Pietroasa Mică | Comuna: Pietroasele | Judeţ: Buzău | Punct: Gruiu Dării | Anul: 2013
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2013
Perioade:
Preistorie; Protoistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; La Tène;
Categorie:
Neatribuit; Domestic;
Tipuri de sit:
Locuire; Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 48539.01 |
Județ:
Buzău
Unitate administrativă:
Pietroasele
Localitate:
Pietroasa Mică
Punct:
Gruiu Dării
Localizare:
| 48539.01 |
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Davâncă | Diana | participant | Instiuție Nedefinită |
| Sîrbu | Valeriu | responsabil | Muzeul Brăilei |
| Istrate | Cami Manuela | participant | Muzeul Brăilei |
| Costache-Bolocan | Daniel | participant | Muzeul Judeţean Buzău |
| Garvăn | Daniel | participant | Muzeul Judeţean Buzău |
| Grigoraş | Laurenţiu | participant | Muzeul Judeţean Buzău |
| Matei | Sebastian | participant | Muzeul Judeţean Buzău |
Raport:
În această campanie ne-am propus continuarea cercetărilor pe Platou în secţiunile S11, S12, S16 şi S19, pentru a cerceta integral complexele descoperite în campaniile trecute, precum şi avansarea în nivelele din epoca bronzului şi eneolitic.
De asemenea s-a continuat cercetarea în secţiunile S26 şi S27 situate în zona fortificaţiei, la capătul de vest al S2.
Cercetările din epoca eneolitică
În campania arheologică din anul 2013 au fost descoperite şi cercetate complexe eneolitice în secţiunile S16 şi S19.
În secţiunea S16 a continuat cercetarea complexului 220, identificat în campania anului 2012. Cercetarea acestui complex, situat în carourile A şi B al secţiunii, a fost reluată de la adâncimea de – 2,67/2,77 m. Acesta reprezintă resturile unei locuinţe eneolitice incendiate şi se prezintă sub forma unei zone acoperită cu lipitură masivă de perete, în calupuri paralele. Analizarea lipiturii ne-a oferit informaţii privitoare la modul de construire al acestei locuinţe: lutuiala de pe pereţi era aplicată pe o structură din scânduri/lespezi din lemn sau trunchiuri despicate, iar bucăţile de lipitură prezintă două feţe plate, cea de la interior păstrând amprenta de scândură. Pereţii acestei locuinţe au fost realizaţi, deci, din scânduri aşezate orizontal, una peste cealaltă şi finisate/izolate la exterior cu lipitură. Această modalitate de construire a locuinţelor nu constituie o raritate pentru perioada la care facem referire şi, mai mult decât atât, se încadrează în logica ambientală a unei zone bogate în materii prime, cum ar fi şi lemnul şi lutul. Materialul arheologic este abundent şi constă, în principal, din ceramică şi resturi osteologice de animale, cu preponderenţă animale de talie mare (bovidee). Cercetarea complexului 220 a fost epuizată în cursul acestei campanii, atingându-se sterilul arheologic în carourile A şi B, la adâncimea de – 3,25/3,30 m.
Tot în această campanie s-a continuat cercetarea locuinţei 217, observată parţial în S19, precum şi a 3 gropi.
Cercetările din epoca bronzului.
În campania din 2013 au fost cercetate 3 complexe descoperite în 2012, precum şi 8 complexe noi: 5 vetre, o groapă, un rest de locuinţă şi o aglomerare de fragmente ceramice.
În acest an, în secţiunea S19, a putut fi documentat cel mai consistent nivel de locuire Ic4-1 al culturii Monteoru, din punct de vedere al bogăţiei vestigiilor, comparativ cu descoperiri similare ale epocii bronzului din zona Subcarpaţilor de Curbură. De asemenea, a fost atestată şi o amenajare a marginii de nord-vest a Platoului sub forma unei terasări cu bolovani mari de calcar, al cărei scop ar putea fi elucidat prin deschiderea unor noi secţiuni, paralele, în această zonă a sitului.
Cea mai expresivă şi interesantă situaţie arheologică a fost cercetată în secţiunea S12 unde, pe acelaşi nivel, au fost descoperite 4 vetre, dintre care una de dimensiuni foarte mari şi trei mai mici, aflate în imediata apropiere.
Prima vatră (Complex 223) a fost identificată la cota de – 1,88/-1,91 m, cu dimensiunile de 1,95 x 1,90 m. Iniţial complexul se prezenta sub forma unei pete de pământ de culoare gălbui- albicioasă, cu concreţiuni calcaroase în compoziţie, compactă, cu o suprafaţă de 2,40 x 2,20 m. După îndepărtarea acestei depuneri a apărut, imediat, vatra. Ea a fost amenajată în interiorul unui ring de bolovani de râu, pe un pat de fragmente ceramice, dintre care se remarcă un borcan de dimensiuni mari (diametrul gurii de 35 cm). Acest complex pare a face parte dintr-un ansamblu de patru vetre, alte trei vetre de dimensiuni mult reduse gravitând în jurul acestuia. Fragmentele ceramice din patul vetrei permit atribuirea acestui complex unei perioade corespunzătoare stilurilor ceramice Ic3 şi Ic2 ale culturii Monteoru. Celelalte trei vetre (complexele 224, 225 şi 226) aveau dimensiuni cuprinse între 0,90 şi 0,60 m, ele fiind amenajate pe un pat de bolovani de râu şi fragmente ceramice.
Cercetările din a doua epocă fierului
În această campanie au fost descoperite o serie de complexe noi, dar au fost cercetate si complexe descoperite în campaniile anterioare, cum ar de exemplu complexul 204 - groapă. Aşadar, au fost descoperite 4 complexe noi: 3 gropi în secţiunea S11, precum şi un şanţ plasat în S19, la baza pantei, cu rol de a drena apele pluviale.
Din sec. II – I a. Chr. provin 3 gropi a căror cercetare nu s-a încheiat. Dintre acestea remarcăm groapa 229, în umplutura căreia a fost descoperit un borcan întreg umplut cu oase de animale.
Materiale din sec. IV-III a. Chr. au fost descoperite doar în S11, într-un nivel situat la cotele de adâncime cuprinse între 1,10 – 1,25 m. Nu au fost descoperite complexe arheologice.
În zona fortificaţiei s-a lucrat în secţiunile S26, S27 şi, parţial, în S19. În S26 toată suprafaţa este acoperită cu bolovani mici şi medii dar, pe alocuri, apar şi dale disparate. Deşi s-au îndepărtat două rânduri de bolovani nu s-a conturat, cu certitudine, vreun aliniament ce ar putea reprezenta paramentele zidului. De asemenea, în S27 am ajuns cu săpătura la cota de -1,20 m faţă de nivelul actual al fortificaţiei. În profilul de NV se observă o zonă compactă de dărâmătură, cu emplecton roşcat, pietre şi dale aflate în diverse poziţii. Toate acestea indică o dărâmătură a paramentului interior, posibil şi a unor construcţii, însă formaţii suplimentare vom avea odată cu avansarea săpăturii şi în S26. În S19, cercetarea privind fortificaţia s-a concentrat in carourile 1-12. Astfel, s-a putut observa clar amenajarea pantei în epoca dacică. Pe o lungime de 2 metri (carourile 2-3) se observă o aglomerare masivă de bolovani ce reprezintă, probabil, o parte din rambleu. Între carourile 4-11 s-au putut distinge 5 trepte amenajate pe pantă, iar la baza acestora s-a identificat un şanţ, cu o deschidere a gurii de 1,30 m şi o adâncime de 0,50/0,60 m. Acesta avea, probabil, rolul de a drena apa scursă de pe pante. S-au mai identificat şi alte amenajări, atât pe pantă, cât şi pe terasă, dar acestea vor fi detaliate cu alt prilej.
Materialul arheologic descoperit în 2013 este deosebit de bogat şi variat, extrem de fragmentat în strat şi mai bine păstrat în complexele adâncite. Vasele ceramice predomină, fiind descoperite borcane, dintre care unul întreg în complexul 229, fructiere, din care un fragment pictat, ceşti-opaiţ, căni, boluri, kantharoi, pithoi, capace. Dintre piesele cele mai expresive descoperite în această campanie notam doar câteva: un ac de păr din bronz, ce reprezintă un import roman, un ”călcător” din lut, precum şi mai multe cuţite şi verigi din fier.
Bibliografie: