Plopiş | Judeţ: Sălaj | Punct: Cucleu | Anul: 2001
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Bejinariu | Ioan | responsabil | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
| Sana | Daniel Vasile | participant | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia |
Raport:
Localitatea Plopiş se află în sud-estul jud. Sălaj, în bazinul superior al râului Barcău, la poalele Munţilor Plopiş. Staţiunea arheologică cercetată se află la NV de centrul localităţii, la cca. 500 m N de pârâul "Valea Mare". Este vorba despre un promontoriu mai greu accesibil pe laturile sudică, vestică, respectiv estică, dar bine articulat de dealurile aflate la N de pârâul amintit, printr-o amplă şa de legătură. Staţiunea este cunoscută din vara anului 1997 când a fost descoperită cu ocazia unei periegheze de către colegii Sanda şi Dan Băcueţ-Crişan de la Muzeul din Zalău. În momentul debutului sondajelor arheologice o porţiune din versantul sud-vestic al dealului era vizibil afectată de eroziunea naturală şi de acţiunea oamenilor. În acest sector ne-am propus să începem investigarea arheologică deoarece în profilul martorului de eroziune era vizibil un strat de cultură din care au fost adunate materiale arheologice în repetate rânduri. Ne-am propus pentru început lămurirea apartenenţei culturale a locuirii şi obţinerea unor date referitoare la stratigrafia sitului în acest sector. Iniţial a fost deschisă o casetă (C. 1) cu dimensiunile de 4 x 3,5 m, iar apoi o alta (C. 2) de 4 x 1,5 m aflată 1 m NV de prima. Nevoile financiare (şi lipsa mâinii de lucru) nu au permis sondaje mai ample în această primă etapă. Din păcate, s-a putut constata că în acest sector stratul de cultură a fost distrus cu ocazia unor lucrări vechi de terasare a versantului pentru viticultură. S-a păstrat un strat de cultură doar pe porţiunea dintre terase (unde nu s-a intervenit mecanic), dar având aspectul unor scurgeri produse probabil în momentul executării lucrărilor respective. Acest strat a fost mai bine evidenţiat în profilul nordic casetei C. 1 şi în caseta C. 2. În acest strat a apărut majoritatea covârşitoare a materialelor arheologice.
Ceramica reprezintă categoria cea mai bine reprezentată numeric. Este vorba însă doar de fragmente de dimensiuni reduse, puţine exemplare pretându-se la o restaurare parţială. Datorită caracteristicilor solului (acid şi umed) majoritatea fragmentelor sunt prost păstrate. În cazul categoriei de uz comun avem de-a face cu vase de provizii de dimensiuni medii cu buza uşor răsfrântă, lucrate dintr-o pastă omogenă, bine arsă. Drept degresant s-au utilizat în acest caz pietriş şi bucăţi de mică iar suprafeţele nu sunt finisate (în majoritatea cazurilor aceste vase au o suprafaţă zgrunţuroasă). Decorul acestei categorii se reduce la alveole pe marginea răsfrântă a buzei sau la brâuri alveolate dispuse imediat sub buză. Într-un caz avem de-a face cu un decor de linii incizate în zig-zag dispuse pe interiorul buzei. Ceramica categoriei fine este lucrată dintr-o pastă omogenă, bine arsă, În amestec cu nisip fin şi paiete de mică. Suprafeţele sunt de obicei netezite, dar slipul a dovedit o slabă aderenţă. Apar mai ales străchini-castroane, chiar şi un exemplar cu buza lobată, dar sunt bine reprezentate şi aşa numitele ulcele (Chidioşan). Decorul acestei categorii este mai bogat, vădind totuşi o accentuată "lipsă de inspiraţie". Apar mai ales caneluri oblice, de diferite lăţimi, precum şi benzi haşurate "în reţea" sau simplu cu linii înclinate, precum şi triunghiuri realizate din linii incizate. Un element important îl reprezintă apariţia decorului tip "besenstrich " precum şi a celui realizat în tehnica "kammstrich" pe câteva fragmente. În afara fragmentelor ceramice mai sus descrise au fost descoperite un fragment de rotiţă din lut şi un aşa numit "cap de băţ". O singură piesă de metal a fost descoperită în campania anului 2001- o dăltiţă plată din bronz (L - 4,6 cm, l max. - 1cm), asemănătoare celei descoperite în nivelul 2 al aşezării de la Derşida "Dealul lui Balota".
În ciuda caracterului restrâns al sondajului, materialele descoperite incită la o continuare a cercetărilor prin sondarea unor noi zone ale sitului, ce ar fi putut scăpa neatinse de lucrările de amenajare moderne. Ceramica şi celelalte artefacte descoperite pot fi atribuite fără rezerve culturii Wietenberg. În cadrul repertoriului de forme şi decor al acestei culturi îşi află analogii clare materialele descoperite la Plopiş "Cucleu". Faptul că nu apar elemente de decor şi tehnici definitorii pentru fazele avansate ale acestei culturi (spirala, meandrul, împunsăturile succesive în canal lat), sărăcia decorului, precum şi apariţia unor fragmente decorate cu Besenstrich sau Kammstrich (fără a absolutiza importanţa acestor elemente) ne determină să atribuim materialele Wietenberg descoperite fazei de debut a culturii Wietenberg. Dealtfel analogiile cele mai apropiate le găsim în aşezări atribuite fazei timpurii a acestei culturi (Suatu - "Fâneaţa de Jos"), fără a uita în primul rând analogiile furnizate de nivelul 1 (cel mai timpuriu) al aşezării de la Derşida. Cronologic faza I a culturii Wietenberg este încadrată în etapa de început a bronzului mijlociu (BM I) din zona NV a României, ceea ce corespunde sfârşitului etapei R BA1 - începutul R BA2.
În campania anului 2001 au fost luate măsuri pentru stoparea eroziunii naturale a sitului prin consolidarea versantului cu vegetaţie specifică zonei de luncă.
Materialele rezultate din campania anului 2001 sunt inventariate şi se păstrează la Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă din Zalău.