Poduri | Judeţ: Bacău | Punct: Dealul Ghindaru | Anul: 2003
CC BY-SA 4.0 Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Dumitroaia | Gheorghe | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Munteanu | Elena Roxana | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Nicola | Dorin Ciprian | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Preoteasa | Constantin | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Bodi | George | participant | Fundaţia "Cucuteni pentru Mileniul III", Bucureşti |
| Garvăn | Daniel | participant | Fundaţia "Cucuteni pentru Mileniul III", Bucureşti |
| Monah | Dan | responsabil | Institutul de Arheologie, Iaşi |
| Monah | Felicia | participant | Institutul de Arheologie, Iaşi |
| Bem | Cătălin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Popovici | Dragomir Nicolae | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Bălăşescu | Adrian | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Haită | Constantin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Radu | Valentin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Cotiugă | Vasile | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Creţu | Cristina | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
Raport:
În campania anului 2003 cercetările s-au desfăşurat doar pe Cas. A, demontându-se resturile unor construcţii din etapa Cucuteni A1 şi degajându-se vestigiile unor construcţii din etapele Cucuteni A2 şi A1 din jumătatea sudică a casetei. A fost continuată şi cercetarea vestigiilor de la "Casa Piticilor", construcţia experimentală din 1985. La acest obiectiv au fost săpate zonele neafectate de cercetările mai vechi, încercându-se o racordare a noilor observaţii cu cele efectuate de Cătălin Bem şi Vasile Cotiugă în campania anului 2000. Rezultatele cercetărilor vor fi publicate de autorii investigaţiilor într-un raport viitor.
Locuinţa 73C
După curăţarea pământului folosit la protejarea vestigiilor locuinţei aceasta se prezintă ca o masă compactă şi uniformă de chirpic, ars la roşu-cărămiziu cu unele zone mai slab arse, de culoare cenuşie-negricioasă. Resturile locuinţe acoperă o suprafaţă de aproximativ 80 m2, fiind orientată NE-SV1. Masa compactă de chirpic are numeroase denivelări datorate tasărilor şi este străpunsă de un număr de gropi dintre care o groapă de mari dimensiuni datorată braconajelor2 din perioada 1996-2000. În campania anului 2000 când au fost dezvelite resturile acestei locuinţe, în capătul de SV au fost descoperite două complexe de vase (C 1 şi C 2) care au permis datarea construcţiei şi a nivelului în etapa Cucuteni A1.
La demontarea vestigiilor aflate pe platformă s-a remarcat că resturile provenind din pereţi, amestecate din loc în loc, cu fragmente ceramice erau puternic tasate formând o crustă compactă şi continuă pe care am dislocat-o cu dificultate. Am observat că resturile provenind din pereţi erau mai puţine decât ne-am fi aşteptat ţinând seama de dimensiunile construcţiei şi înălţimea prezumată a pereţilor. Podeaua locuinţei era formată dintr-un strat de lutuială gros de 10-12 cm aplicat peste trunchiurile de copaci care formau platforma. În urma incendiului podeaua de lut a fost arsă puternic având culoarea roşie-cărămizie. Arderea nu a fost uniformă pe toată suprafaţa locuinţei astfel că unele zone erau mai slab arse şi aveau culoarea negricioasă. În urma arderii podelei de lut aceasta s-a crăpat în bucăţi de aproximativ 0,5 m2, dar bucăţile au rămas în conexiune. Sub bucăţile de podea se găseau trunchiuri de copaci carbonizaţi bine conservaţi pe porţiuni întinse, uneori chiar pe întreaga lăţime a locuinţei. Podeaua era străpunsă de mai multe gropi care nu au putut fi grupate ca să semnaleze structura de rezistenţă a construcţiei. Doar în câteva cazuri au fost surprinse gropi care aparţineau cu siguranţă structurii locuinţei, celelalte proveneau din nivelele superioare.
În caroul C 6 a fost descoperită o aglomerare de pietre sub care se afla un vas. În aceeaşi zonă se găseau şi o râşniţă şi un frecător. Vasul, de formă tronconică cu buza evazată spre exterior, era modelat din pastă neomogenă cu porozităţi. La baza buzei a fost remarcată o dungă de culoare închisă în bună parte ştearsă. La interior, la baza buzei se afla o dungă, conservată pe aproximativ un centimetru, de culoare brun-roşiatică. Pe unele porţiuni buza interioară pare să fi fost acoperită cu culoare roşie de calitate mediocră. Arderea era inegală şi destul de slabă. Unele fragmente aveau în spărtură o dungă mediană de culoare mai închisă. În centrul vasului se află o proeminenţă de forma unui "mosor" cu partea superioară uşor concavă şi vopsită cu culoare roşie. A putut fi observat felul în care a fost modelat "mosorul". Acesta avea un miez peste care s-au aplicat straturi de lutuieli subţiri care, în parte, s-au exfoliat. Pe suprafaţa acestei proeminenţe se remarcă urmele unor arderi repetate. Pentru straturile de lutuieli s-a folosit un lut cu mult nisip. Prin forma sa neobişnuită şi prin pictură vasul pare să fi fost folosit ca o piesă de cult.
S-au putut face observaţii destul de complete asupra dimensiunilor locuinţei şi a modului în care a fost construită platforma alcătuită din trunchiuri de copaci. Judecând după urmele lemnelor folosite la platformă, construcţia avea lungimea de 11,50 m şi lăţimea de 6,50 m. Latura scurtă de V a putut fi demarcată cu claritate, în timp ce latura de E a fost observată cu siguranţă doar pe aproximativ 6 m. Bănuim însă că ambele laturi scurte erau egale şi măsurau 6,50 m. Platforma a fost alcătuită din 81 trunchiuri de copaci cu diametrele între 8-12 cm aşezaţi transversal pe axul lung al construcţiei. Trunchiurile care au alcătuit platforma au fost aşezate pe un strat de lut de culoare galbenă cu urme de cenuşă. Acest strat, destul de subţire şi inegal ca grosime se afla deasupra unui nivel de depuneri arheologice cu urme de arsură, cărbuni, oase sparte şi fragmente ceramice. În caroul G 9 au fost găsite, în depunere, două grupări de melci alcătuite din 12 şi respectiv 16 cochilii. În mod firesc ne-am pus problema dacă au fost folosiţi în alimentaţie. Cochiliile nu purtau semne de ardere dar pământul acumulat în interior conţinea resturi de cărbune.
Menţionăm şi faptul că, la cele două capete scurte ale locuinţei, pe nivelul de călcare se observă lentile destul de întinse de cenuşă. Am fost tentaţi să le explicăm ca provenind de la arderea acoperişului, dar în capătul de vest al locuinţei lentila de cenuşă se întindea şi sub bârnele platformei.
Cele mai multe trunchiuri din platformă erau drepte şi de dimensiuni egale. Diametrele, la cele două capete, erau aproximativ egale ceea ce ne semnalează faptul că vârful copacului a fost retezat şi a fost folosită doar partea care avea grosime constantă. În partea de V a locuinţei au fost folosite şi trunchiuri cu deformări sau mai puţin drepte, golurile rămase fiind umplute cu bucăţi scurte de lemn.
În partea de V a platformei a fost surprinsă o situaţie excepţională. Pe mijlocul platformei se afla o bârnă aşezată longitudinal. Aceasta se observa mai bine pe două porţiuni. În prima porţiune bârna se păstra pe o lungime de cca. 60 cm, având lăţimea de 18-20 cm. A doua porţiune se afla la E de prima şi se conserva pe o lungime de 30 cm, lăţimea păstrată fiind de 15-16 cm. Am remarcat, destul de clar faptul că bârna suprapunea trunchiurile care alcătuiau platforma şi care erau aşezate transversal faţă de aceasta. Judecând după resturile carbonizate, destul de bine conservate, bârna părea să fi fost fasonată cu grijă. Ne-am gândit că aceasta ar fi putut servi ca talpă pentru stâlpii care susţineau şarpanta, dar nu am remarcat în lutuiala platformei gropile care ar fi trebuit să rămână de la stâlpi. Pe laturile lungi ale locuinţei au fost remarcate urmele, de asemenea carbonizate, ale unor rame care mărgineau platforma formată din trunchiuri. Rama de pe latura de SE se conserva mai bine şi a putut fi urmărită pe o lungime de 60-80 cm. Resturile ramelor ce mărgineau platforma erau mai prost conservate şi bârnele din care au fost confecţionate păreau să fie mai subţiri. Şi în acest caz nu am putut stabili dacă pe rama menţionată se sprijineau stâlpii ce alcătuiau pereţii.
Pe mijlocul laturilor scurte, de E şi V au fost observate două gropi care ar putea marca locul stâlpilor ce susţineau cornişa. Intrarea în locuinţă pare să se fi aflat pe latura de V unde o se observa o prelungire a platformei cu lăţimea de 2,40 m şi lungimea de 1 m. Pe latura de NV a locuinţei a fost observat şi un fragment de perete în elevaţie cu lungimea de un metru şi înălţimea de 10 cm. Un alt fragment de perete a fost găsit în carourile G 6-7. În primul caz pot fi urmărite straturile de lutuială care urcă pe restul de perete conservat.
Locuinţa 73C a avut două vetre, una mai mare şi alta mai mică. Vatra mai mare se afla în capătul de SV al locuinţei şi în apropierea sa au fost descoperite două complexe de vase care au fost atribuite etapei Cucuteni A1. A doua vatră, mai mică, se găsea în capătul de NE al locuinţei şi era distrusă, în bună parte, de o groapă de braconaj.
Vatra mai mare, cu dimensiuni de aproximativ 4 m2, avea un sistem mai puţin obişnuit de construcţie. La demontare s-a constatat că acesta era ridicată pe o lutuială destul de groasă astfel că faţa vetrei era mai înaltă decât podeaua construcţiei. Pe nivelarea de lut au fost aşezate bârnele platformei (cu d = 8 - 10 cm) din care se păstrau doar amprentele în care se observau urme de cenuşă şi chirpic ars. Deasupra bârnelor se afla un strat gros de 0,30-0,40 m de chirpic ars adus, probabil, din dărâmăturile unei locuinţe Precucuteni. Au fost remarcate fragmente provenind de la pereţi cu amprente de nuiele, precum şi aproximativ 20 de fragmente ceramice provenind de la vase de dimensiuni mari dar şi de la cupe cu decor imprimat, de factură precucuteniană. Spre marginea de N, acest strat este mărginit de o ramă de lut care se transformă într-o gardină cu înălţimea de 0,20-0,30 m. În rama-gardină care avea unele porţiuni arse neoxidant se găseau fragmente provenind de la trei vase. Peste stratul de dărâmături a fost găsit un strat de cenuşă cu grosimea de aproximativ 0,05 m, care era, la rândul lui suprapus de o lentilă de lut arsă oxidant doar la extremitatea care urca pe rama menţionată mai sus. Lentila de culoare galbenă avea grosimea de cca. 0,10 m şi era suprapusă de un strat, gros de 0,07-0,08 m, de chirpic puternic ars oxidant. Pe acest ultim strat se afla făţuiala vetrei cu grosimea de 1,5 cm cu aspectul tipic, mozaicat.
În legătură cu vetrele Precucuteni şi Cucuteni trebuie să semnalăm câteva observaţii. În urmă cu câtva timp într-o discuţie cu D. Popovici, acesta ne-a întrebat dacă în amplele săpături pe care le-am efectuat am întâlnit vetre nederanjate, perfect conservate. Colegul ne atrăgea atenţia asupra faptului că toate vetrele despre care avea informaţii sigure erau descrise de autorii săpăturilor ca fiind, mai mult sau mai puţin, deranjate. Incitat de această observaţie am procedat la o reexaminare a situaţiei celor peste o sută de vetre cercetate în tell-ul de la Poduri. Deşi în numeroase cazuri am descoperit complexe de vase cu numeroase piese întregi şi întregibile în nici un caz nu am găsit o vatră perfect conservată. Întotdeauna au fost remarcate porţiuni din făţuială din care plăcuţele de "mozaic" erau deranjate sau, adeseori, lipseau. Gardina vetrelor era întotdeauna ruptă, păstrându-se in situ doar pe mici întinderi. În cazul vetrelor cu nivele de refacere se observă o deteriorare a făţuielii sub forma unor discontinuităţi sau chiar gropi care sunt umplute, la refacere, cu pietre sau cu chirpic. De obicei aceste deteriorări au fost explicate ca fiind datorate folosirii îndelungate a vetrelor. Observaţia lui D. Popovici aruncă insă o nouă lumină sugerând o practică intenţionată a distrugerii, la un moment dat, a feţei şi a gardinei vetrelor din arealele Precucuteni şi Cucuteni. Din discuţia cu D. Popovici am reţinut că a remarcat acest lucru şi la alte culturi calcolitice. Credem că este bine ca noua direcţie de investigaţie semnalată de D. Popovici să fie examinată cu toată atenţia în noile săpături şi ar trebui să fie efectuate şi unele experimentări pentru a vedea dacă deteriorările constatate în săpături se datorează unor cauze naturale.
Revenind la raportul asupra L 73C trebuie menţionat şi faptul că în caroul E 9, din partea de E a construcţiei, sub bârnele platformei a fost descoperit un vas fragmentar (o cupă de dimensiuni medii) plin cu cenuşă care căpătase forma recipientului. După opinia noastră ne aflăm în faţa un ritual de fundare a construcţiei.
În campania 2003 au fost investigate parţial câteva construcţii care aparţin primului nivel de locuire Cucuteni A2 sau fac parte din nivelul de locuire Cucuteni A1. În continuare vom prezenta pe scurt principalele observaţii care au fost făcute asupra acestor structuri.
Locuinţa 85
Resturile locuinţei 85 se prezentau sub forma unei mase compacte de chirpic ars de culoare cărămizie. A fost cercetată doar o mică parte din această construcţie (aproximativ 7 m2). Locuinţa de formă rectangulară era, ca majoritatea construcţiilor de pe Dealul Ghindaru, orientată NE - SV. La demontare a au fost descoperite, pe plaformă, mai multe vase dintre care unul de dimensiuni mici întreg şi un suport pictat care permit încadrarea locuinţei în etapa Cucuteni A2. În apropierea vasului întreg ce era răsturnat au fost găsite câteva cariopse care au fost recoltate. Pe platforma locuinţei a fost găsit un topor sau o măciucă cu o formă mai puţin obişnuită. În porţiune cercetată platforma era friabilă cu unele discontinuităţi. Au fost totuşi remarcate câteva amprente de bârne, în una dintre ele aflându-se cărbune. A fost recoltată o probă pentru o eventuală datare radiocarbon.
Locuinţa 86
În porţiune cercetată în campania 2003 această construcţie este lipsită de platforma de bârne, podeaua de lut fiind amenajată direct pe pământ. În caroul I 12-13, sub chirpicul podelei se afla un capac cu decor incizat. Capacul era aşezat cu butonul în jos, fiind acoperit de chirpicul care pătrunsese în interiorul său. Piesa se găsea la aproximativ 1 m spre S de vatra locuinţei. Se pare că şi în acest caz ne aflăm în faţa unui ritual de fundare a construcţiei. Podeaua locuinţei era destul de slab arsă, poate şi din cauza absenţei platformei de bârne. Pe podea au fost găsite fragmente ceramice provenind de la două capace decorate incizii şi benzi de culoare roşie şi albă de proastă calitate. Benzile roşii au fost trasate pe marginea calotei, iar culoarea albă acoperă interspaţiile decorului incizat. Materialul ceramic decorat permite încadrarea locuinţei în etapa Cucuteni A1 deşi într-o groapă care străpunge podeaua a fost găsit un fragment de lingură cu un vag decor tricrom. Este evident că această piesă nu face parte din inventarul locuinţei noastre. Trebuie să menţionăm şi faptul că locuinţa era străpunsă de opt gropi mari şi 10 gropi mai mici. Din păcate rostul şi nivelul din care pornesc aceste gropi nu poate fi stabilit.
Locuinţa 88
Şi resturile acestei construcţii se prezintă sub forma unei mase de chirpic, bine tasată, de culoare roşie. În partea de SV a platformei a fost descoperit un complex format din mai multe vase. Spre E complexul de vase este delimitat de o ramă de chirpic, înaltă de 10 cm, arsă destul de slab. Şi în parte de V a complexului se observă o ramă de chirpic arsă neoxidant şi destul de friabilă. Am remarcat, la demontare, existenţa a două cupe cu pereţii subţiri, dintre care una întreagă. Una dintre cupele cu picior este decorată cu incizii încrustate cu alb. Complexul pare să cuprindă şapte vase, cele mai multe făcând parte din ceramica grosieră. La demontarea unuia dintre vasele de provizii am constatat că recipientul adăpostea o cantitate importantă de paie de cereale. În partea de NV a complexului a ieşit la iveală o ramă sau gardină de chirpic care era continuată de un soclu circular. În continuarea acestuia se afla un vas şi o aglomerare de pietre. Mai târziu am observat resturile unei casete din care trei pereţi se conturau mai clar. Gardina casetei, ca şi în alte cazuri de la Poduri, avea secţiunea triunghiulară cu baza de 20 cm şi partea superioară de 7 - 7 cm. În interiorul casetei, în colţurile de S şi V, se aflau două vase sparte. Jumătatea de NE a casetei era plină cu pietre sparte de dimensiuni mari (30-40 cm laturi şi 20 cm înălţimea). Investigarea locuinţei nu a putut fi continuată, luându-se pentru ea şi celelalte structuri dezvelite măsuri de protejare. Cercetarea acestei zone va fi continuată în anul viitor. [C. Preoteasa, D. Garvăn, R.E. Munteanu, D. Nicola, C. Creţu, G. Bodi, D. Monah]
Rezumat:
În campania anului 2003 s-au demontat resturile unor construcţii din etapa Cucuteni A1 şi s-au degajat vestigiile unor construcţii din etapele Cucuteni A2 şi A1 din jumătatea sudică a casetei. A fost continuată şi cercetarea vestigiilor de la „Casa Piticilor”. În această campanie au fost investigate parţial şi câteva construcţii care aparţin primului nivel de locuire Cucuteni A2 sau fac parte din nivelul de locuire Cucuteni A1.