Poduri | Judeţ: Bacău | Punct: Dealul Ghindaru | Anul: 2002
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Determinări de macroresturi vegetale din campania 2000
Anul cercetarii:
2002
Perioade:
Preistorie; Protoistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Hallstatt; La Tène;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Tell;
Cod RAN:
| 24640.01 |
Județ:
Bacău
Unitate administrativă:
Poduri
Localitate:
Poduri
Punct:
Dealul Ghindaru
Localizare:
| 24640.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Dumitroaia | Gheorghe | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Munteanu | Elena Roxana | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Nicola | Dorin Ciprian | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Preoteasa | Constantin | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Garvăn | Daniel | participant | Fundaţia "Cucuteni pentru Mileniul III", Bucureşti |
| Monah | Dan | responsabil | Institutul de Arheologie, Iaşi |
| Monah | Felicia | participant | Institutul de Arheologie, Iaşi |
| Popovici | Dragomir Nicolae | responsabil | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Bem | Cătălin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Bălăşescu | Adrian | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Haită | Constantin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Radu | Valentin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Cotiugă | Vasile | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Lupaşcu | Gheorghe | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Grigore | Sergiu | participant | Universitatea "Ovidius", Constanţa |
Raport:
Deoarece pentru campania anului 2000 am publicat4 doar determinări preliminare pentru macroresturile descoperite în L 75, în acest raport vom menţiona succint toate descoperirile pe care le-am studiat. În campania menţionată au fost recoltate macroresturi vegetale din mai multe locuinţe şi gropi. Din recoltările efectuate de arheologi doar 12 loturi cuprindeau macroresturi vegetale determinabile.
Lotul nr. 1 provine dintr-un depozit aflat într-un pahar, pictat tricrom, depus într-un vas decorat cu incizii şi pictură bicromă. Vasul în care a fost găsit paharul provine dintr-o groapă rituală aflată în caroul I 17, la sud-est de L 74. După poziţia stratigrafică şi după inventar complexul poate fi atribuit etapei Cucuteni A2. În paharul amintit se afla o cantitate de 160 g de nucule de Lithospermum, specie ierboasă din familia Boriginaceae. Nuculele de Lithospermum ocupau, în pahar, aproximativ 3 din capacitatea recipientului. În vasul în care se afla paharul au mai fost găsite aranjate de sus în jos: un fragment de aramă, o dăltiţă de piatră, două fragmente ceramice, alte două dăltiţe de piatră, două astragale, o mărgică de piatră cu început de perforare, două scoici dintre care una perforată şi căteva pietre aşezate peste un strat de ocru. Pe fundul vasului au fost remarcate şi câteva bucăţi de cărbune de lemn.
Nuculele de Lithospermum sunt ovoidale, lungi de 3-4 mm şi late de 2-3 mm, puţin trimuchiate, la vârf acutiscule, având consistenţă dură cu suprafaţa netedă şi lucioasă ca porţelanul. Majoritatea au culoarea albă, dar există şi exemplare alb-cenuşii. După caracterele morfologice nuculele aparţin speciei Lithospermum officinale L. Duritatea nuculelor este determinată de carbonatul de calciu şi bioxidul de siliciu din pericarpul fructului. Specia este comună în tufărişuri la marginea pădurilor, în zăvpoaie, pe malurile râurilor. Lithospermum officinale este răspândită atât în regiunea de câmpie cât şi în cea de munte.
Nuculele de Lithospermum officinale seamănă foarte bine cu cele de Lithospermum purpureo-coeruleum descoperite în staţiunile cucuteniene de la Frumuşica şi Izvoare – Piatra Neamţ5. Planta are proprietăţi medicinale fiind folosită ca diuretic. Din frunzele prăjite se prepară un ceai cu proprietăţi medicinale. Rădăcina conţine litospermină o substanţă colorantă purpurie folosită în vopsitorie. În cazul pe care l-am prezentat este cert că ne aflăm în faţa unei depuneri rituale cu o anumită semnificaţie, în cadrul căreia nuculele de Lithospermum aveau un rol important. Amintim şi faptul că în staţiuni Gumelniţa şi Cucuteni au fost descoperite nucule de Lithospermum perforate şi, probabil, înşirate în coliere6.
Lotul nr. 2. Dintr-un vas de provizii spart, cu capacitatea de aproximativ 150 litri, aflat în L 72 (caroul F 18, - 2,70 m), datată în etapa Cucuteni A2, s-a scurs, pe o suprafaţă de circa 5 m2., o cantitate de cereale carbonizate. Cariopsele sunt într-o stare de conservare precară, fiind colectate prin flotare umedă. A fost determinate specia Triticum dicoccum.
Lotul nr. 3. Tot din locuinţa nr. 72 (caroul H 18) a fost colectată o cantitate de cereale carbonizate aflate pe podeaua locuinţei, sub un vas. Deşi vasul a protejat macroresturile au putut fi determinate doar cariopse de Triticum dicoccum.
