Poduri | Judeţ: Bacău | Punct: Dealul Ghindaru | Anul: 2009
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2009
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Tell;
Cod RAN:
| 24640.01 |
Județ:
Bacău
Unitate administrativă:
Poduri
Localitate:
Poduri
Punct:
Dealul Ghindaru
Localizare:
| 24640.01 |
Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Monah | Dan | participant | Institutul de Arheologie, Iaşi |
| Dumitroaia | Gheorghe | responsabil | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Diaconu | Vasile | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Garvăn | Daniel | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Munteanu | Elena Roxana | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Nicola | Dorin Ciprian | participant | Instiuție Nedefinită |
| Preoteasa | Constantin | participant | Instiuție Nedefinită |
| Uţă | Lucian | participant | Instiuție Nedefinită |
Raport:
În campania 2009 cercetările s-au efectuat în Caseta C, fiind continuată investigarea nivelului Cucuteni A2. Menţionăm că investigaţiile s-au efectuat pe aproximativ trei sferturi din suprafaţa casetei, cealaltă parte, ce consta într-o structură de mari dimensiuni din epoca bronzului care a afectat celelalte straturi arheologice până la adâncimea de 3,5 - 4 m, fiind cercetată în campaniile 2006 - 2007.
Obiectivele acestei campanii au fost următoarele: cercetarea locuinţei nr. 9 (L. 9), surprinsă integral, a celei notate cu nr. 10 (L. 10) şi epuizarea nivelurilor arheologice posterioare acestor locuinţe (rămase din campaniile anterioare), dar şi a celor contemporane. Au mai fost cercetate mai multe gropi, dintre acestea trei făcând obiectul unor cercetări amănunţite, celelalte fiind deranjamente produse de-a lungul timpului de oameni sau animale, fără a conţine urme arheologice importante.
Groapa 1/2009 a fost identificată în c. D-E 7, avea forma aproximativ circulară, diametrul pe direcţia N-S fiind de 1,15 m, iar pe direcţia E-V de 1,10 m. Adâncimea gropii de la nivelul podelei locuinţei (de unde a fost vizibil conturul acesteia) era de 0,70 m. În umplutură au fost descoperite fragmente ceramice atribuite fazelor Cucuteni A şi B, trei aşchii de silex, fragmente osteologice, un fragment dintr-o râşniţă de mari dimensiuni (L=0,33 m; LA=0,32 m) şi o piatră plată alungită (L=0,52 m; LA=1,05 m). Groapa a fost atribuită etapei Cucuteni B1.
Groapa 2/2009 a fost identificată în c. F 4 şi perfora L. 9 în colţul vestic. Avea gura ovală (d. max.=0,70 m; d. min. =0,45 m) şi adâncimea de 0,37 m. Umplutura consta într-un sediment afânat de culoare neagră, în care se aflau resturile unui vas bitronconic pictat tricrom, întregibil. Groapa a fost atribuită etapei Cucuteni A2.
Groapa 3/2009 a fost identificată la aproximativ 0,50 m NV de L. 9, la intersecţia c. D-E 3-4. Umplutura consta într-un lut de culoare galben-verzuie, cu numeroase fragmente mici de chirpici , numeroase fragmente ceramice şi osteologice şi plăcuţe de vatră în compoziţie. Groapa avea formă ovală cu diametrele de 1,70 x 1,40 m şi adâncimea de aproximativ 0,20 m. A fost atribuită fazei Cucuteni B1.
Locuinţa 9 (L. 9) a fost surprinsă pe aproape toată lăţimea casetei C, între carourile A-G 4-9, având orientarea E-V. Avea dimensiunile de aproximativ 12 x 7 m. Se prezenta sub forma unei mase compacte de chirpici, cu unele discontinuităţi spre capete.
În zona centrală, c. E-F 5-7, locuinţa prezenta o alveolare, în timp ce spre capătul de V, c. A-B 5-8 şi C-D 5-7, suprafaţa sa era plană. În partea de N a alveolării se găseau două grupări de chirpici zgurificat. Încă din campania 2008, pe latura de NV fusese identificată vatra locuinţei. În zona centrală, mai puţin afectată de deranjamente, grosimea chirpicilor proveniţi din distrugerea pereţilor şi podea avea grosimea de peste 0,50 m. Spre capete nivelul de distrugere al locuinţei era mai subţire, uneori fiind greu de distins de resturile locuinţei pe care acest complex o suprapunea. În partea de V a construcţiei, în c. A-B 5-8 şi C-D 5-7 au fost descoperite numeroase macroresturi vegetale, identificate atât în distrugere cât şi pe podeaua locuinţei.
După înlăturarea distrugerii pereţilor au putut fi surprinse mai multe amenajări interioare şi detalii arhitectonice.
Pe latura de NV a locuinţei a fost identificată vatra, de formă dreptunghiulară (1,90 x 1,45 m), înaltă de 0,30 m, puternic deranjată în timpul distrugerii locuinţei. Conturul acestei amenajări era destul de neclar, gardina fiind lăsată spre exterior, prăbuşită peste un vas pe. una din laturi. Un alt vas de dimensiuni mici era prins între marginea de NV a vetrei şi marginea locuinţei. Instalaţia de foc a avut două faze de utilizare. Prima dintre ele era reprezentată de un strat de cenuşă cu grosime de 0,02-0,03 m, în timp ce a doua consta într-un strat discontinuu de plăcuţe dure rezultate în urma arderii.
La SE de vatră şi până în zona cu macroresturi vegetale, în c. C 6-7 şi D 6, a fost identificată o aglomerare de 8-10 vase puternic fragmentate, împrăştiate şi amestecate cu resturile provenite de la distrugerea pereţilor.
În carourile D 7-8 a fost identificată o grupare de 6 râşniţe ce se aflau în interiorul unei casete de lut. Aceasta era parţial distrusă de Groapa 1/2009. Una dintre râşniţe se afla în poziţie verticală. Gardina avea înălţimea de 0,08 m şi formă triunghiulară, cu baza de 0,05 m grosime, iar partea superioară, care era şi rotunjită, de 0,03 m grosime. În interiorul casetei au fost identificate şi resturile a trei vase. Datorită deranjamentelor, nu se poate aprecia dimensiunea acestei amenajări.
Podeaua locuinţei se prezenta sub forma unor aliniamente de lut dispuse transversal, late de aproximativ 0,20-0,30 m, cu grosimea de 0,05-0,15 m. Aliniamentele prezentau întotdeauna pe una dintre margini amprenta unei bârne despicate. Peste întreaga structură fusese aplicat un strat de lut care a acoperit întreaga podea. Lutuiala podelei ajungea pe alocuri la grosimea de 10-12 cm, însumând tot atâtea niveluri de refacere.
La SV de vatră au fost identificate un fragment din podea răsturnat (cu dimensiunile de 0,95 m lungime şi 0,25 m lăţime), prezentând pe una din laturi amprenta unei bârne despicate sau a unei scânduri, iar pe cealaltă parte lutuieli succesive. În apropierea sa se afla un alt fragment (L = 1,90 m, LA = 0,20-0,25 m, Î = 0,08 m) cu amprente asemănătoare atât pe partea aflată cu faţa în jos, cât şi pe latura mai îngustă (înălţime). Dintre cele două fragmente din podea au fost recuperate resturile a 3 sau 4 vase, care urmează a fi întregite.
După îndepărtarea podelei s-a putut observa că la construcţia locuinţei au fost folosite bârne despicate sau scânduri, amprente ale acestora fiind identificate pe toată suprafaţa. Ceea ce la început s-a crezut a fi pereţii acestei construcţii, s-a dovedit a aparţine unei locuinţe anterioare, între cele două complexe existând un strat de pământ de 0,05-0,10 m. Spre capătul de NE, L. 9 pare a fi construită pe resturile unei alte locuinţe, acestea fiind separate doar printr-un strat subţire de arsură (pământ negru).
Dată fiind situaţia întâlnită după demontarea integrală a Locuinţei 9, considerăm că pentru a înţelege cauza alveolării mai sus amintite a construcţiei, este necesară cercetarea complexelor pe care aceasta le suprapune. O primă observaţie ar fi aceea că cele două locuinţe (L. 9 şi cea anterioară) par a se suprapune aproape perfect, cel puţin pe latura de NV unde traseul marginilor coincide.
Locuinţa 10 (L. 10) a fost identificată în c. H 6-8, pe o lăţime de max. 0,90 m, cea mai mare parte a sa aflându-se în afara casetei în curs de cercetare. Suprafaţa mică pe care a fost cercetată nu a permis observarea unor detalii arhitectonice.
În c. A-H 10-13 s-au continuat săpăturile începute din 2008, pentru a înlătura ultimele resturi ale locuinţei 7 şi a pune în evidenţă noi complexe arheologice. Nivelul cercetat aici aparţine etapei Cucuteni A2.
La NV de L.9, în c. A-H 1-3, până spre marginea terasei, săpăturile au pus în evidenţă un nivel cu material amestecat, aici fiind identificate artefacte Cucuteni B1, Precucuteni III şi mai rar Cucuteni A2. Credem că acest amestec ar fi cauzat de alunecări de teren, dar şi de pomii fructiferi existenţi aici la începerea săpăturilor în caseta C, ale căror rădăcini au perturbat straturile arheologice.
Pentru lucrările din acest an au fost angajaţi 18 lucrători. Au fost recoltaţi 40 de saci de fragmente ceramice şi osteologice şi peste 500 piese de lut, os, silex, gresie sau cupru, acestea urmând a fi introduse în inventarul Muzeului de Istorie şi Arheologie Piatra-Neamţ. Întreaga cantitate de material descoperită a fost spălată pe şantier. Materialul osteologic urmează să fie analizat în cadrul Facultăţii de Biologie din Iaşi de către dr. Luminiţa Bejenaru, iar macroresturile vegetale de dr. Felicia Monah.