Pietrosu | Comuna: Costeşti | Judeţ: Buzău | Punct: La Arman | Anul: 2005
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2005
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Hallstatt; La Tène; Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie; Epoca migraţiilor; Epoca medievală timpurie; Evul Mediu;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă; Aşezare rurală;
Cod RAN:
| 46536.01 |
Județ:
Buzău
Unitate administrativă:
Costeşti
Localitate:
Pietrosu
Punct:
La Arman
Localizare:
| 46536.01 |
Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Constantinescu | Eugen Marius | responsabil | Muzeul Judeţean Buzău |
| Stăicuţ | Gabriel Ion | participant | Muzeul Judeţean Buzău |
Raport:
Situl arheologic din punctul La Arman este situat în marginea de NE a satului Pietrosu, comuna Costeşti, pe un pinten de terasă ce înaintează spre malul drept al pârâului Călmăţui. Se află la cca. 8 km SSV de municipiul Buzău. Primele descoperiri datează din anii 60 ai secolului trecut, când aici s-au construit grajdurile fostului CAP Costeşti (dezafectate după 1991). Atunci a fost descoperit un depozit de bronzuri, din care unul sau mai multe celturi au ajuns la Muzeul din Ploieşti. În vara anului 1998 lucrătorii CCCF Iaşi au transformat locul în groapă de împrumut, din care luau lut galben pentru amenajarea şoselei DN 2 Bucureşti – Urziceni – Buzău. Până la intervenţia noastră, drumarii au distrus numeroase complexe arheologice. În septembrie acelaşi an au început cercetările sistematice în acest sit. În cele opt campanii au fost cercetate complexe arheologice datate în neoliticul mijlociu, în eneolitic, în prima epocă a fierului – Hallstatt târziu, în Latène-ul geto-dacic, în perioada romană – sec. II–III (un complex de cult), în secolele IV–V p.Chr., în epoca medievală târzie1.
În campania 2005 cercetările au urmărit determinarea limitei de V a sitului. Pentru aceasta, secţiunea SII/1998, cu dimensiunile 30 x 3 m, a fost prelungită cu 56 x 3 m spre V. În această suprafaţă au fost cercetate 14 complexe arheologice, din care unul, Gr. 120, a fost o locuinţă. Numerotarea complexelor s-a făcut în continuarea celor din campaniile anterioare.
G117 - în c. 16, parţial sub profilul de S, s-a văzut la adâncimea de 0,76 m, are formă neregulată, spre 1,20 m se restrânge şi îşi precizează forma. Materialul arheologic recoltat din umplutura gropii constă în fragmente ceramice lucrate la mână, câteva din pastă grosieră; unele sunt decorate cu motive geometrice excizate sau incizate; un fragment din partea superioară a unui vas decorat cu barbotină roşie, vârci înclinate spre dreapta şi brâu alveolat sub buză, un fragment cu decor meandric. Alături de materialul ceramic mai apar: o aşchie cioplită dint-o rocă vulcanică, un răzuitor (?) din rocă dură alb-gălbuie, numeroase fragmente de oase de animale de talie mare, câţiva chirpici din perete de locuinţă. Probabil este o anexă a Cpl. 30 L4/2000. Aparţine culturii Boian.
G118 - apare parţial în c. 16 la adâncimea de 0,64 m şi coboară până la 0,75 m. Are formă rectangulară în plan, cu dimensiunile 0,62 x 0,38 m. În umplutură a avut puţine fragmente ceramice de dimensiuni mici, de factură neolitică, şi un os de pasăre.
G119 - C. 17, apare la adâncimea de 0,66 m şi cobora până la 0,76 m faţă de nivelul actual de călcare. Are formă circulară în plan cu diametrul de 0,32 m, fiind probabil o groapă de par. În umplutură a avut un fragment ceramic din peretele unui vas-sac, lucrat la mână, din pastă bine frământată, de culoare cenuşie cu un strat cărămiziu la interior, fără decor; neolitic.
G120 - apare parţial în c. 16-19, continuând sub profilele de S şi de N ale secţiunii. Are formă aproximativ ovală în plan. S-a văzut la 0,65 m şi cobora până la 1,45 m faţă de nivelul actual de călcare. Umplutura sa era pământ de culoare maroniu închis compact în care se aflau fragmente ceramice lucrate la mână, unele din pastă grosieră, altele din pastă fină, bine arsă, unele cu decor incizat, excizat sau cu brâu alveolat, un fragment de lamă de silex, numeroase oase de animale de talie mare şi chirpici din perete de locuinţă. Este un complex de locuire neolitic, locuinţa L8, aparţinând purtătorilor culturii Boian.
G121 - cercetată parţial în c. 18-19, continuă dincolo de profilul sudic al secţiunii. Are formă cvasi-rectangulară în plan cu colţurile rotunjite, a apărut la adâncimea de 0,90 m şi coboară până la 1,45 m. În umplutura sa au apărut puţine fragmente ceramice lucrate la mână, nedecorate, un fragment de umăr de vas din pastă cenuşiu-neagră cu faţa exterioară cărămizie, decorat cu proeminenţe conice, precum şi fragmente de oase de animale de talie mare.
G122 - cercetată parţial în c. 19-20, continuă dincolo de profilul nordic al secţiunii. De formă circulară, a fost identificată la adâncimea de 0,87 m şi coboară până la 1,20 m faţă de nivelul actual de călcare. Umplutura gropii era pământ negru tasat, care conţinea fragmente ceramice dintr-o amforă tassiană (?), din pastă gălbuie cu nisip mărunt, un vas-opaiţ lucrat la mână, din pastă grosieră cu cioburi pisate, de culoare cărămizie, cu urme de ardere secundară pe ambele feţe şi fragmente dintr-un vas lucrat cu mâna din pastă cu cioburi pisate şi pietricele. Aparţine mileniului I.
G122A - cercetată în c. 19-20, s-a văzut la adâncimea de 1 m şi se adânceşte până la 1,50 m; este perforată de groapa 122. Umplutura sa conţinea fragmente ceramice lucrate cu mâna din pastă grosieră, nedecorate, o aşchie şi un fragment de lamă de silex, precum şi câteva oase de animale. Groapă menajeră neolitică.
G123 - apare în c. 20-21, la adâncimea de 0,70 m şi coboară până la 0,90 m; are formă circulară în plan cu diametrul de 0,94 m. Umplutura sa era pământ maroniu deschis tasat. Conţinea fragmente ceramice lucrate exclusiv la mână din pastă grosieră, unele decorate, fragmente de buză de vas, un gratoar (?) din silex şi fragmente de oase de animale de talie mare.
G124 - este o groapă de par circulară cu diametrul de 0,20 m, identificată în c. 22 la adâncimea de 0,98 m, coboară până la 1,09 m. În umplutura sa au apărut două fragmente ceramice de mici dimensiuni, lucrate la mână.
G125 - identificată parţial în c. 24-26, continuă dincolo de profilul de N al secţiunii. Are formă cvasi-rectangulară uşor neregulată. S-a observat la adâncimea de 0,98 m şi cobora până la 1,32 m. În umplutura sa erau fragmente ceramice lucrate exclusiv la mână, unele din pastă grosieră, fragmente de buze sau funduri de vase, unele cu decor alveolat, excizat sau incizat, specifice culturii Boian, precum şi oase de animale de talie mare.
G126 - a apărut în c. 20-21, continuând sub profilul de N al secţiunii. Partea surprinsă în secţiune avea formă ovală în plan, s-a văzut la adâncimea de 0,90 m şi cobora până la 1,20 m faţă de nivelul actual de călcare. Materialul arheologic din umplutură consta din fragmente ceramice lucrate exclusiv la mână, unele din pastă fină cenuşie, câteva decorate cu motive excizate sau incizate, două fragmente de chirpic de vatră pe nuiele, precum şi puţine fragmente de oase de animale de talie mare, între care şi un dinte de erbivor.
G127 - identificată în c. 24-25, de formă circulară cu diametrul maxim de 1,36 m; a apărut la adâncimea de 1,05 m şi coboară până la 1,18 m faţă de nivelul actual de călcare. Umplutura era pământ maroniu-deschis compact. Materialul arheologic consta din fragmente ceramice lucrate exclusiv la mână, nedecorate, din pastă grosieră, de culoare cărămizie sau cenuşie, o aşchie de silex şi fragmente de oase de animale de talie mare.
G128 - a apărut parţial în c. 22-23, continuând sub profilul de S. Are formă neregulată în plan, fiind surprinsă la adâncimea de 1,12 m şi coboară până la 1,48 m faţă de nivelul actual de călcare. Umplutura era pământ maroniu-gălbui tasat. Materialul arheologic consta din puţine fragmente ceramice lucrate la mână, din pastă grosieră, nedecorate, chirpici şi un fragment de os de animal.
G129 - cercetată parţial în carourile 20-22 continuă dincolo de profilul sudic al secţiunii; are formă cvasi-rectangulară în plan. Apare la adâncimea de 1,07 m şi coboară până la 2 m. Umplutura era pământ galben-cenuşiu. Materialul arheologic constă din puţine fragmente ceramice din care două din pastă fină, o lamă din silex şi un fragment de os de animal.
G130 - identificată parţial în c. 21, continuă dincolo de profilul nordic al secţiunii. A apărut la 1,08 m şi cobora până la 2,40 m. Are formă aproximativ circulară în plan şi cilindrică în secţiune, cu fundul înclinat. Umplutura era pământ negru măzăros, amestecat spre margini cu pământ maroniu-gălbui. Materialul arheologic constă în puţine fragmente ceramice lucrate la mână, unul din pastă cu cioburi pisate mărunt, trei pietre de spărtură şi un dinte de erbivor.
Cercetările viitoare vor urmări precizarea limitelor spre V, S şi E ale sitului şi relaţiile cu alte situri din preajmă şi din zonă – Valea Călmăţuiului, cursul mijlociu al Buzăului, Subcarpaţii de Curbură, Câmpia Bărăganului.
Materialul arheologic a fost depus la MJ Buzău, instituţia finanţatoare, unde se conservă, se restaurează şi se păstrează.
Note:
1.
1. E. M. Constantinescu, Stănică Pandrea, Cercetările arheologice de la Pietrosu – Costeşti, jud. Buzău, Campania 1998, Mousaios 5, Buzău, 1999, p. 9-14; E. M. Constantinescu, S. Pandrea, G, Stăicuţ, CCA 2001, p. 182-185; E. M. Constantinescu, Gabriel Stăicuţ, CCA 2003, p. 236-239; idem, CCA 2005, p. 276-278.