Poduri | Judeţ: Bacău | Punct: Dealul Ghindaru | Anul: 2005
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2005
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire; Tell;
Cod RAN:
| 24640.01 |
Județ:
Bacău
Unitate administrativă:
Poduri
Localitate:
Poduri
Punct:
Dealul Ghindaru
Localizare:
| 24640.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Monah | Dan | responsabil | Institutul de Arheologie, Iaşi |
| Minea | Bogdan | participant | Institutul de Arheologie, Iaşi |
| Monah | Felicia | participant | Institutul de Arheologie, Iaşi |
| Dumitroaia | Gheorghe | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Grădinaru | Ionuţ | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Munteanu | Elena Roxana | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Nicola | Dorin Ciprian | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Preoteasa | Constantin | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Uţă | Lucian | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Bodi | George | participant | Fundaţia "Cucuteni pentru Mileniul III", Bucureşti |
| Bem | Cătălin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Popovici | Dragomir Nicolae | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Bălăşescu | Adrian | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Haită | Constantin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Radu | Valentin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Bejenaru | Luminiţa | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
Raport:
Campania de săpături arheologice din 2005 s-a desfăşurat în condiţii deosebit de grele datorită timpului deosebit de ploios. Am fost nevoiţi să întrerupem săpăturile de mai multe ori. Deşi ne propusesem să efectuăm cercetări în casetele A şi B şi să deschidem o nouă suprafaţă (Caseta C) am fost nevoiţi să ne concentrăm eforturile doar în casetele A şi C. Din cauza ploilor repetate nu am putut avea continuitate în munca noastră şi o serie de detalii nu au putut fi observate aşa cum am fi dorit.
Eforturile noastre s-au concentrat asupra casetei A unde am continuat investigarea locuinţelor din etapa Cucuteni A1 depistate în campania trecută (Monah et al., 2004, p. 281-283) şi asupra casetei C unde intenţionăm să verificăm stratigrafia tell-ului şi să identificăm noi urme de locuire din epoca bronzului. În acest an săpăturile s-au desfăşurat în jumătatea sudică a casetei A unde erau semnalate şi parţial decopertate câteva locuinţe atribuite etapei Cucuteni A1. În cursul cercetărilor au fost identificate noi construcţii care aparţin etapei Cucuteni A1 care, însă, au fost doar parţial degajate, urmând ca investigarea lor să fie continuată în anul următor.
În caseta B nu am lucrat în acest an din cauza timpului nefavorabil. Şi în această campanie lucrările din caseta A au fost finanţate de Fundaţia „Cucuteni pentru Mileniul III” din Bucureşti, iar cele din caseta C de către Complexul muzeal judeţean Neamţ.
Caseta A
În caseta A săpăturile din această campanie s-au desfăşurat în nivelul de depuneri din etapa Cucuteni A1. Toate complexele de locuire investigate în acest an pot fi datate în etapa Cucuteni A1. Bineînţeles au fost şi cazuri, sporadice, de materiale ce proveneau din nivelul Cucuteni A2 care, însă, au fost descoperite în nivelul de depuneri. Intruziunea unor materiale din nivelul superior este firească într-un tell.
Eforturile noastre s-au concentrat pe investigarea vestigiilor locuinţei nr. 89 pusă în evidenţă în campaniile trecute. Până la delimitarea clară a L 89 a fost cercetată o vatra exterioară descoperită în carourile I-J9-10.
Locuinţa nr. 89
Locuinţa nr. 89 se afla în partea sudică a casetei A acoperind, în linii mari, carourile B-H10-16. Construcţia, de formă dreptunghiulară, avea suprafaţa de aproximativ 95,58 m2, fiind orientată SE-NE şi având dimensiunile de 11,80 x 8,10 m. Vestigiile construcţiei aveau o serie de denivelări şi unele discontinuităţi. Platforma era acoperită de dărâmături din pereţi care variau de la o grosime de 10 până la 20 cm. În nivelul de distrugere, dar şi deasupra lui, au fost remarcate fragmente ceramice, pietre şi râşniţe. În capătul de V al locuinţei, în caroul B14, a fost remarcată o piatră sferică, cu diametrul de circa 25 cm, care se găsea la aproximativ 20 cm N de o lentilă de cenuşă. Piatra, al cărei rost nu l-am putut descifra, este perfect sferică şi nu avea urme vizibile de folosire. În nivelul de distrugere au fost găsite câteva grupări de fragmente ceramice care, uneori, semnalau existenţa unor complexe de vase. Pe nivelul de distrugere au fost găsite şi câteva pietre plate, de dimensiuni medii, care probabil au servit la fixarea snopilor de stuf sau paie folosiţi la acoperiş.
În carourile G-H11 au fost descoperite resturile unei vetre destul de puternic distrusă. În apropierea vetrei, au fost găsite resturile unui complex de vase, cel puţin două piese de dimensiuni mari, modelate dintr-o pastă grosieră. În apropiere a fost descoperită şi o râşniţă cu dimensiunile de 50 x 20 x 10 cm. După înlăturarea stratului de dărâmături, cu o grosime de 10-20 cm, a fost pusă în evidenţă platforma locuinţei. Platforma era străpunsă de mai multe gropi, cu diametrul între 20 şi 50 cm, care, uneori, formau aliniamente. Aceste aliniamente nu erau întotdeauna coerente. În unele cazuri, gropile străpung nivelul de dărâmături şi pătrund parţial în platformă fără să o străpungă. Platforma era alcătuită din lut cu puţină pleavă de cereale care, în urma arderii, a căpătat nuanţe de la galben la roşu, unele porţiuni de culoare neagră fiind mai slab arse.
În caroul D11, pe latura de V a construcţiei se observă urmele unei structuri verticale. Grosimea acesteia este de circa 0,10 m şi pare să fi fost susţinută de un schelet de lemn. Au fost identificate două gropi, cu diametrele de 0,19 şi 0,22 m, care ar putea proveni de la stâlpii ce susţineau această structură. Cele două gropi se află la o distanţă de 0,70 m una de alta. O altă structură verticală, probabil resturile unui perete în elevaţie, a fost găsită în caroul C11. Dimensiunile fragmentului de perete erau de 1,00 m lungime, 0,17 m înălţime şi 0,15 m grosime.
La 0,20 m SV de această structură a fost găsit, sub platformă, un topor de piatră cu tăişul orientat spre sud şi muchia spre nord. Este interesant că tăişul pare să fi fost înlăturat intenţionat. Este posibil ca această operaţiune să aibă o anumită semnificaţie pe care nu o putem explica.
În zona carourilor G13 şi G12 au fost găsite câteva concentrări de fragmente ceramice şi un complex de vase, precum şi o râşniţă, spartă datorită incendiului care a mistuit construcţia. Pe platforma locuinţei a fost găsit un sâmbure de coarnă (Cornus mas), spart la un capăt şi puternic carbonizat. Acesta a fost singurul macrorest vegetal descoperit în campania 2005.
Lentila de cenuşă de pe latura de V a locuinţei pare să se afle în apropierea intrării. Astfel de lentile de cenuşă au mai fost remarcate şi la alte construcţii din etapa Cucuteni A1, ele aflându-se întotdeauna pe latura vestică. Credem că în apropierea intrării în locuinţă era rezervat un loc, uneori săpată o groapă, unde era depusă cenuşa rezultată din activităţile menajere. A fost remarcat şi faptul că în unele situaţii, inclusiv la locuinţa nr. 89, în cenuşă au fost găsite şi fragmente de oase de animale.
În apropierea locuinţei 89, în caroul I13, a fost descoperită o groapă, puţin adâncă, în care erau depuse 321 de cochilii de melc, probabil Helix pomatia. Cochiliile erau depuse una peste alta, unele dintre acestea având urme de ardere. Groapa era de formă circulară cu diametrul de 0,30 m. Astfel de depuneri au mai fost întâlnite în diferite niveluri de locuire de la Poduri.
Pe latura de SE a construcţiei 89, în caroul F14, sub platformă a fost descoperit un interesant rit de fundare a locuinţei. Sub chirpicul puternic ars au fost găsite 24 de astragale provenind de la vite domestice (Bos taurus) şi un astragal de la ovicaprine. Astragalele erau aranjate aproape lipite unul de altul, formând un dreptunghi. Toate piesele erau puternic arse, calcinate, 10 exemplare fiind fragmentate. Unele astragale de bovine conservă urme de prelucrare pe feţele anterioare şi posterioare. Au fost remarcate urme de şlefuire sau presiune exercitate în condiţii de plasticitate maximă a osului din cauza supraîncălzirii. Pe câteva piese au fost observate şi urme de ocru brun-roşcat. Descoperirea se încadrează în aşa numita categorie a ritualurilor de fundare. Fără să contestăm legătura depunerii cu locuinţa credem că astfel de descoperiri necesită o analiză mai detaliată.
Inventarul ceramic al locuinţei 89 este caracteristic etapei Cucuteni A1 şi va fi prezentat după restaurarea pieselor ceramice. În timpul săpăturilor a fost descoperit, în nivelul de depuneri Cucuteni A1 din caroul K15, un cârlig de undiţă de cupru. [G. Bodi, C. Preoteasa, B. Minea, L. Bejenaru, F. Monah, D. Monah]
Caseta C
Noua suprafaţă, numită caseta C, este amplasată la 24 m V de caseta A şi la aproximativ 6 m SE de marginea terasei. Caseta are dimensiunile de 16 x 20 m şi o suprafaţă de 320 m2. Terenul pe care se află caseta coboară în pantă uşoară spre V, rezultând o diferenţă de nivel de 0,80-0,95 m.
În stratul vegetal au fost găsite fragmente ceramice Cucuteni A2 şi B1 şi câteva piese de silex, printre care trei vârfuri de săgeată fragmentare. Pe latura sudică a casetei a apărut un segment dintr-o structură formată din bolovani de râu, unii de dimensiuni considerabile. Această structură, atribuită epocii bonzului, a fost numită Complexul 1. Între pietrele complexului 1 au fost găsite un număr de fragmente ceramice ce pot fi atribuite bronzului mijlociu.
Construcţia din epoca bronzului a secţionat o locuinţă cucuteniană (L 1) care poate fi atribuită, cu unele rezerve, etapei Cucuteni A-B. Din această locuinţă a fost dezvelită o suprafaţă de aproximativ 16 m2, punându-se în evidenţă nivelul de distrugere şi o vatră destul de bine conservată.
Compexul 1. Complexul 1 constă dintr-o aglomerare de pietre de râu de dimensiuni mari, cu diametrul de la 10 la 40 cm. Pe latura nordică pietrele sunt aliniate destul de ordonat, rezultând o linie dreaptă cu unele discontinuităţi în zona carourilor E-F13-14. Structura de pietre are o înclinare destul de accentuată de la VNV spre ESE cu o diferenţă de nivel de aproximativ un metru, având o lăţime care variază de la 5 m în carourile A-E13-15 la 2,10-2,40 m în carourile F-G14-15. Nici densitatea pietrelor nu este unitară, structura fiind mai compactă în carourile A-E13-14 iar pe restul traseului pietrele sunt mai răsfirate.
În caroul F14, la adâncimea de 1,70 m, printre pietrele complexului 1, au fost descoperite fragmente dintr-un craniu de cal (o madibulă şi o parte din calota craniană). Alte două fragmente de craniu de cal au fost găsite în carourile B14-15. Deasupra pietrelor şi între acestea au fost găsite câteva fragmente ceramice Precucuteni II şi Precucuteni III, precum şi fragmente ceramice din etapele Cucuteni A2 şi B1. Cele mai multe fragmente ceramice descoperite în zona complexului 1 aparţin, însă, epocii bronzului. Au fost identificate, cu unele rezerve, fragmente care pot fi atribuite bronzului timpuriu şi bronzului mijlociu. Pe baza acestor observaţii preliminare putem presupune că telul Dealul Ghindaru a fost frecventat atât în bronzul timpuriu cât şi în bronzul târziu. Este evident că fragmentele ceramice, în special cele precucuteniene, sunt rezultatul săpăturilor efectuate în epoca bonzului.
Credem că este necesar să semnalăm similitudinile dintre complexul 1/2005 şi ringul de epoca bronzului pus în evidenţă în cursul săpăturilor din anii 1979-1983 (Monah et al., 1980, p. 87; Monah et al., 1982, p. 9-10; Monah et al., 2003, p. 42). Este poate prea devreme să formulăm o ipoteză privind construcţia structurii de piatră din epoca bronzului dar, după bunul obicei al arheologilor, înclinăm s-o considerăm ca făcând parte din sfera cultului. [Gh. Dumitroaia, R. Munteanu, D. Nicola, C. Preoteasa, L. Uţă, I. Grădinaru, D. Monah]
Adresăm şi pe această cale mulţumirile noastre Fundaţiei „Cucuteni pentru Mileniul III” şi Preşedintelui fundaţiei, dr. Romeo Dumitrescu, pentru finanţare şi pentru ajutorul material şi moral pe care ni le-au acordat pentru efectuarea cercetărilor din campania anului 2005.
Bibliografie: