Poduri | Judeţ: Bacău | Punct: Dealul Ghindaru | Anul: 2006
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2006
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 24640.01 |
Județ:
Bacău
Unitate administrativă:
Poduri
Localitate:
Poduri
Punct:
Dealul Ghindaru
Localizare:
| 24640.01 |
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Dumitroaia | Gheorghe | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Garvăn | Daniel | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Munteanu | Elena Roxana | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Nicola | Dorin Ciprian | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Preoteasa | Constantin | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Uţă | Lucian | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Monah | Dan | participant | Institutul de Arheologie, Iaşi |
Raport:
Cercetările din 2006 au fost finanţate de Muzeul de Istorie Piatra Neamţ şi s-au desfăşurat doar în Caseta C, care a fost extinsă pe laturile de N (cu 6 x 10 m) şi de S (cu 4 x 16 m), ajunsă în final la suprafaţa de 544 m2 (un dreptunghi cu laturile de 34 x 16 m).
Prin această extindere, prevăzută încă de la sfârşitul campaniei 20051, ne propuneam investigarea complexului din epoca bronzului identificat pe latura de S a noii săpături şi epuizarea nivelului aparţinând fazei Cucuteni B1.
Complexul 1
Pe latura de S a Cas C a continuat dezvelirea structurii de pietre interceptată în 2005 - structură de mari dimensiuni, constând într-un aliniament de bolovani de râu, majoritatea de dimensiuni mari, cu o orientare NE-SV. Lăţimea complexului este inegală, atingând 7 m spre profilul de NE şi doar 5 pe cel de SV. Latura de N este neclară, suferind în timp distrugeri în urma intervenţiilor antropice (arat). Nici pe latura de S nu s-a putut preciza o linie de demarcaţie precisă între nivelul corespunzător Complexului 1 şi nivelurile eneolitice pe care acesta le suprapune, cauza acestei neclarităţi este datorată alunecării provenind din alunecarea în timp, pe pantă, a pietrelor din complex, amestecarea lor cu cele din stratul eneolitic şi diferenţa mică de culoare şi de consistenţă a celor două straturi. La curăţarea profilurilor săpăturii s-a putut observa că structura a fost amenajată într-o alveolare (de natură antropică) care taie nivelurile eneolitice. La secţionarea structurii de bolovani s-a constatat că aceasta a fost realizată prin aşezarea pietrelor de dimensiuni variabile pentru a forma un strat compact, cu gr. între 0,20 şi 0,40 m, liantul structurii constituindu-l un strat de pământ cu consistenţă lutoasă, având în compoziţie fragmente ceramice eneolitice şi din epoca bronzului. Din ceramica recoltată se remarcă, în special, o ceaşcă fragmentară şi un vas tronconic, ambele decorate cu câte un şir de triunghiuri incizate cu câmpul haşurat, atribuite culturii Costişa.
După fotografierea şi desenarea structurii, pietrele din componenţa sa au fost ridicate, urmând ca într-o campanie viitoare să investigăm existenţa şanţului pe care presupunem că pietrele l-au suprapus. De asemenea, pe viitor ne propunem identificarea limitelor complexului de cult şi, în măsura în care este posibil, cercetarea sa.
Aliniamentul cercetat în 2005-2006 reprezintă un segment dintr-o structură asemănătoare cu cea surprinsă parţial şi în săpăturile din anii 1979-1983. Iniţial, structura, interceptată în zona secţiunilor I-III, pe o Lmax= 8 m, a fost considerată ca având forma unui cerc situat probabil odinioară relativ în centrul terasei, fiind numită în publicaţii ca ringul din epoca bronzului2. În segmentul cercetat atunci, a fost identificat şi un mormânt de incineraţie, de la începutul perioadei mijlocii a epocii bronzului. Dedesubtul pietrelor din ring a fost dezvelit un şanţ cu deschiderea la gură de 7 m şi ad. de 5,80 m, în umplutura căruia se regăsea, alături de pietre, acelaşi amestec de ceramică eneolitică şi din epoca bronzului. Fragmentele de vase descoperite atât în structura ringului cât şi a şanţului, precum şi în restul suprafeţelor cercetate, indică frecventarea locului în două momente distincte din epoca bronzului (pe parcursul perioadei timpurii şi la începutul fazei mijlocii a epocii). Din investigaţiile de suprafaţă întreprinse pe terasă şi din informaţiile primite de la foştii proprietari ai terenului, rezultă că structura ridicată în epoca bronzului a ocupat o zonă întinsă, pietre de râu din componenţa sa fiind identificate în mai multe puncte, pe întreaga suprafaţă (de aproape un hectar) a staţiunii. Ţinând cont de dimensiunile presupuse ale acestei construcţii, de efortul implicat în ridicarea ei şi de lipsa altor vestigii care pot fi atribuite aceleiaşi epoci, considerăm că această situaţie nu a fost cea specifică unei aşezări.
În restul suprafeţei săpate în campania 2006 s-a intenţionat epuizarea nivelului Cucuteni B1. Au fost cercetate 4 locuinţe aparţinând acestui nivel, surprinse în întregime sau parţial în cuprinsul Casetei C. Dată fiind ad. mică la care se află nivelul Cucuteni B1 de aici şi deranjamentelor datorate locuirilor post-cucuteniene, nu era de aşteptat ca săpătura să ofere vestigii bine conservate. Locuinţele 1, 3 şi 4 (prima surprinsă integral, celelalte două doar parţial în Cas. C) s-au încadrat acestei opinii.
Locuinţa 1 se prezenta ca o masă de chirpici, tăiată pe latura de S de complexul din epoca bronzului (care o suprapunea parţial), fiind întreruptă în centru de un deranjament şi distrusă complet pe latura de N.
Dezvelirea locuinţei 2 - cercetare care a monopolizat interesul nostru în această campanie - a oferit rezultate deosebite. Este vorba de o construcţie cu etaj, de mari dimensiuni, surprinsă pe o suprafaţă de 72 m2 şi afectată de mai multe deranjamente; alunecarea terasei pe latura de NV a dus la distrugerea uneia din laturi, în timp ce latura opusă a fost distrusă de gropi. Au fost remarcate şi alte discontinuităţi care separau resturile construcţiei în două mase de chirpici. În interiorul locuinţei au fost surprinse mai multe amenajări, printre care 7 vetre (dintre care una cruciformă), o banchetă de lut, o casetă de lut (probabil pentru depozitarea cerealelor) şi mai multe râşniţe. Au fost identificate resturi de pereţi, structura fiind la origine compartimentată în mai multe încăperi, care se pare că nu depăşeau, fiecare 12 m2.
Porţiuni din planşeul etajului, care se prezenta sub forma unei platforme din lut cu schelet de nuiele, cu refaceri succesive, au fost surprinse pe întreaga suprafaţă a construcţiei. Existenţa acestui planşeu a asigurat conservarea mai bună a vestigiilor parterului - resturi de pereţi, amenajări interioare. Cel mai bine păstrat era un perete cu L de 3,80 m, având 0,30 m h, de acesta fiind lipită o casetă de lut, de formă rectangulară, din care s-au recoltat macroresturi vegetale. Podeaua se păstra pe suprafeţe reduse, în apropierea vetrelor 2 şi 6. Construcţia nu a avut platformă.
Cel puţin una dintre vetre (vatra 1) se afla la etajul construcţiei, împreună cu bancheta de lut, ambele prezentând pe o latură elemente care arată ca au fost adosate unui perete despărţitor. Vatra 1 (în c. A-B3-4) era puternic deranjată, atât în urma dărâmării construcţiei, cât şi datorită gangurilor de animale care o tăiau. În preajma sa au fost surprinse mai multe fragmente profilate din chirpici, aparţinând unor detalii arhitectonice care nu au putut fi reconstituite. Secţionarea acestei amenajări a oferit detalii stratigrafice extrem de concludente privind construcţia. Dedesubtul vetrei, amenajată pe un pat de lut, a fost surprins planşeul etajului, fragmente din pereţii încăperii de la parter şi podeaua parterului. În prăbuşire etajul a deranjat unele amenajări aflate la parter, din distrugerile dintre planşeul etajului şi podea fiind recuperate o râşniţă, două vase sparte pe loc şi mai multe fragmente de gardini aparţinând unei structuri a cărei formă şi utilitate nu au putut fi stabilite. Între resturile unuia din cele două vase (vasul 24) a fost descoperit un pumnal de aramă.
Bancheta de lut - prăbuşită peste vatra 3 (în c. D2-3), era ruptă în patru fragmente care aveau împreună lungimea de 1,65-1,70 m (lăţimea păstrată a banchetei era de 0,26 m, iar gr.max de 0,13 m). De formă dreptunghiulară, cu un colţ rotunjit, aceasta a fost construită dintr-un miez de lut lipit direct pe planşeu, probabil în colţul unei încăperi, îmbrăcat apoi cu o făţuială de lut care cobora până pe podea.
La parterul construcţiei s-au aflat cu siguranţă vetrele 2, 5, 6 şi cea cruciformă. Vatra 2, pe latura de NE a locuinţei, în c. B-C3, avea formă rectangulară, cu gardina bine păstrată pe laturile de NE şi NV. De pe şi din apropierea sa au fost recuperate şapte vase întregibile.
O amenajare deosebită, dezvelită la parter, în apropierea vetrei 2, în colţul de NE al construcţiei, o reprezintă vatra cruciformă. Bine conservată, aceasta se prezenta ca o structură compactă de lut, în formă de cruce greacă, cu o alveolare circulară în mijloc; stratul de lut care o îmbrăca este acelaşi cu ultima lutuială a podelei. Forma deosebită şi dimensiunile reduse (o deschidere a braţelor de 0,55 m şi o h de 0,08 m) recomandă această amenajare ca nefiind una comună - posibil ca ea să fi servit practicilor rituale.
Dată fiind raritatea acestei structuri în mediul Cucuteni şi starea bună de conservare s-a procedat la recoltarea sa din săpătură, urmând să fie restaurată şi conservată în vederea expunerii în muzeu.
Vatra 5, cea mai bine păstrată dintre amenajările de la parterul construcţiei, aflată în c. E4, avea formă circulară, cu diametrul de 1,2 metri. Ţinând cont de profilul fragmentelor de gardină rămase în loc, este posibil ca aceasta să fie ori vatra unui cuptor a cărui boltă cupolă nu s-a păstrat, ori o vatră deschisă cu gardina ceva mai înaltă şi adusă spre interior. Oricare din aceste situaţii explică buna conservare a suprafeţei vetrei cât şi existenţa unui strat gros de cenuşă încă în loc.
Vatra 6 era situată pe latura de SV a locuinţei, în c. H 4-5. Au fost surprinse în loc doar două laturi ale acestei vetre, care pare să fi avut o formă rectangulară; - este posibil ca aceasta să fi fost construită chiar în colţul încăperii, gardina fiind lipită de acesta. Indicii privind existenţa unui perete despărţitor pe această latură îl oferă modul în care s-a prăbuşit planşeul etajului (rupt şi cu marginea împinsă în sus pe linia presupusului perete) şi descoperirea în această zonă a unui fragment de stâlp de lemn.
Cea mai mare parte a vaselor descoperite în interiorul construcţiei au fost recuperate din apropierea vetrelor, atât de la etaj cât şi de la parter. Ceramica, specifică fazei Cucuteni B1, este în curs de restaurare în laboratorul Muzeului de Istorie şi Arheologie Piatra-Neamţ.
Greu de atribuit unuia dintre cele două niveluri ale construcţiei rămân vetrele 3 şi 4 şi caseta cu râşniţe din apropierea acestora (c. F2). Vatra 3 construită pe un soclu de lut, de formă circulară şi un diametru de 1,60 m în interiorul gardinii, se prezenta la fel de deranjată ca şi vatra 1. În apropierea vetrei, în c. F2 a fost descoperită o casetă de lut în care fusese încastrată o râşniţă de mari dimensiuni (0,70 x 0,35 m). La fel ca şi la vatra 3 (a cărei gardină suprapunea un vas spart pe loc), caseta râşniţei nu se afla direct pe podeaua parterului, la prăbuşirea construcţiei alunecând deasupra greutăţilor unui război de ţesut (în număr de 32) şi a unei alte râşniţe. Şi gardina vetrei 3 şi cea a casetei râşniţei par să fi fost la origine adosate unui perete ce compartimenta construcţia în lungime. În ceea ce priveşte vatra 4, aceasta se păstra parţial, răsturnată în apropierea râşniţei şi a greutăţilor de lut. De formă circulară, aceasta a avut un soclu înalt şi nu avea gardină.
Construcţie deosebită prin structura sa, locuinţa 2 s-a dovedit, de asemenea, extrem de bogată în inventarul mobil, din cele două niveluri ale sale fiind recuperate peste 50 de vase întregi sau fragmentare, aflate în curs de restaurare. Acestora li se adaugă un număr mare de piese de silex, greutăţi pentru războiul de ţesut sau plasa de pescuit, brăzdare şi săpăligi de corn, râşniţe de piatră. Cu toate deranjamentele care au perturbat contextele arheologice şi au îngreunat înţelegerea acestora, locuinţa 2 s-a dovedit a fi o construcţie de excepţie, una dintre cele mai bogate şi mai bine conservate din nivelul Cucuteni B de la Poduri.
Locuinţa 3 a fost delimitată pe o suprafaţă de 6,5 x 2,5 m şi s-a prezentat sub forma unei aglomerări de bulgări de chirpici şi pietre de râu răzleţe. Nu au fost surprinse detalii arhitectonice, construcţia, aflată în partea de NV a Cas. C, fiind afectată de alunecarea pantei, de vegetaţie şi de lucrările agricole.
Din locuinţa 4, aflată lângă profilul de NE, au fost surprinse o parte din resturile rezultate din distrugere, căzute în afara construcţiei propriu-zise (care presupunem că se află dincolo de limitele Casetei C şi care urmează să fie investigată la o extindere viitoare a săpăturii).
Colectivul şantierului mulţumeşte d-lui dr. Romeo Dumitrescu, Preşedintele Fundaţiei “Cucuteni pentru Mileniul III” - Bucureşti, pentru amabilitatea cu care ne-a oferit terenul pe care s-au efectuat cercetările din Caseta C.