent, se afla „groapa” de gunoi a satului, şi un mare complex agrotehnic la vest, astăzi parţial părăsit. Ne-am luptat deci cu poluarea habitaţională, distincţia dintre artefactele antice şi cele recente nefiind totdeauna uşor de făcut, mai ales pe materiale tocate de plug. Din acest motiv, rezultatele obţinute în preajma unui drum sunt discutabile. Aşa este cazul în extremitatea estică, pe unde ar fi trecut valul de graniţă pe care fortul îl păzea; incertitudinea se datorează faptului că el nu se mai distinge pe teren, nici aici, nici în jumătatea de kilometru spre sud, aliniamentul fiind stabilit după Planul Director de Tragere. Aglomerarea de artefacte de la est (care nu include ceea ce am considerat noi a fi gunoi recent) suprapune traseul marcajului de graniţă, însă şi fosta groapă de gunoi...
Probleme similare sunt şi la celelalte extremităţi, respectiv la nord, unde avem un drum intens circulat (care marchează şi marginea terasei), la vest, unde avem ruina agriculturii socialiste, dar până şi la sud, pe un drum mai puţin umblat, dar care pare să fi fost sursa multor deşeuri aruncate în câmp.
Dincolo de astfel de inconveniente şi incertitudini, concentrarea maximă de locuire este evidentă, în jurul unei axe principale de circulaţie, pe direcţia sud-nord, care ducea la poarta sudică a fortului (poartă găsită în săpătură, în anii 70, de Ioana Bogdan Cătăniciu). Un al doilea nucleu de locuire se poate localiza la SE de castru, deşi cu densităţi net inferioare. În fine, un al treilea nucleu cu rămăşiţe arheologice se află în extremitatea nord-vestică a câmpului, interesant pentru că pare separat de zona locuită principală, putând fi o necropolă. Dacă este aşa, atunci avem, în aceeaşi direcţie, un drum care merge spre vest, spre adâncimea provinciei romane.
Axa de circulaţie de la nord de fort a fost stabilită cu prilejul cercetărilor nesistematice (dar în care descoperirile au fost totuşi marcate pe GPS), artefactele fiind distribuite mai ales între linia de la fig. 2 şi cimitirul adventist (este cel care dă nume punctului, „La cimitir”).
Prin comparaţie cu alte situri similare (vici), de ex. Valea Urlui, densitatea de locuire pare inferioară. Suprafaţa estimată a aşezării civile este de 1,4 ha, considerată însă numai în zonele cu densitate peste medie, în zonele de sud şi SE. Chiar şi aşa, suprafaţa este de câteva ori mai mare decât cea a fortificaţiei.
Bibliografie: