Poieneşti | Judeţ: Vaslui | Punct: Măgură | Anul: 1999
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
1999
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; La Tène; Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie; Epoca medievală timpurie;
Categorie:
Domestic; Religios, ritual şi funerar; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire; Necropolă;
Cod RAN:
| 165345.01 |
Județ:
Vaslui
Unitate administrativă:
Poieneşti
Localitate:
Poieneşti
Punct:
Măgură
Localizare:
| 165345.01 |
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ursache | Corina Nicoleta | participant | Muzeul "Ştefan cel Mare", Vaslui |
| Măndescu | Dragoş | participant | Muzeul Judeţean Argeş, Piteşti |
| Babeş | Mircea | responsabil | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Gugiu | Despina | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Spânu | Daniel | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
Raport:
Situl "Măgură" de la Poieneşti cuprinde opt ansambluri arheologice, din care patru sunt aşezări - neolitică (Cucuteni A3), epoca bronzului (Noua), carpică (sec. III) şi Cerneahov (sec. IV), iar patru sunt necropole - getică timpurie (sec. V-IV a.Chr.), Poieneşti-Lukaşevka (bastarnă, sec. II-I a.Chr.) şi Poieneşti-Vârtişcoiu (carpică, sec III p.Chr.) şi medievala (sec. XIV-XVI). În campania din acest an s-a urmărit continuarea cercetării nivelelor de locuire pre- şi protoistorice de pe laturile de est şi de sud ale platoului "Măgură" şi, pe cât posibil, epuizarea zonei de est a necropolei Poieneşti-Lukaşevka. După cum era de aşteptat, suprafaţa sapata în 1999 se află în afara zonelor ocupate de necropolele getică timpurie şi carpică (Poieneşti-Vârtişcoiu), care se situează către nord şi vest şi care nu au mai furnizat nici un mormânt în această campanie.
În campania 1999 a fost terminat şanţul S.98 (37.5 mp) şi au fost trasate trei şanţuri paralele orientate est-vest: S. 99 (121.5 mp), S. 100 (81 mp), S. 101 (45 mp), suprafeţe care însumează un total de 285 mp. Astfel, totalul suprafeţei cercetate în situl de la Poieneşti până în prezent, este de 9660 mp. În suprafeţele cercetate în acest an au fost identificate 59 de noi complexe (nr. 1754-1812) şi au fost recoltate şi inventariate 130 de obiecte şi grupuri de obiecte noi (inv. nr. 4056- 4185).
Din totalul de 59 de complexe cercetate în campania 1999, patru aparţin cu certitudine aşezării Cucuteni A3, doua aparţin aşezării Noua, noua sunt morminte Poieneşti-Lukaşevka, iar 29 de complexe aparţin nivelelor de locuire carpică şi Cerneahov. În 15 cazuri, nici materialele şi nici relaţiile stratigrafice nu au permis o încadrare culturală sigură complexelor. În S.98 nu au fost identificate decât doua complexe, iar în profilele aceluiaşi şanţ nu s-au mai observat straturile de cultură, stratul vegetal-arabil suprapunând direct solul viu. Astfel, se poate conchide că în acest an a fost identificată limita de est a sitului, dincolo de care nu se mai întâlnesc nici complexe, şi nici straturi de cultură.
Dintre cele patru complexe Cucuteni descoperite în campania 1999, trei s-au dovedit a fi aglomerări de cca 10 până la cca. 30 fragmente ceramice şi chirpic pe nivel, iar al patrulea este o groapa de dimensiuni medii, cu cioburi din pasta roşie şi cochilii de melci în inventar. Complexele neolitice au apărut la adâncimi cuprinse între -0.40 şi -0.80 m, indicând nivelul de călcare neolitic. Trebuie precizat că stratul de cultură neolitic, cercetat în şanţurile trasate în acest an, a apărut mai sus şi s-a dovedit a fi cu mult mai puţin consistent decât în zona centrală a sitului. Alaturi de complexele Cucuteni, amintim şi descoperirea a două aglomerari de materiale aparţinând culturii Noua, aşa cum sugereaza fragmentele ceramice decorate cu brâie şi impresiuni.
După cum am menţionat deja, în campania 1999 au fost descoperite 9 morminte bastarne de incineraţie în urnă; în şapte cazuri urna era acoperita de capac. Cu acestea, numarul total al mormintelor bastarne de la Poieneşti a atins cifra de 259 (fig. 1). În general mormintele se aflau la mică adâncime faţă de nivelul actual de călcare (între –0.30 şi –0.80 m). În majoritatea cazurilor gropile mormintelor nu au putut fi observate înainte de identificarea fragmentelor provenind de la capace sau urne. Dintre cele 9 morminte cercetate, 7 conţin inventar metalic, un mormânt conţine o gresie (cute?), iar alt mormânt este lipsit de inventar. În general piesele din inventar erau depuse deasupra pachetului de oase (fig. 2/1-2), dar s-a înregistrat şi o abatere, fibula din M 1810 fiind depusa pe fundul urnei, sub oasele incinerate. În inventare predomina fibulele (câte una în cinci morminte, o pereche în M 1760 şi trei în M 1793), carora li se adauga fie o braţara (în M 1780, fig. 2/2), fie o pafta şi alte garnituri metalice de la centura (în M 1793).
În campania 1999 s-au identificat 29 complexe aparţinând epocii romane, respectiv aşezării Poieneşti-Vârtişcoiu (carpice) şi celei Cerneahov. Din păcate, doar în puţine cazuri, materialul este suficient de expresiv pentru a permite o încadrare culturală sigură, carpică sau Cerneahov. Majoritatea complexelor sunt gropi, de formă cilindrică, rotunde sau ovale în grund şi de dimensiuni mici şi medii, în general cu puţin material. Dintre complexele de epoca romana mai bogate în materiale trebuie amintite complexul 1759 (aparţinând aşezarii carpice) şi locuinţa-bordei 1807 aparţinând aşezarii Cerneahov. Complexul 1759 este alcatuit din mai multe grupari de materiale (ceramica la mâna şi la roata, oase de animale, un cuţit de fier etc) depuse pe nivel sau în alveolari slab adâncite, dintre care se remarca gruparea 1759a, formata din cinci caniţe carpice, trei din pasta roşie, iar doua din pasta cenuşie. În colţul de N al bordeiului 1807, pe fundul acestuia, a fost dezvelita o vatră de forma rectangulara, iar în partea de est a fost identificata panta de coborâre în groapa bordeiului. În umplutura gropii bordeiului a fost identificat un strat de pamânt negru-brun cu particule de carbune rezultate probabil în urma prabuşirii suprastructurii de lemn, scheletul unui erbivor tânar (cal sau viţel?). Din acest strat în poziţie secundara provine şi un
fragment ceramic decorat cu protoma umana aplicata în relief, simlar unui alt ciob descoperit în vecinatatea bordeiului.