Lotul nr. 4. Din locuinţa nr. 73a (caroul F 1, -2,52 - 2,60 m) au fost colectate mai multe macroresturi vegetale prost conservate. Doar pentru 32 de cariopse putem afirma apartenenţa la genul Triticum.
Lotul nr. 5. Din apropierea vetrei L 74, la demontarea vestigiilor a fost colectată o cantitate de circa un kilogram de chirpic şi pământ cu rare cariopse de Triticum dicoccum. Lungimea variază între 7 şi 5,1 mm, iar lăţimea între 2,5 şi 2,8 mm.
Lotul nr. 6. Tot din zona vetrei locuinţei 74 (caroul H 13, -2,55 - 2,60 m) au fost recuperaţi câţiva sâmburi de Malus/Pyrus. Cele trei seminţe întregi de măr sau păr au următoarele dimensiuni: L= 5 mm; l= 2,5 mm.
Lotul n. 7. Din colţul de sud-vest al locuinţei 74 (caroul F 14) a fost recoltată, de sub chirpicul prăbuşit din pereţi, o cantitate de macroresturi vegetale. Din acest lot au fost determinate 12 cariopse de Triticum dicoccum.
Lotul nr. 8. Acest eşantion provine din caseta A, campania 2000, fără alte indicaţii. Lotul cuprinde un amestec, în părţi aproximativ egale, de Hordeum vulgare (dimensiuni : L = 2,9 până la 3,1 mm; l = 1,1 până la 2,1 mm) şi Triticum aestivum (dimensiuni : L = 2,2 până la 3,2 mm ; l = 1,8 până la 2 mm).
Lotul nr. 9. La parterul locuinţei nr. 75 au fost descoperite mai multe vase dispuse pe două linii. În amfora pictată în stil ?, notată ca fiind vasul nr. 9, a fost descoperită o cantitate de macroresturi vegetale. Au fost determinate 248 fructe de Coriandrum sativum, plantă aromatică5. Depozitul din vas nu cuprindea alte specii. Presupunem că fructele de coriandru proveneau dintr-o cultură pură. Săpăturile din campania 2002 au precizat încadrarea locuinţei 75 în etapa Cucuteni B1.
Lotul nr. 10. În apropierea vasului nr. 9 în care a fost descoperit depozitul de Coriandrum sativum a fost găsit un alt depozit de macroresturi vegetale. Acestea se aflau pe resturile unui recipient de lemn, probabil fundul unui butoi, cu diametrul de 33 cm. Au fost observate urme de scânduri orientate NE - SV, alte urme de scânduri erau perpendiculare pe primele. Cărbunele de lemn avea grosimea de 1 - 2 mm. Depozitul, aproximativ 130 g, aflat în recipientul de lemn era constituit din circa 63 g de fructe de Sambucus nigra, restul fiind fructe de Coriandrum sativum.
Lotul nr. 11. În apropierea depozitului precedent, în caroul L 5, tot la parterul L 75, a fost descoperită o aglomerare de macroresturi vegetale de aproximativ 60 g. În acest eşantion au fost determinate fructe de Sambucus nigra.
Lotul nr. 12. Din camera de est a locuinţei 74 a fost recoltată o cantitate de aproximativ 50 g cenuşă în care se aflau frecvente fructe de Coriandrum sativum. [Felicia Monah, Dan Monah]
Determinarea faunei din campania 2002
Materialul analizat în urma campaniei de săpături arheologice din 2002 provine numai din nivelul cultural Cucuteni B1. S-au identificat atât resturi de nevertebrate (scoici), cât şi vertebrate (mamifere). Majoritatea resturilor aparţin clasei Mammalia (mamifere), care sunt în număr de circa 650 de fragmente determinate.
Studiul arheozoologic a dus la descoperirea următoarelor specii, atât domestice: Bos taurus, Ovis aries, Capra hircus, Sus domesticus, Canis familiaris, cât şi sălbatice: Lepus europaeus, Castor fiber, Vulpes vulpes, Ursus arctos, Sus scrofa, Cervus elaphus, Capreolus capreolus, Bos primigenius, Bison bonasus.
Animalele domestice au ponderea cea mai mare ca număr de resturi (80%) şi ca număr minim de indivizi (70%) ceea ce ne sugerează că activitatea de creştere a animalelor joacă un rol important. Studiul vârstelor de sacrificare ale cornutelor mari şi mici ne arată că animalele erau crescute în special pentru produsele lor secundare (lapte, lână etc.), iar porcul în special pentru consumul alimentar.
Vânatul este relativ bine reprezentat ca număr de specii (9), mai puţin ca număr de resturi şi număr minim de indivizi. Comunitatea eneolitică vâna în principal specii de talie mare şi medie: cerb, mistreţ, bour, bizon. [Adrian Bălăşescu, Valentin Radu]