Poduri | Judeţ: Bacău | Punct: Dealul Ghindaru | Anul: 2000
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Studiul preliminar al materialului litic cioplit
Anul cercetarii:
2000
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Tell;
Cod RAN:
| 24640.01 |
Județ:
Bacău
Unitate administrativă:
Poduri
Localitate:
Poduri
Punct:
Dealul Ghindaru
Localizare:
| 24640.01 |
Lista Ilustrațiilor - 7
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Dumitroaia | Gheorghe | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Monah | Dan | participant | Institutul de Arheologie, Iaşi |
| Monah | Felicia | participant | Institutul de Arheologie, Iaşi |
| Bălăşescu | Adrian | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Bem | Cătălin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Haită | Constantin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Moise | Dragoş | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Popovici | Dragomir Nicolae | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Radu | Valentin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Sorloaica | Nicoleta | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Cotiugă | Vasile | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi, Facultatea de Istorie |
| Lupaşcu | Gheorghe | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi, Facultatea de Istorie |
Raport:
Au fost supuse studiului 587 de piese litice atribuite fazei culturale Cucuteni A. Observaţiile preliminare pleacă de la analiza macroscopică a materiei prime, suporturilor, nucleilor şi suporturilor modificate sub forma utilajului finit.
Materia primă. Trei mari categorii mecanice se disting net. Prima este constituită din mai multe varietăţi de silex de calitate foarte bună, cu textură fină şi spărtură concoidală, ideale pentru un debitaj îngrijit (48,1% din totalul materialului). A doua categorie este reprezentată de diferitele varietăţi de roci silicioase mai greu de identificat macroscopic, dar cu structură omogenă şi textură relativ grosieră (silex, menilit, radiolarit) (17,5% din total). Ultima categorie o reprezintă o varietate de gresie silicioasă, de culoare vineţie sau, mai rar, verzuie, cu textură fină şi structură omogenă (22% din total).
Varietăţile de silex din prima categorie identificate la Poduri pot fi caracterizate astfel:
1. silex cenuşiu închis, foarte fin ca textură, omogen, translucid, cu aspect sticlos şi cortex subţire; această varietate este cunoscută în literatură drept "silex de Prut" şi reprezintă 22% total;
2. silex cenuşiu-brun, foarte omogen, cu textură fină, sticlos; varietatea poate de asemenea proveni din noduli de "silex de Prut" (15% din total);
3. silex cu textură fină, însă neomogen, cu impregnaţii feruginoase, de culoare cenuşiu deschis; în literatură este caracterizat drept "silex de Nistru" (4,5 %);
4. o varietate cu textura grosieră, foarte omogen însă, în ciuda unor intruziuni albicioase, de culoare ocru-gălbui; reprezintă 8,4 % din total şi este cunoscut drept "silex prebalcanic".
Toate aceste varietăţi par a avea o origine exogenă, dar importul lor este diferenţiat. Astfel, varietăţile de silex cenuşiu (de Prut) şi cenuşiu-brun par a fi ajuns la Poduri sub forma unor blocuri decorticate parţial sau total (aşa cum atestă nucleii şi puţinele aşchii de decorticare), în timp ce silexul ocru-gălbui a fost probabil importat sub forma de suporturi (lame masive, cu lungimi apreciabile, debitate prin presiune sau percuţie indirectă). Un singur nucleu, de mici dimensiuni (de tip "balle de fusil") dovedeşte importul acestei varietăţi eventual sub forma unor blocuri.
Tehnologia. Observaţiile noastre pleacă de la suporturi şi nuclei. Nu a fost posibilă deocamdată efectuarea unor remontaje, întrucât materialul este foarte dispersat.
Metoda de reducţie. Categoric există diferenţe în exploatarea materiei prime, datorate atât calităţii mecanice diferite a acesteia, cât şi, probabil, raionului de aprovizionare. Practic, totalitatea suporturilor provin în urma unei metode de reducţie laminare, chiar şi aşchiile care, pentru varietăţile de silex menţionate mai sus, provin din prepararea sau reamenajarea unor nuclei laminari sau sunt accidente reflechis. Pentru gresie, principiul laminar este acelaşi, deşi 3 suporturi corticale sugerează exploatarea morfologiei naturale a blocului fără amenajarea prealabilă a unei creste. Cu toate acestea, secvenţele de debitaj aşchiar pe gresie sunt masiv documentate. În volum, exploatarea silexului apare ca fiind mai eficientă: nucleii sunt epuizaţi, de mici dimensiuni, chiar fracturaţi, deşi s-au recuperat şi lame de mari dimensiuni (4 lame de peste 20 cm lungime, din silex cenuşiu, 3 din silex ocru cu aceleaşi dimensiuni, posibil mai multe, dacă ne orientăm după fragmente).
Variantele de percuţie. Pentru marea majoritate a cazurilor este documentată utilizarea percuţiei directe cu percutor moale. Taloanele punctiform atestă însă şi utilizarea percuţiei indirecte, cu ajutorul unei chasse-lame, dar şi utilizarea debitajului prin presiune, cel puţin pentru silexul cu granulaţie fină. Un nucleu (din cei 14 recuperaţi) dovedeşte utilizarea tehnicii de debitaj prin presiune în palmă, ca de altfel şi două vârfuri de săgeată (unul bifacial şi altul pe faţă plană) şi retuşa abruptă.
Suporturile. Suporturile sunt în general de dimensiuni mici şi medii, o treime fiind reprezentată de lame, restul de aşchii, pentru ansamblul materialului. Notasem că acest procent nu este elocvent, pentru că majoritatea aşchiilor presupun totuşi exploatarea laminară. Obţinerea suporturilor este parcimonioasă pentru silex, în general fiind prezente, pentru silexul cenuşiu cel puţin, toate fazele lanţurilor operatorii.
Retuşa. Transformarea în utilaj retuşat a fost în general realizată prin: retuşă continuă abruptă sau semi-abruptă (pentru gratoare, persoare, lame retuşate); retuşă plată couvrante pentru cele 2 vârfuri de săgeată. Ambele varietăţi de retuşă sunt realizate prin presiune.
Tipologia. Tipologia utilajului se rezumă la câteva clase: gratoare (53), realizate pe aşchii şi lame scurte sau, mai rar, pe botul unor lame mai lungi; persoare (5), dintre care 3 sunt realizate pe lame, iar unul are dimensiuni foarte mari; o troncatură retuşată; un burin de unghi; trei unelte duble: gratoar-burin, gratoar-persoar, gratoar-racloar. Mai numeroase sunt lamele retuşate, sau cele care posedă urme de uzură (14 şi respectiv 11), şi care au funcţionat probabil ca inserţii.
Studiul preliminar va fi completat prin nuanţarea fiecărei secvenţe operaţionale implicate în obţinerea utilajului litic, ca şi a ierarhizării de opţiuni tehnice specifice artizanilor cucutenieni de la Poduri. Prin urmare, el va fi completat de un studiu tehnologic şi de unul traseologic.Cercetările arheologice de la Poduri au dus la descoperirea unui număr mare de resturi faunistice care provin din nivele de cultură Cucuteni A2 şi B1. S-au analizat până în prezent 3200 de fragmente osoase de mamifere din care s-au determinat 2147. Dintre acestea 1427 provin din nivelul Cucuteni A2 şi 720 din nivelul B1. Animalele identificate sunt domestice: Bos taurus, Ovis aries, Capra hircus, Sus domesticus, Canis familiaris şi sălbatice: Equus caballus (doar în Cucuteni A2), Bos primigenius, Bison bonasus (Cucuteni B1), Cervus elaphus, Capreolus capreolus, Sus scrofa, Ursus arctos, Canis lupus (Cucuteni A2), Vulpes vulpes (Cucuteni B1), Meles meles (Cucuteni A2), Martes sp. (Cucuteni B1), Felis sylvestris (Cucuteni A2), Lepus europaeus (Cucuteni A2), Castor fiber.
Activitatea de creştere a animalelor are o pondere mare. Animalele domestice erau crescute în principal pentru produsele lor secundare (cornutele mari şi mici) şi mai puţin pentru consumul carnat, excepţie făcând porcul. Vânătoarea suplimentează cantitatea de hrană, având în vedere că se vânau animale de talie mare şi medie: cerb, bour, mistreţ şi căprior.