Poduri | Judeţ: Bacău | Punct: Dealul Ghindaru | Anul: 2008
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2008
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare fortificată;
Cod RAN:
| 24640.01 |
Județ:
Bacău
Unitate administrativă:
Poduri
Localitate:
Poduri
Punct:
Dealul Ghindaru
Localizare:
| 24640.01 |
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Dumitroaia | Gheorghe | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Garvăn | Daniel | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Munteanu | Elena Roxana | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Nicola | Dorin Ciprian | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Preoteasa | Constantin | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Uţă | Lucian | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Monah | Dan | participant | Institutul de Arheologie, Iaşi |
| Bejenaru | Luminiţa | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Monah | Felicia | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
Raport:
Cercetările arheologice din cadrul staţiunii s-au desfăşurat doar în cuprinsul casetei C. În această campanie au fost investigate o groapă (G.13) datând din epoca bronzului, alte trei gropi (G.6, 14 şi 15) aparţinând nivelurilor eneolitice, resturile a două locuinţe (L7, 8) şi a unei amenajări din lut nears (C.6).
Din gropile cercetate, care nu au putut fi legate de alte structuri sau complexe aflate în apropiere, a fost recoltat un bogat material ceramic, litic şi faunistic, atribuit etapelor Cucuteni A2, B1 şi epocii bronzului.
Complexul 6 (Cucuteni A2)
Consta într-un strat inconsistent de lut nears, de culoare gălbuie, cu concreţiuni calcaroase dure spre bază. În extremitatea de SV a complexului se aflau două pietre plate de râu, de formă rectangulară şi dimensiuni mari. Avea forma rectangulară, orientarea NE-SV şi suprafaţa de aproximativ 12 m2. Pe stratul de lut a fost amenajată o vatră, de formă rectangulară, cu colţurile rotunjite, şi suprafaţa de aproximativ 1,50 m2. Aceasta era distrusă în cea mai mare parte şi era lipsită de gardină. Miezul său era din lut ars, de culoare roşie-cărămizie, iar patul era format din pietre plate de râu, de diferite dimensiuni. La partea superioară se mai păstrau doar câteva dintre plăcuţele cu aspect mozaicat. La suprafaţa vetrei, care a avut o singură fază de utilizare, erau şi câţiva chirpici zgurificaţi, de culoare cenuşie-negricioasă. Inventarul complexului consta în câteva fragmente ceramice Cucuteni A2 şi resturi osteologice.
L7 (Cucuteni A2)
A fost descoperită în partea de SE a casetei, fiind tăiată parţial de complexul din epoca bronzului. Colţul de NE se continua în profil. Construcţia avea forma rectangulară, orientarea NE-SV şi suprafaţa păstrată de aproximativ 70 m2 (L.max=10,40 m, l.max=6,80 m). Locuinţa se prezenta sub forma unei mase de chirpici arşi la roşu-cărămiziu, printre care se aflau şi câteva pietre de râu, de forme şi dimensiuni diferite. Resturile prăbuşite ale pereţilor, care nu se păstrau pe întreaga suprafaţă, apăreau sub forma unor bulgări friabili de chirpici arşi, unii prezentând amprente de la structura lemnoasă. Sub resturile pereţilor a fost identificată o platformă de chirpici având o structură lemnoasă, cu mai multe linii de fractură de-a lungul său şi arsă neuniform; această platformă suprapunea parţial gardina uneia dintre vetre, două casete de lut, precum şi mai multe vase sparte in situ şi o importantă cantitate de cereale. Alte vase au fost descoperite şi deasupra platformei menţionate, ceea ce ne face să credem că această construcţie a fost prevăzută, cel puţin pe o parte a sa, cu un pod, utilizat ca loc de depozitare. Podeaua locuinţei era foarte friabilă, a fost ridicată direct pe sol şi păstra urmele unor refaceri. Arderea acesteia a fost mai puţin intensă probabil din cauza prăbuşirii tavanului, care a împiedicat pătrunderea aerului care să întreţină arderea.
