Pietroasa Mică | Comuna: Pietroasele | Judeţ: Buzău | Punct: Gruiul Dării | Anul: 2017
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2017
Perioade:
Preistorie; Protoistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; La Tène;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 48539.01 |
Județ:
Buzău
Unitate administrativă:
Pietroasele
Localitate:
Pietroasa Mică
Punct:
Gruiul Dării
Localizare:
| 48539.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Sârbu | Valeriu | participant | Muzeul Brăilei |
| Garvăn | Daniel | participant | Muzeul Judeţean Buzău |
| Grigoraş | Laurenţiu | participant | Muzeul Judeţean Buzău |
| Matei | Sebastian | participant | Muzeul Judeţean Buzău |
| Munteanu | Elena Roxana | participant | Muzeul Judeţean Buzău |
| Costache | Daniel | participant | Muzeul Judeţean Buzău |
Raport:
În campania din 2017 au fost reluate săpăturile pe platoul de la Gruiu Dării după o întrerupere de 2 ani, având ca obiective continuarea cercetărilor în cele 4 secţiuni deschise in 2014 (secţiunile S28-S31) şi epuizarea secţiunii S12 rămasă nefinalizată la cota de – 2,60 m, ce reprezintă baza nivelului de epoca bronzului. De asemenea tot în această campanie ne-am propus extinderea cercetărilor în afara incintei pe platoul situat la vest, cu scopul de a depista posibile complexe arheologice preistorice. În acest context a fost trasată o nouă secţiune – S34 – cu lungimea de 18 m şi lăţimea de 1 metru. Cercetarea acestei secţiuni nu s-a finalizat, săpătura oprindu-se la cotele de -0,20/0,30 m faţă de nivelul actual de călcare. Nu a fost depistat nici un complex arheologic, iar materialele descoperite sunt în întregime preistorice (eneolitice şi monteorene).
In interiorul incintei săpăturile s-au concentrat în secţiunile S28-S31 şi parţial în secţiunea S12, puternic afectată de eroziune şi vegetaţie în contextul în care cercetările au fost întrerupte 2 ani (2015-2016). În prima fază s-a urmărit destuparea şi îndreptarea malurilor secţiunii care, în partea superioară a depăşit dimensiunile de 5x5 m (dimensiunile iniţiale au fost de 4x4 m). Săpătura arheologică în această secţiune a fost continuată de la cota de aproximativ - 2,60 m (baza stratului de cultură monteorean) şi s-a adâncit cu cca 10-15 cm, fiind atins nivelul eneolitic în carourile A şi B. Materialul arheologic descoperit este destul de numeros; pe lângă numeroasele fragmente ceramice remarcăm o figurină zoomorfă din lut, o rotiţă de car în miniatură precum şi mai multe lame din silex şi două împungătoare din os.
În campania din anul 2018 ne propunem epuizarea completă a acestei suprafeţe.
Cercetările referitoare la a doua epocă fierului
Cele mai importante resurse au fost alocate cercetării celor patru suprafeţe deschise în 2014 – S28, S29, S30 şi S31.
În secţiunea S28 au fost depistate şi cercetate 3 complexe arheologice care pot fi înscrise în categoria depunerilor caracteristice sec. I p. Chr. (nota 1)
Complexul 254 reprezintă o aglomerare de fragmente ceramice care provin de la cel puţin 2 borcane întregibile şi un castron modelat la roată. Ele au fost răspândite pe o suprafaţă de 1,40 x 1,00 m şi adâncimi cuprinse între - 0,30/0,36 – 0,50/0,55 m. Remarcăm faptul că un alt borcan de dimensiuni relativ mici ( sub 20 cm înălţime) a fost depus întreg cu gura în jos în poziţie verticală.
Complexul 257 reprezintă o structură semicirculară de bolovani mici şi medii dispuşi relativ compact, observată la cota de – 0,35 m. Complexul are dimensiunile vizibile de 2,00 x 1,60 m, întrând parţial în profilul de vest. Cel mai probabil această structură avea o formă circulară cu diametrul de 2 m.
În cursul cercetării acestui complex nu s-au descoperit materiale arheologice care să poată fi legate de acesta ci doar câteva fragmente ceramice şi oase care, cel mai probabil, au fost antrenate în timpul amenajării acestui complex.
Complexul 260 reprezintă o aglomerare de fragmente ceramice care provin de la două vase, un borcan şi un chiup lucrat cu mana, dintr-o pastă semifină cu suprafaţa acoperită cu o angobă lustruită. Acestea s-au observat la cota de – 0,44/0,50 m, fiind răspândite pe o suprafaţă de 0,80 x 0,35 m. In momentul cercetării acestui complex s-a observat că cele două vase nu sunt sparte pe loc ci au fost sparte în alt loc, iar cioburile au fost depuse unele peste altele în mai multe straturi într-o mică alveolare cu adâncimea de 0,10/0,15 m.
In secţiunea S28 cercetarea a avansat până la cota de 0,55/0,60 m, moment în care structura pământului se schimbă radical faţă de cea anterioară. Solul devine cenuşiu-gălbui, relativ compact şi apar pete circulare care reprezintă complexe adâncite, complexe care nu sunt suprapuse de structurile anterioare. Un asemenea complex a fost identificat în caroul D la cota de -0,68 m – complexul 261, cere se prezintă sub forma unei pete circulare cu diametru de 1,40 m ce conţine o umplutură cenuşie, foarte afânată cu numeroase fragmente ceramice şi pietre. Pe baza materialului recoltat complexul se datează în sec. I a. Chr. Alte două pete circulare au fost observate în ultimul grund, înainte de încheierea campaniei. In acest context putem afirma că în secţiunea S28 a fost atins stratul de cultură din sec. I a. Chr., strat atribuit perioadei de existenţă a cetăţii de la Gruiu Dării.
Secţiunea 30 a furnizat de departe cea mai interesantă şi complexă situaţie arheologică din această campanie. La adâncimi cuprinse între 0,30/0,40 m au apărut mai multe aglomerări de lipitură arsă şi fragmente ceramice ce au primit sigla de complex. Ulterior, pe măsură ce săpătura s-a adâncit, s-a dovedit că acestea alcătuiau un singur complex de mari dimensiuni ce a primit denumirea de complex 258.
Complexul 258 reprezintă o aglomerare masivă de lipitură arsă vizibilă la cotele de -0,45/0,50 m, ocupând aproape 2/3 din suprafaţa secţiunii, respectiv 3,80 x 2,60 m. Deasupra pereţilor, printre şi sub aceştia au fost descoperite vase întregi sau parţial întregibile (două ceşti-opaiţ, o cană şi cel puţin două borcane), o fibulă filiformă din bronz , oase de animale nearse şi numeroase seminţe carbonizate răspândite pe aproape toată suprafaţa complexului. La o primă vedere acest complex lasă impresia unei locuinţe incendiate, însă la o analiză mai atentă se pot face următoarele observaţii: pereţii arşi nu sunt compacţi, ci sunt foarte răscoliţi dispuşi în toate poziţiile ce dau impresia că nu sunt in situ, ci au fost aruncaţi; prezenţa vaselor întregi sau întregibile deasupra sau printre pereţii arşi; numeroase oase de animale fără urme de arsură recoltate dintre bucăţile de lipitură arsă. Un argument în plus este lipsa totală a cărbunelui sau cenuşii, elemente ce ar fi trebuit să fie detectate după un potenţial incendiu. Toate aceste argumente ne îndeamnă să presupunem că avem de a face cu o depunere intenţionată a unor resturi de la locuinţă şi, probabil părţi din inventarul acesteia şi nu cu o locuinţă arsă pe loc, situaţii întâlnite şi în săpăturile anterioare.
Datorită complexităţii acestei structuri şi a faptului că dezvelirea integrală a survenit spre finalul campaniei, ne-a determinat să recoltăm doar o parte din inventar, restul fiind conservat pe loc. Rămâne de văzut în campania următoare, după ce vom cerceta integral acest complex, daca vom găsi elemente care susţin ipoteza unei clădiri incendiate pe loc (vetre, gropi de stâlp, podină).
Secţiunile S29 şi S31, plasate în zona fortificaţiei nu au furnizat complexe arheologice ci doar materiale disparate, unele antrenate din epoci mai vechi. Mai mult de jumătate din suprafaţa acestor secţiuni sunt acoperite de elementele de fortificare, respectiv paramentul interior,vizibil foarte clar pe două asize, precum şi o zonă cu bolovani compacţi, paraleli cu paramentul, ce pot proveni fie din dărâmătura primei faze de fortificare, fie pot reprezenta un rambleu pentru zidul celei de a doua faze de fortificare. Noi informaţii vom putea obţine odată cu avansarea săpăturii în profunzime.
Materialul arheologic descoperit în 2017 este deosebit de bogat şi variat, extrem de fragmentat în strat şi bine păstrat în complexe. Vasele ceramice sunt variate, dar predomină borcanele, ceştile-opaiţ, cănile, kantharoii, precum şi o amforă de factură romană, probabil întregibilă. Dintre piesele cele mai expresive descoperite în această campanie notam: două fibule din bronz şi una din fier, patru lame de cuţite din fier, mai multe fragmente de oglinzi din bronz, cuie, verigi, cârlige şi un dorn, toate din fier, precum numeroase jetoane sau fusaiole din lut.
În campania din 2018 ne propunem epuizarea secţiunii 12 (depunerea de epoca bronzului şi eneolitic), epuizarea nivelului cu depuneri din sec. I p. Chr. din secţiunile 28, 29, 30 şi 31 şi avansarea în stratul din secolele II-I a. Chr., precum şi continuarea săpăturii în zona fortificaţiei – secţiunile 26 şi 27. În afara incintei ne propunem finalizarea cercetării în secţiunea S34 şi prelungirea acesteia cu încă 20 de m spre nord.
Bibliografie:
Note:
1.
1) V. Sîrbu, S. Matei, V. Dupoi, Incinta dacică fortificată de la Pietroasa-Mică – Gruiu Dării, com Pietroasele, jud. Buzău (II), Buzău 2005.