Ploieşti | Judeţ: Prahova | Punct: Tumul Gara de Vest | Anul: 2014
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2014
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului;
Categorie:
Neatribuit;
Tipuri de sit:
Necropolă tumulară;
Cod RAN:
| 130543.43 |
Județ:
Prahova
Unitate administrativă:
Municipiul Ploieşti
Localitate:
Ploieşti
Punct:
Tumul Gara de Vest
Localizare:
| 130543.43 |
Lista Ilustrațiilor - 1
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Garvăn | Daniel | participant | Muzeul Judeţean Buzău |
| Frînculeasa | Alin | responsabil | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
| Preda | Bianca | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
Raport:
Introducere: la sfârşitul anului 2014, Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova a derulat cercetări arheologice preventive pe raza localităţii Ploieşti. Acestea au fost necesare deoarece Primăria Municipiului Ploieşti derulează o investiţie finanţată din fonduri structurale ale Uniunii Europene prin care se urmăreşte amenajarea Parcului Municipal Vest. Implementarea respectivei investiţii urma să afecteze situl arheologic Tumul Gara de Vest Ploieşti.
Amplasament, descriere sit: situl arheologic Tumul Gara de Vest se afla la aproximativ 50 m V-SV de peronul Gării de Vest din Ploieşti, în imediata apropiere a drumului de acces către INSPET. Era o movilă de pământ ce avea înălţimea de aproximativ 0,90 m şi diametrul de circa 40 m, suprapus în zona centrală, de la E la V, de o linie de tensiune medie.
Metodologie: au fost trasaţi doi martori stratigrafici principali, orientaţi E-V (martor I) şi N-S (martor II), cu lungimi de 40 m şi lăţimea de 1 m, ce s-au intersectat în centrul movilei. Astfel au fost create 4 suprafeţe, denumite în funcţie de amplasamentul faţă de cei doi martori stratigrafici în ordinea sensului acelor de ceasornic, astfel: suprafaţa NE (1), suprafaţa SE (2), suprafaţa SV (3) şi suprafaţa NV (4). Aceste suprafeţe au fost cercetate succesiv şi alternativ. Cu ajutorul unor martori stratigrafici groşi de 1 m, orientaţi alternativ N-S sau E-V, la distanţe de aproximativ 6 m faţă de martorii principali, aceste patru suprafeţe au fost împărţite în altele mai mici, obţinându-se astfel 8 (opt) sectoare de cercetare. Săpăturile s-au derulat cu utilaje mecanizate, dar şi cu muncitori zilieri utilizaţi pentru îndreptarea, curăţarea şi răzuirea martorilor stratigrafici, a suprafeţelor decapate, dar şi a mormintelor cercetate.
Stratigrafia: este una relativ simplă, fiind decelate următoarele straturi antropice (de construire a structurii funerare), dar şi naturale:
I. strat vegetal, gros de 0,25 m, culoarea brună, consistenţă argiloasă;
II. lentilă negricioasă, argiloasă, ce suprapunea doar poalele movilei, groasă de 0,20-0,40 m;
III. manta movilă, groasă de maximum 0,70 m, cu diametrul de circa 25 m, culoarea gălbuie, argiloasă; aceasta suprapunea mormântul primar (M.2), fiind secţionată de mormintele secundare (M.1 şi M.3);
IV. strat antic natural, gros de maximum 0,30 m, culoarea brun deschis spre cenuşiu (la uscare), consistenţă argiloasă;
V. depozit natural de nisip aluvionar., gros de aproximativ 0,60 m;
VI. depozit natural de pietriş.
Complexe: au fost descoperite trei morminte, toate amplasate spre centrul movilei. În cele trei morminte au fost identificaţi şase indivizi (mormânt simplu, dublu şi triplu), a căror stare de conservare este de la foarte precară (M.3), precară (M.1), relativ bună (M.2). Din cele trei morminte doar două aveau inventar, respectiv M.1 şi M.2, format din două vase în cazul M.1 şi un topor de piatră, la care s-au adăugat două mici piese din silex în M.2.
Mormântul 1/M.1 - mormânt secundar, descoperit în suprafaţa NV (4), spre centrul movilei. A fost surprins la adâncimea de -0,94 m, baza gropii era la maximum 1,10 m faţă de punctul zero. Mormântul perfora mantaua şi stratul antic argilos, umplutura nu a permis identificarea în plan a gropii decât în momentul descoperirii scheletelor umane. Groapa mormântului avea forma dreptunghiulară cu colţurile rotunjite, avea dimensiuni de 1,35x0,93 m, orientată N-S. În mormânt se aflau două schelete:
• Individ A - se afla depus chircit lateral pe partea stângă, braţele îndoite aduse spre mandibulă, picioarele îndoite; era orientat N-S.
• Individ B - se afla depus chircit lateral pe partea dreaptă, braţele îndoite aduse spre mandibulă, picioarele îndoite; era orientat N-S.
Mormântul a avut ca inventar două vase, respectiv o cană cu toartă supraînălţată, aşezată în interiorul unui castron tronconic cu gura foarte evazată. Castronul era prevăzut cu patru mici proeminenţe alungite, dispuse simetric pe corpul vasului. Vasele au fost depuse la picioarele individului A, adică în colţul de SV al gropii mormântului. Starea de conservare a oaselor umane este una precară, vasele sunt foarte bine păstrate.
Mormânt 2/M.2 - este mormântul primar; a fost descoperit în suprafaţa NV (4), intra în ambele profile stratigrafice, era suprapus direct de M.1. A fost surprins la adâncimi de -1,15 m-1,20 m, baza gropii se afla la -1,27-1,30 m faţă de punctul zero. Mormântul perfora stratul antic argilos şi depozitul aluvionar de nisip (circa 0,20 m), umplutura argiloasă nu a permis identificarea în plan a gropii decât în momentul descoperirii scheletelor umane. Groapa mormântului ce avea forma dreptunghiulară cu colţurile rotunjite, avea dimensiuni de 2,40x1,30x1,05 m (partea de S era mai largă). Era orientată N-S şi avea adâncimea de aproximativ 0,50 m. A fost acoperită cu un capac de lemn, câteva urme ale acestuia se aflau conservate spre nordul complexului, în zona neafectată de groapa M.1. În mormânt se aflau trei schelete:
• Individ A - se afla depus chircit lateral pe partea stângă, braţele şi picioarele îndoite, era orientat N-S, aşezat de-a lungul gropii spre V. Nu a avut inventar.
• Individ B - se afla depus chircit lateral pe partea dreaptă, braţele îndoite, picioarele doar uşor îndoite, era orientat N-S, aşezat de-a lungul gropii spre E. Nu a avut inventar.
• Individ C - se afla depus în zona de S a gropii, aşezat de-a latul acesteia; era depus chircit pe partea dreaptă, braţele îndoite aduse spre faţă. Mormântul a avut inventar format dintr-un topor din piatră şlefuită, cu gaură de înmănuşare, ceafa circulară, ce era depus în zona frontală; alte două piese din silex (fragmente) de culoare gălbuie au fost descoperite în zona aceluiaşi individ, respectiv pe bazin şi cutia toracală. În zona de N a gropii a fost descoperit şi un os de mamifer.
Mormânt 3/M.3 - mormânt secundar, descoperit în zona în care s-au intersectat cei doi martori stratigrafici principali. Scheletul s-a conservat foarte prost, era orientat V-E (avea craniul dispus la vest), picioarele îndoite căzute pe partea stângă, braţele păreau dispuse pe lângă corp. A fost descoperit la adâncimi de - 0,75 m - 0,77 m, faţă de punctul zero. Nu a avut inventar.
Concluzii primare: având în vedere ritualul de înmormântare, dar şi inventarul descoperit în acest obiectiv arheologic, toate mormintele datează conform diferitelor cronologii încă disputate, din eneoliticul târziu/perioada de tranziţie la epoca bronzului/începutul epocii bronzului, putând fi decelate cronologic două etape de înmormântare, respectiv M.1 şi M.2 ce aparţin perioadei de sfârşit a mileniului IV î.Hr., poate început de mileniu III î.Hr., iar M.3, ar putea aparţine primei jumătăţi a mileniului III î.Hr., respectiv culturii Jamnaja. Remarcăm cana descoperită în M.1 ce are analogii cu un vas descoperit în anul 2013 în M.5B provenind dintr-un tumul cercetat în localitatea Ariceştii-Rahtivani (jud. Prahova). Datarea cu radiocarbon a respectivului mormânt se situează în ultima treime a mileniului IV î.Hr. (A. Frînculeasa et alii 2014). Descoperirile din acest tumul vin să completeze o serie de cercetări derulate în alte 12 astfel de obiective situate în zona metropolitană Ploieşti (Ploieşti-Triaj, Ariceştii-Rahtivani, Păuleşti, Blejoi, Strejnicu) (A. Frînculeasa et alii 2013).
Bibliografie: