Pruniş | Comuna: Ciurila | Judeţ: Cluj | Punct: La Cruce | Anul: 2004


Descriere:

Anul cercetarii:
2004
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu;
Categorie:
Civil; Domestic;
Tipuri de sit:
Tip neprecizat;
Cod RAN:
| 57270.01 |
Județ:
Cluj
Unitate administrativă:
Ciurila
Localitate:
Pruniş
Punct:
La Cruce
Localizare:

Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Maxim Zoia responsabil Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca
Bindea Diana participant Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca
Gaciu Rodica participant Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca
Isacu Adriana participant Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca
Raport:
Programul Naţional de Cercetare Arheologică "Autostrada" Punctul La Cruce (altitudinea de 547,5 m), reprezintă pantele sud-vestice ale Şesului Sclivaşului, fiind mărginit: la V de Pârâul Ciurilii; spre sud de drumul judeţean DJ107V; la E Şesul Sclivaşului; iar spre N de dealul terasat Pe Coastă, cu altitudinea maximă de 663.5 m. Acest loc, cu expunere sudică, are vizibilitate perfectă până departe spre Cheile Turzii (spre SE) şi satul Filea (spre V), dominând Valea Hăjdatelor care la ora actuală este barat de un sistem de lacuri bogate în peşte, chiar vis-a-vis de situl arheologic. Lacurile 2 şi 3 sunt alimentate şi de apele curate ale Văii Ciurilii care curge cu debit mare tot timpul anului şi care se află în imediata vecinătate a aşezării neolitice. Peste Valea Ciurilii se va construi un pod pentru autostradă, la km. 32+750 - 32+850. În urma cercetărilor de teren efectuate de Mihai Wittenberger în toamna anului 2003, iar apoi în primăvara lui 2004, pe traseul autostrăzii la punctul La Cruce - denumită de arheologi, aici fiind o intersecţie spre localitatea Şutu şi Pruniş (drum de pământ), de o parte şi alta a drumului judeţean - au fost descoperite materiale ceramice şi fragmente de chirpici datând din perioada târzie a neoliticului şi din epoca romana. Lucrările în această zonă au început în 15 septembrie prin deschiderea a patru secţiuni de control stratigrafic, în dreptul marcajelor de pe Autostradă. Secţiunea S1 (20 x 1 x 0,8 m), perpendiculară pe autostradă, de la borna sudică de 32+650 m. Secţiunea S2 (68 x 1 x 0,8 m), perpendiculară pe autostradă, în dreptul bornelor de 32+700 m. Secţiunea S3 (68 x 1 x 0,5 m), perpendiculară pe autostradă, în dreptul bornelor de 32+750 m. Secţiunea S4 (68 x 1 m), perpendiculară pe autostradă, în dreptul bornelor de 32+600 m. După cunoaşterea stratigrafiei din zonă (mai ales acolo unde s-a început construirea podului), datorită descoperirii unor urme de locuire din epoca neo-eneolitică şi romană (datată cu monedă în vremea împăratului Hadrian), s-a trecut la decopertarea mecanică a stratului vegetal, arabil (0,15-0,2 m), dintre S. 3 si S. 2 pe suprafaţa autostrăzii (68 x 50 x 0,2 m), fiind notat cu S5, iar de la S2 spre S1 s-a decapat la adâncimea de -0,1 -0,15 m o suprafaţă (S6) de 25 x 8 m pentru a se putea cerceta cele patru complexe care intrau în profilul estic. Strafigrafia generală este: - 0 –0,15 (0,2) m, strat arabil de culoare brună - închisă (spre partea vestică) şi negru-brun (spre E), cu material ceramic în poziţie secundară şi cu blocuri mari de calcar provenind de la o construcţie romană, distrusă de arăturile succesive; -0,15 (0,2) –0,3 (0,4) m, strat în care apar: spre E resturi de locuinţe de suprafaţă neolitice, iar spre V un nivel de calcare din zona unei gospodării romane (Villa rustica), strat de culoare brună, care pe profilul vestic al secţiunii S3 se observă o rămăşiţă de strat cu tentă cenuşie având o grosime de 5-7 cm, din epoca romană; -0,3 (0,4) –0,5 (0,6) m strat brun-roşcat, foarte compact, lutos, steril, în care, din loc în loc, se adâncesc bordeie şi gropi se stâlpi; -0,5 (0,6, pe alocuri chiar de la -0,3) –0,8 m, strat galben roşcat foarte lutos, steril din punct de vedere arheologic. Conform stratigrafiei ne aflăm la marginea unei aşezări neolitice şi în zona unei villae rusticae romane. Aceste locuiri se întind spre E pe Şesul Sclivaşului şi Fântâna Badelui (pe traseul autostrăzii), precum şi spre S şi N faţă de Autostradă. Oamenii şi-au întemeiat aici aşezări deoarece: în apropiere a fost sursă de apă potabilă, în unele locuri se observă vegetaţie de baltă (pir şi stuf) între Şesul Sclivaşului şi Pe Coastă; expunere sudică; vizibilitate bună; pădurea aproape; bălţi cu peşti; pământuri fertile (încă din neolitic se constată un accentuat proces de humificare care precede locuirea de aici, fiind parţial contemporan cu locuirea neolitică mijlocie de la punctul Tăieturi, spre Filea). Până în prezent s-au cercetat parţial o serie de complexe, constând din platforme de locuinţe, gropi de stâlpi, bordeie, paveje şi şanţuri. Complexele cele mai importante până în această fază a cercetărilor sunt: - Z01, (S1, C18-20, -0,3 m), platformă de locuinţă neolitică, formată din pietriş de râu, bucăţele de chirpici, fragmente ceramice împrăştiate pe orizontală, probabil un nivel de călcare. - Z02, (S1, C16-17, -0,4 m), groapă cu bucăţi mari de chirpici aflate în poziţie verticală şi oblică, pare să fie o groapă mare de stâlp, sau un colţ de bordei, neolitic. - Z03, (S1, C8-10, -0,3 m), rest pe pavaj format din câteva pietre de calcar, neolitic. - Z04, (S1, C14, -0,7 m), groapă cu diametru de 0,35 m, care porneşte de la baza stratului de cultură neolitic, plin de calcar descompus în urma arderii (piatră de var), fiind foarte asemănător cu gropile de lut de la Zau de Câmpie, gropi care serveau pentru păstrarea materiei prime pentru olărit (grupul de sinteză culturală Iclod-Petreşti, foloseşte culoarea alba în decorarea ceramicii). - Z05, (S2, C6-8, -0,3 m), platformă de locuinţă neolitică formată din fragmente de chirpici şi ceremică. - Z06, (S2, C10-16, -0,25 m), platformă de locuinţă în care sunt fragmente ceramice pe orizontală, lipitură de podină cu amprentele suportului pe care a fost pus un fragment de piatră calcaroasă cu urme de uzură, precum şi un canat de uşă, sau o bordură. - Z07, (S2, C2, -0,6 m), groapă de stâlp, formă dreptunghiulară, umplutură de culoare negru-brun. - Z08, (S2, C4-5, -0,7 m), groapă dreptunghiulară cu umplutură uniformă, de culoare negru-brun în care sunt, pe alocuri, pietricele de râu. Groapa a fost săpată în stratul brun roşcat şi galben. - Z09, (S2, C18-22, -0,6 m), bordei neolitic, anterior locuinţei de suprafaţă notată cu Z06. Umplerea bordeiului este uniformă, cu pământ negru-brun, cu multe fragmente ceramice cu aspect predominant al grupului Iclod. - Z11, (S2, C50, -0,6 m), margine de bordei neolitic, care intră în profilul estic al secţiunii, destul de sărac în material ceramic. - Z12, (S3, C4-5, -0,3 m), margine de bordei sau şanţ neolitic, umplutura este un pământ brun, în partea estică, care se întinde în suprafaţa S5 se constată două gropi cu diametru de 0,4 m umplut cu pământ negru. - Z19, (S5, C41K, -0,3 m), resturile unei locuinţe neolitice, lângă care se observă urmele de gropi de stâlpi de la pereţi. materialul arheologic, destul de puţin, constă din chirpici şi ceramică, cea mai mare parte a locuinţei a fost distrusă de arăturile adânci. - Z20, (S5, C45D, -0,4 m), groapă umplută cu pământ negru şi fragmente ceramice. Se aseamănă cu gropile de stâlpi de la locuinţele din aşezarea contemporană de la Ţaga - Z21, (S5, C43D, -0,4m), identică cu groapa de la Z20, groapă umplută cu pământ negru şi fragmente ceramice. - Z22, (S5, C39G, -0,3 m), groapă umplută cu pământ negru şi foarte multe fragmente ceramice şi bulgări mari de chirpici, este în apropierea unei locuinţe de suprafaţă. - Z23, (S5, C37D, -0,3 m), resturile unei locuinţe care a fost în cea mai mare parte distrusă de lucrările agricole. În partea sudică a acestei locuinţe s-a descoperit un cuţit din silex cu retuşe pentru prinderea în mâner, iar pe cele două margini s-au aplicat, succesiv, retuşe fine, abrupte. Această piesă este în stare perfectă de conservare. În suprafeţele deschise au apărut şi alte complexe (gropi de diferite dimensiuni, bordeie şi locuinţe de suprafaţă), care sunt în curs de delimitare şi cercetare. Astfel din primul nivel de locuire sunt în curs de cercetare cinci bordeie, dintre care Z.34 păstrează amprentele de la parii şi stâlpii ce căptuşeau încăperea de locuit. Din ultimul nivel de locuire au fost identificate 7 locuinţe de suprafaţă dintre care patru au două încăperi. Dimensiunile locuinţelor sunt: 6 x 5 m (Z46); 7 x 4 m (Z19, Z32, Z33, Z39, Z54) şi 8 x 5 m (Z6). Aşezarea neolitică aparţine grupului cultural de sinteză Iclod-Petreşti, ce se află la graniţa dintre neoliticul târziu şi eneoliticul timpuriu. Aşezări contemporane cu locuirea de la punctul La Cruce, au fost cercetate la: Vlaha (tot pe Valea Hăşdatelor), Baciu - str. Nouă (Valea Nadăşului), Şardu, Fundătura, Mintiul Gherlii şi Ţaga. Acest orizont cultural se caracterizează prin implantarea peste grupul Iclod a elementelor noii culturi cu ceramică pictată, care vine din zona sudică, cultura Petreşti. Locuirile acestui orizont cultural sunt pe terasele înalte ale unor ape curgătoare, sau a unor bălţi (Ţaga, Zau de Câmpie, Ciurila). Obiectivele cercetărilor viitoare sunt: finalizarea cercetării complexelor din suprafeţele deschise; extinderea secţiunii S.6 pe tot traseul Autostrăzii, unde este şi centrul aşezării neolitice; prelucrarea matematico-statistică a întregului material ceramic, osteologic şi litic; analiza geologică a utilajului litic; reconstituirea grafică a locuinţelor şi a aşezării în vederea publicării. Materialul rezultat din cercetarea arheologică este în curs de prelucrare şi inventariere la MNIT
Rezumat:

Punctul La Cruce (altitudinea de 547,5 m), reprezintă pantele sud-vestice ale Şesului Sclivaşului, fiind mărginit: la V de Pârâul Ciurilii; spre S de drumul judeţean DJ107V; la E Şesul Sclivaşului; iar spre N de dealul terasat Pe Coastă, cu altitudinea maximă de 663.5 m. Acest loc, cu expunere sudică, are vizibilitate perfectă până departe spre Cheile Turzii (spre SE) şi satul Filea (spre V), dominând Valea Hăjdatelor care la ora actuală este barat de un sistem de lacuri bogate în peşte, chiar vis-a-vis de situl arheologic. Lacurile 2 şi 3 sunt alimentate şi de apele