Pietroasa Mică | Comuna: Pietroasele | Judeţ: Buzău | Punct: Gruiul Dării | Anul: 2006
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2006
Perioade:
Preistorie; Protoistorie;
Epoci:
Epoca bronzului; La Tène;
Categorie:
Neatribuit; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Locuire; Necropolă;
Cod RAN:
| 48539.01 |
Județ:
Buzău
Unitate administrativă:
Pietroasele
Localitate:
Pietroasa Mică
Punct:
Gruiul Dării
Localizare:
| 48539.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Davâncă | Diana | participant | Instiuție Nedefinită |
| Sebatian | Lazăr | participant | Instiuție Nedefinită |
| Sîrbu | Valeriu | responsabil | Muzeul Judeţean Buzău |
| Matei | Sebastian | participant | Muzeul Judeţean Buzău |
| Pandrea | Stănică | participant | Muzeul Judeţean Buzău |
| Duţescu | Maria-Magdalena | participant | Facultatea de Istorie, Universitatea București |
| Ştefan | Călin Dan | participant | Facultatea de Istorie, Universitatea București |
Raport:
Situl, aflat pe un promontoriu de formă ovală cu înălţimea absolută de 534 m, are spre E o zonă abruptă, pe laturile de S şi N existând terase amenajate, cu pante abrupte spre platou, iar spre V, partea uşor accesibilă, a fost cel mai puternic fortificată. Pe această înălţime, care conferea o bună protecţie naturală şi o excelentă vizibilitate spre câmpie, s-au descoperit şi vestigii din eneolitic (cultura Cernavoda Ic şi Cucuteni B), din epoca bronzului (cultura Monteoru) şi din sec. IV–III a.Chr, dar cele mai impresionante complexe cercetate datează din sec. I a.Chr – I p.Chr, când aici a existat o incintă sacră fortificată cu zid din piatră fasonată. În campania din 2006 s-a continuat cercetarea în interiorul incintei, secţiunile S7, S8, S13 şi S21, şi în zona fortificaţiei, secţiunea S24. De asemenea, anul acesta au fost trasate două secţiuni pe Terasa 1, aflată la SSE de platou. Fortificaţia. În această campanie săpăturile au continuat doar în S24, dar încă n-au fost finalizate, astfel că şi observaţiile noastre sunt preliminare. Trasarea acestei secţiuni în zona cea mai înaltă, de SV, a fortificaţiei, cu speranţa că aici vestigiile zidului s-au păstrat cel mai bine, s-a dovedit a nu corespunde realităţii. Aici stânca nativă este cea mai înaltă, vestigiile zidului fiind, însă, slab păstrate fiindcă aproape toate dalele paramentelor au fost luate deoarece ele erau uşor accesibile. Aici stânca nativă, cu aspect foarte accidentat, cu piscuri şi cuvete, se înălţa mult, de la SV spre NE, acesta fiind motivul pentru care dacii au ridicat zidul în această zonă S-au evidenţiat, clar, cele două faze ale fortificării. Deşi din zidul din ultima fază s-a păstrat doar primul rând de dale din fundaţie, mai ales din paramentul interior, s-au putut face câteva observaţii: el avea o lăţime de cca. 2 m între paramente, ca şi în celelalte zone, observându-se bine şi amenajarea pentru fundaţie. Din păcate, zidul din prima fază, doar parţial descoperit până acum, a fost puternic afectat de amenajarea ulterioară, astfel că aici se mai pot observa doar vestigiile fundaţiei, care era mai solidă şi mai spre exterior decât cea din etapa a doua. Stratigrafia. Doar în secţiunea S13 a fost atins, parţial, baza nivelului de cultură arheologică, situat pe o argilă nisipoasă de culoare gălbuie. Vom descrie situaţia stratigrafică din S13, malul de SV: – (0-0,30/0,40) m, strat vegetal actual, de culoare brună, cu aspect măzărat, ce conţine material arheologic de factură dacică; – (0,30/0,40-0,55/0,60) m, pământ cenuşiu, cu aspect măzărat, cu numeroase fragmente ceramice dacice, oase de animale şi pigmenţi de lipitură;
– (0,55/0,60-0,80) m, pământ gălbui, cu pete cenuşii, relativ compact, cu foarte rare materiale arheologice.