Resturile păstrate în elevaţie ale pereţilor (cu înălţimea de maxim 0,35 m) permit reconstituirea a trei încăperi. Se mai păstrau parţial doi pereţi exteriori (de NV şi de SV), cu grosimea de 0,05-0,10 m şi înălţimea de 0,15-0,20 m.
În interiorul construcţiei au fost descoperite resturile mai multor amenajări interioare, între care se evidenţiau două vetre (V.1 şi V.2) şi patru casete (C.1 - C.4), în una dintre ele fiind descoperite peste 20 de vase.
V.1 era situată pe latura de NV a celei de-a doua încăperi, fiind alipită peretelui exterior al locuinţei şi era în mare parte distrusă de deranjamente. Avea forma relativ rectangulară, cu colţurile rotunjite şi suprafaţa de aproximativ 3,75 m2 (L=2,50 m, l=1,50 m). Această instalaţie de foc, construită pe podeaua locuinţei, a avut o singură fază de utilizare, miezul fiind din lut, de culoare gălbui-roşiatică. Patul de ardere a fost amenajat cu pietre plate de râu (printre care se aflau şi două râşniţe fragmentare de gresie, de dimensiuni medii) peste care a fost aplicat un strat de lut. Părţi ale acestei lutuieli se găseau răsturnate lângă vatră. Gardina, masivă, cu înălţimea de 0,30 m şi grosimea de 0,10 m, având amprente de nuiele, se păstra doar fragmentar.
V.2 se afla pe latura de NE a celei de-a treia încăperi. Avea forma rectangulară, cu colţurile rotunjite, suprafaţa de aproximativ 2,20 m2 (L=1,75 m, l=1,25 m, h=0,30 m). Construită pe un loc rezervat din podeaua locuinţei, pe un pat de pietre de dimensiuni mari (printre care şi o râşniţă fragmentară de gresie), vatra prezenta trei faze de utilizare. Miezul său consta în lut, peste care se suprapuneau: o lentilă fină de cenuşă de culoare albă (prima fază de utilizare, probabil ceva mai scurtă), un strat de plăcuţe cu aspect mozaicat (a doua fază a amenajării), peste care fusese aşezat un pat de pietre de râu rotunjite, de dimensiuni mici, suprapus de lutuiala ce constituia patul de ardere în ultima etapă de utilizare a acestei instalaţii. Gardina, masivă, păstrată fragmentar, având şi câteva amprente de nuiele, măsura 0,35 m înălţime şi 0,10 m grosime.
Inventarul acestei locuinţe, bogat, consta în aproape 70 de vase, artefacte litice, de lut ars, os-corn şi cupru, împreună cu care s-a descoperit şi o cantitate mare de resturi osteologice şi un lot de macroresturi vegetale.
L8 (Cucuteni A2)
A fost descoperită pe latura de NE a casetei şi se continua în cea mai mare parte a sa în profil. Construcţia avea forma rectangulară, din care a fost surprinsă suprafaţa de 1,25 m2, având orientarea probabil NE-SV. Se situa la cca. 1 m NV de L.7. Resturile locuinţei se prezentau sub forma unei mase compacte de chirpici arşi, de culoare roşie-cărămizie şi cenuşie-negricioasă. Pe suprafaţa cercetată, podeaua se prezenta sub forma unei plăci masive de lut, bine arsă, cu mai multe faze de refacere. La partea inferioară aceasta prezenta amprente provenite de la platforma de bârne realizată pe solul amenajat în prealabil. Amprentele erau orientate pe direcţia NE-SV, erau semicirculare în secţiune şi aveau grosimea de 0,05-0,08 m. Inventarul locuinţei era foarte sărac şi consta în câteva fragmente ceramice Cucuteni A2 şi resturi osteologice.
În campania 2008 a debutat cercetarea nivelurilor Cucuteni A2 de pe tell. Rezultatele obţinute în anii anteriori, prin săpăturile din S. I-III şi Cas A, în care orizontul aparţinând fazei Cucuteni A2 ocupă cea mai mare parte a secvenţei stratigrafice de la Poduri, ne îndreptăţesc să sperăm că cercetările din anii ce urmează vor duce la identificarea unor situaţii arheologice mai clare, care să întregească imaginea universului cucutenian.