curate ale Văii Ciurilii care curge cu debit mare tot timpul anului şi care se află în imediata vecinătate a aşezării neolitice. Peste Valea Ciurilii se va construi un pod pentru autostradă, la km. 32+750 - 32+850. În urma cercetărilor de teren efectuate de Mihai Wittenberger în toamna anului 2003, iar apoi în primăvara lui 2004, pe traseul autostrăzii la punctul La Cruce - denumită de arheologi, aici fiind o intersecţie spre localitatea Şutu şi Pruniş (drum de pământ), de o parte şi alta a drumului judeţean - au fost descoperite materiale ceramice şi fragmente de chirpici datând din perioada târzie a neoliticului şi din epoca romana. Au fost trasate şase secţiuni. Strafigrafia generală este: - 0 –0,15 (0,2) m, strat arabil de culoare brună - închisă (spre partea vestică) şi negru-brun (spre E), cu material ceramic în poziţie secundară şi cu blocuri mari de calcar provenind de la o construcţie romană, distrusă de arăturile succesive; -0,15 (0,2) –0,3 (0,4) m, strat în care apar: spre E resturi de locuinţe de suprafaţă neolitice, iar spre V un nivel de calcare din zona unei gospodării romane (Villa rustica), strat de culoare brună, care pe profilul vestic al secţiunii S3 se observă o rămăşiţă de strat cu tentă cenuşie având o grosime de 5-7 cm, din epoca romană; -0,3 (0,4) –0,5 (0,6) m strat brun-roşcat, foarte compact, lutos, steril, în care, din loc în loc, se adâncesc bordeie şi gropi se stâlpi; -0,5 (0,6, pe alocuri chiar de la -0,3) –0,8 m, strat galben roşcat foarte lutos, steril din punct de vedere arheologic. Conform stratigrafiei ne aflăm la marginea unei aşezări neolitice şi în zona unei villae rusticae romane. Aceste locuiri se întind spre E pe Şesul Sclivaşului şi Fântâna Badelui (pe traseul autostrăzii), precum şi spre S şi N faţă de Autostradă. Oamenii şi-au întemeiat aici aşezări deoarece: în apropiere a fost sursă de apă potabilă, în unele locuri se observă vegetaţie de baltă (pir şi stuf) între Şesul Sclivaşului şi Pe Coastă; expunere sudică; vizibilitate bună; pădurea aproape; bălţi cu peşti; pământuri fertile (încă din neolitic se constată un accentuat proces de humificare care precede locuirea de aici, fiind parţial contemporan cu locuirea neolitică mijlocie de la punctul Tăieturi, spre Filea). Până în prezent s-au cercetat parţial o serie de complexe, constând din platforme de locuinţe, gropi de stâlpi, bordeie, paveje şi şanţuri. Astfel din primul nivel de locuire sunt în curs de cercetare cinci bordeie, dintre care Z.34 păstrează amprentele de la parii şi stâlpii ce căptuşeau încăperea de locuit. Din ultimul nivel de locuire au fost identificate 7 locuinţe de suprafaţă dintre care patru au două încăperi. Dimensiunile locuinţelor sunt: 6 x 5 m (Z46); 7 x 4 m (Z19, Z32, Z33, Z39, Z54) şi 8 x 5 m (Z6). Aşezarea neolitică aparţine grupului cultural de sinteză Iclod-Petreşti, ce se află la graniţa dintre neoliticul târziu şi eneoliticul timpuriu. Aşezări contemporane cu locuirea de la punctul La Cruce, au fost cercetate la: Vlaha (tot pe Valea Hăşdatelor), Baciu - str. Nouă (Valea Nadăşului), Şardu, Fundătura, Mintiul Gherlii şi Ţaga. Acest orizont cultural se caracterizează prin implantarea peste grupul Iclod a elementelor noii culturi cu ceramică pictată, care vine din zona sudică, cultura Petreşti. Locuirile acestui orizont cultural sunt pe terasele înalte ale unor ape curgătoare, sau a unor bălţi (Ţaga, Zau de Câmpie, Ciurila).