– (0,80-1,00) m, pământ cenuşiu-gălbui, cu un aspect relativ măzărat, cu pigmenţi cărbune şi fragmente mici de lipitură arsă, ce conţine fragmente ceramice de factură dacică, oase de animale şi numeroase pietre;
– (1,00-1,20) m, pământ cenuşiu, relativ măzărat, sărac în materiale arheologice; – (1,20–1,40/1,50) m, strat cenuşiu, compact, materiale arheologice de factură dacică;
– (1,40/1,50-1,80/1,90) m, strat de pământ cenuşiu-gălbui, foarte compact, ce conţine mulţi pigmenţi de lipitură şi material arheologic de factură monteoreană. Deşi nu s-a observat o delimitare clară, acest strat de pământ poate fi împărţit în două nivele: nivelul A reprezintă un strat de cca. 20 cm gr. în care erau foarte multe pietre, iar nivelul B este unul curat, fără pietre; de menţionat că în partea superioară a nivelului B, în colţul caroului D, s-a observat o vatră in situ, care marchează limita dintre cele două nivele. - (1,80/1,90-2,00/2,10) m (c. A)/2,40/2,50 m (c. D), strat de pământ cenuşiu, cu un aspect mai puţin compact, cu materiale Monteoru; - 2,05/2,10 (c. A)/ -2,40/2,50 m (c. D) – cca. 2,60, strat de pământ cafeniu-roşcat, foarte compact, cu foarte mulţi pigmenţi de lipitură şi fragmente ceramice eneolitice; - 2,60 m, sterilul arheologic constituit din argilă gălbuie. Complexe. În această campanie s-a continuat cercetarea unor complexe din epoca geto-dacică (sec. I a.Chr – I p.Chr), descoperite în campaniile anterioare: 4 complexe de tip moviliţă cu ring la bază (C6 şi 8, din S8, şi C87 şi C102, din S20), precum şi o groapă (C110, din S13). S-au individualizat foarte clar pietrele ringului complexului C6, compus din pietre masive pe margini (între 20-30 cm lungime). Printre pietre se află un pământ cenuşiu, gălbui pe alocuri, în care s-au găsit oase de animale şi fragmente ceramice. La baza complexului, în interiorul ringului, la ad. de 0,70 m, a fost descoperită o vatră in situ, bine păstrată, acoperită parţial cu pietre. Acest complex urmează a fi cercetat integral în campania următoare. Au fost demontate ringurile de pietre aparţinând complexelor C8, C87 şi C102. Complexul C110 reprezintă o groapă în formă de clopot, ce intră, parţial, în malurile de NE şi SE ale secţiunii S13, epuizată la ad. de 2,40 m; în umplutura ei au fost descoperite numeroase fragmente ceramice de la borcane, fructiere, lucrate cu mâna şi acoperite cu angobă lustruită, boluri cenuşii, nedecorate, pithoi etc., databile în sec. I a.Chr. În această campanie au fost descoperite şi cercetate, total sau parţial, 19 complexe, după cum urmează: a) 17 getodacice, 11 din sec. I a.Chr – I p.Chr (5 complexe de tip moviliţă cu ring de pietre la bază, 4 gropi şi două aglomerări de pietre, dificil încă de definit în acest stadiu de săpătură) şi 6 din sec. IV-III a.Chr, b) unul, aparţinând epocii bronzului (groapă) şi c) unul eneolitic (locuinţă incendiată). Complexele geto-dacice. Complexe din sec. I a.Chr – I p.Chr Cel mai răspândit tip de complex îl reprezintă depunerea de tip moviliţă cu ring de pietre la bază, în această campanie descoperindu-se 5 asemenea complexe (114, 115, 116, 117, 119), unul (C117) cu o vatră depusă în interior. Toate complexele au fost găsite în secţiunea S8. Ele îşi aveau baza pe un nivel situat la aprox. - 0,75/0,80 m, de culoare gălbui-cenuşie, care ar putea reprezenta un strat de nivelare, similar cu cel din secţiunile S11– S17. Tot în suprafaţa S8 au fost identificate şi două aglomerări de pietre (C120, C121) a căror semnificaţie nu poate fi acum precizată. În această campanie au fost identificate 4 gropi, trei în S13 şi una în S7. În secţiunea S13 toate gropile au fost observate doar în profiluri. Complexul C124, vizibil în profilul de SV, şi complexul C128, identificat în profilul de SE, au o formă asemănătoare, respectiv în formă de clopot, dimensiuni asemănătoare (DG= 0,50 m, DM= 0,80 m, A= 0,75/0,80 m), ele fiind săpate aprox. de la aceiaşi ad. -0,65/0,75 m. Cea de-a treia groapă - C126 (DM= 2,00 m) reprezintă un complex de mari dimensiuni, săpată de la ad. de 0,70/0,75 m, ce perfora nivelele dacice şi monteorene, ajungând la -1,80/1,85 m; conţine fragmente ceramice dacice, remarcându-se o ceaşcă- opaiţ, întreagă, la ad. de 1,80 m. Cea de a patra groapă (D= 0,90 m) a fost observată la ad. de 1,30, foarte aproape de paramentul interior al fortificaţiei, ea putând reprezenta, eventual, o groapă de stâlp, însă raportul cu fortificaţia este greu de stabilit în acest stadiu de cercetare; a fost umplută cu pietre, unele de mari dimensiuni, pământul dintre acestea are o culoare cenuşiu-gălbuie şi conţine fragmente ceramice dacice. Complexe din sec. IV–III a.Chr. Şi în această campanie au fost identificate depuneri de materiale arheologice în gropi puţin adâncite. În S 21 au fost cercetate două asemenea depuneri, însă ele au fost puternic deranjate de amenajările ulterioare (complexele C112 şi C118). De remarcat este descoperirea în C112 a două amfore fragmentare din Heraclea Pontică, cu ştampilele englifice pe gât. Alte asemenea două complexe au fost descoperite în secţiunea S7 (C123 şi C125). C125, din care s-a păstrat foarte puţin din partea inferioară, unde s-au descoperit două funduri şi fragmente de gură de borcane. C123 reprezintă o alveolare (D= 1,20 x 0,80 m, A= 0,20/0,25 m), observată la ad. de - 1,25/1,30 m, în interiorul căreia a fost un vas mare, spart pe loc, acoperit parţial cu pietre, în jurul lui pământul este negru, afânat, cu foarte multe bucăţi de cărbune şi cenuşă. Complexul C111, din S7, este un cuptor, observat la ad. de 1,20–1,25 m, el prezentându-se ca o pată roşiatică; la -1,30 m, s-au observat clar pereţii, ce descriau o formă circulară (D= 1,00 m), cu o gr. de 5-7 cm, păstrându-se în elevaţie până la 10 cm. Pereţii cuptorului au fost confecţionaţi din lut în care sau introdus foarte multe paie şi pleavă, pe vatră găsindu-se câteva bucăţi de cărbune şi cenuşă. Cel de-al şaselea complex din această epocă este reprezentat de o groapă (D= 0,80 m), observată la ad. de 1,45 m, cu o umplutură de culoare brunînchisă, în care s-au găsit foarte multe fragmente de lipitură arsă şi nici un fragment ceramic; de aceea, datarea ei pune unele probleme. Şi în această campanie materialul arheologic descoperit este bogat şi variat. S-au descoperit aproape toate tipurile olăriei dacice din sec. I a.Chr - I p.Chr, modelate cu mâna sau cu roata, arse oxidant sau reducător: borcane, vase de provizii, ceşti-opaiţ, fructiere, cupe cu picior, kantharoi, străchini, boluri, strecurători, capace etc., decorul fiind plastic, incizat, lustruit, pictat ori realizat în tipar. Şi olăria din sec. IV–III a.Chr este bine reprezentată prin borcane, vase de provizii, castroane etc. Din fier, bronz, argint, piatră ori lut s-au găsit unelte şi ustensile (cuţite, ace de cusut, dornuri, scoabe, cuie şi piroane, greutăţi, râşniţe, cute, fusaiole şi rondele etc.), podoabe şi accesorii vestimentare (fibule, mărgele), arme (vârfuri de săgeţi, cuţite). Din sec. IV-III provin trei fragmente de amforă, ştampilate, din Heraclea Pontică şi un vârf de săgeată din bronz cu trei aripioare. Complexe din epoca bronzului. În această campanie a fost identificată doar o groapă - C127 (D= 0,80 m), observată în profilul de SV a secţiunii S13, săpată de la ad. de 1,80 m, cu umplutura de culoare brună şi puţine materiale arheologice - fragmente ceramice şi de lipitură (nu a fost încă epuizată). Partea superioară a nivelul monteorean a fost atins şi în secţiunile S7 şi S21 dar, până în prezent, nu s-au descoperit complexe. Pe lângă numeroase fragmente de vase s-au mai găsit unelte din piatră, cum ar fi: cuţite curbe din gresie, dălţi şi topoare cu gaură pentru ataşare, dar şi piese din lut, ca, de exemplu, o rotiţă de car în miniatură şi un fragment de „căţel de vatră”. Complexe eneolitice. Nivelul eneolitic a fost atins doar în secţiunea S13. Aici a fost descoperită o locuinţă incendiată – complex C113 – care s-a putut observa încă de la ad. de –2,00 m în carourile A şi B ale secţiunii, continuându-se, spre toată secţiunea, dar uşor în pantă; a fost, parţial, afectată de groapa dacică C110. Nu putem stabili exact dimensiunile acestei locuinţe deoarece ea depăşeşte cadrul suprafeţei cercetate. Dărâmătura a fost epuizată la ad. de –2,45/2,50. Imediat s-a dat peste un strat cafeniu-deschis, foarte compact, care ar putea reprezenta podina locuinţei. Date mai amănunţite privind această structură de locuire vom obţine în cursul campaniilor viitoare, când acest complex va fi cercetat în întregime. În interiorul acestei locuinţe, au fost găsite numeroase vase fragmentare sau sparte pe loc, câteva dintre ele pictate, lame de silex, trei figurine zoomorfe din lut şi oase de animale. Terasa 1. Secţiunile S1 şi S2 Întrucât în anii anteriori aici s-au descoperit, în urma unor sondaje, materiale arheologice şi având în vedere extinderea săpăturilor şi în zonele limitrofe platoului s-au început săpături sistematice pe Terasa 1. În acest scop s-au trasat două secţiuni (S1 = 10 x 2 m şi S2 = 6 x 1,5 m). Deoarece aici săpăturile n-au fost finalizate, vom prezenta doar câteva informaţii preliminare. În mod cert, pe terasă au avut loc amenajări şi s-au desfăşurat anumite activităţi, natura acestora urmând a se preciza în anii următori. Cel mai interesant complex identificat în 2006 este Complexul nr. 1 (C1), o amenajare de formă ovală (cca. 2,30 x 1,30 m), marcat de bolovani de calcar, în care s-au găsit, îndeosebi pe circumferinţa interioară a amenajării, numeroase vase ceramice dacice, unele sparte in situ; spre mijlocul complexului se găseau numeroase fragmente de lipitură arsă de pereţi, de diverse mărimi; depunerea avea o gr. de 0,30-0,35 m, observându-se o anume succesiune de tipuri de materiale. Trebuie precizat că vasele ceramice nu prezentau urme de ardere secundară iar în complex nu s-au identificat derivate ale focului (cărbune, cenuşă, arsură), deşi lipitura era incendiată; de asemenea, lipsesc resturile faunistice. Ca piese individuale menţionăm doar prezenţa a trei fusaiole. Vasele ceramice, majoritatea modelate cu mâna şi arse oxidant, variate tipologic, sunt tipice olăriei dacice din sec. I a.Chr - I p.Chr. Piesele descoperite au intrat în patrimoniul MJ Buzău, în laboratoare efectuându-se operaţiunile de conservare şi restaurare a lor şi, aproape în totalitate, au fost deja desenate. S-au folosit mijloace clasice şi moderne de înregistrare a descoperirilor: staţii GPS, staţie totală, aparate foto digitale, camere video etc., s-au efectuat analize ale faunei, îndeosebi din complexe. S-au luat, de asemenea, măsuri primare de protecţie şi conservare a zidurilor şi a complexelor descoperite, prin sprijinire şi acoperire cu pietre, folii de plastic şi pământ; s-au pus indicatoare de metal privind locul unde se află situl şi faptul că este un monument protejat de lege. Pl. 56
Bibliografie: