Pietroasa Mică | Comuna: Pietroasele | Judeţ: Buzău | Punct: Gruiu Dării | Anul: 2012
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2012
Perioade:
Preistorie; Protoistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; Hallstatt; La Tène;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Civil; Domestic; Religios, ritual şi funerar; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire; Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 48539.01 |
Județ:
Buzău
Unitate administrativă:
Pietroasele
Localitate:
Pietroasa Mică
Punct:
Gruiu Dării
Localizare:
| 48539.01 |
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Constantin | Monica | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Davâncă | Diana | participant | Muzeul Brăilei |
| Istrate | Cami Manuela | participant | Muzeul Brăilei |
| Sîrbu | Valeriu | participant | Muzeul Brăilei |
| Costache-Bolocan | Daniel | participant | Muzeul Judeţean Buzău |
| Grigoraş | Laurenţiu | participant | Muzeul Judeţean Buzău |
| Matei | Sebastian | participant | Muzeul Judeţean Buzău |
Raport:
În această campanie ne-am propus continuarea cercetărilor pe Platou, în secţiunile S11, S12, S16, pentru a finaliza complexele descoperite în campaniile trecute, precum şi avansarea în nivelele din epocile bronzului şi eneolitică. Un aspect important, vizat în această campanie, a fost continuarea cercetărilor în S19 pentru obţinerea unor date suplimentare privind fortificaţia de pe latura de nord-vest, dar şi semnalarea unor posibile vestigii aflate pe Terasa 2. Drept urmare, S19 a fost lungită cu 18 metri spre NV, traversând Terasa 2, ea având acum o lungime totală de 30 m.
De asemenea, au fost deschise două noi suprafeţe în partea de vest a platoului, în zona fortificaţiei. Cele două suprafeţe, S26 cu dimensiunile de 6 x 4 m, respectiv S27 cu dimensiunile de 7 x 4 m, sunt plasate în capătul de vest al S2.
Cercetările din epoca geto-dacică
În această campanie au fost descoperite o serie de complexe noi, dar au fost cercetate şi complexe descoperite în campaniile anterioare. Astfel, au fost descoperite: un complex getic din sec. IV-III a. Chr. şi 6 complexe din perioada sec. II-I a. Chr. De asemenea, au fost cercetate 2 gropi, identificate in campania din 2011, respectiv complexele 187 şi 190.
Complexe din sec. II-I a. Chr.
Din sec. II – I a. Chr. provin 5 gropi şi o amenajare de piatră plasată pe Terasa 2, care se prezintă sub forma unui pavaj, dar cercetarea acestui complex nu este încheiată.
Vom prezenta câteva dintre gropile cercetate în acest an.
Complexul 204, din S12, în colţul de sud al caroului A – groapă, observată în plan, clar, doar de la cota de -1,28 m, însă în profilele de SE si SV se vedea că a fost săpată de la -0,70 m. Dimensiuni vizibile = 2,00 x 1,00 m, însa mai bine de jumătate intră în cele două profile deja menţionate.
Complexul 205, din S12, carou B, în colţul de est. Groapa, observată de la cota de -1,12 m, are umplutură cenuşie, iar la -1,27 m era umplută cu pietre. Materialul arheologic a fost extrem de puţin. In profilul de SE se observă că a fost săpată de la -0,85 m. După cota de -1,42 m pietrele dispar şi în umplutură apar foarte multe oase de animale. De asemenea, pe fund a fost descoperit un catillus întreg. Groapa s-a terminat la cota de -1,54 m.
Complex 213, pe Terasa 2, în S19, carourile 24-25, groapă cu dimensiunile de 1,30 x 0,60 m, care intra mai bine de jumătate în profil; umplutura brun-negricioasă, clisoasă, cu materiale dacice (cioburi, oase); epuizată la cota de -1,40 m; umplutura conţine şi câteva pietre mari.
Complexe din sec. IV-III a. Chr.
Complexul 203, din S16, carourile B-C, reprezintă un rest de locuinţă incendiată observată la cotele de 1,54/1,58/1,60 m, sub forma unei zone de pământ ars, roşcat, cu mult cărbune şi cenuşă. Avea dimensiunile de 3,60 x 1,40 m, intrând, parţial, în malurile de NV si NE. Complexul 203 se afla pe acelaşi nivel cu complexul 205 – un cuptor menajer de mari dimensiuni, observat şi în profilul de SE al S16. Observaţiile din profil şi grund ne-au confirmat faptul ca cele doua complexe alcătuiesc, cel mai probabil, un ansamblu. Complexul 203 reprezintă, deci, o locuinţă de suprafaţă, cu foarte puţină lutuială, ceea ce ne face să credem că această construcţie era una uşoară, folosită probabil sezonier.
Materialul arheologic este deosebit de bogat şi variat, extrem de fragmentat în strat şi mai bine păstrat în complexele adâncite. Din cadrul vaselor ceramice predomină borcanele, fructierele, ceştile-opaiţ, cănile, bolurile, kantharoii, pithoii. Dintre piesele cele mai expresive descoperite în această campanie notăm doar câteva: un catillus întreg din calcar de la o râşniţă de tip elenistico-roman, un fragment de bol cu decor în relief, mai multe jetoane, două cuţite din fier, fusaiole, un bol cărămiziu, un kantharos cenuşiu, parţial întregibil, o aplică din bronz şi un vârf de sageată din bronz cu trei aripioare.
Cercetările din epoca eneolitică
În campania arheologică din anul 2012 vestigiile atribuite epocii eneolitice au fost descoperite atât pe Platou, cât şi pe Terasa 2, ele fiind reprezentate de numeroase artefacte, precum şi de două complexe arheologice.
Primul, complexul 217, de peTerasa 2, în S19, carourile 7-9, reprezintă un rest dintr-o locuinţă distrusă prin incendiere. Aceasta a fost identificată la cota de – 1,40 m. Dimensiunile cercetate: L = 3,50 m, l = 1,60 m, aşadar o parte însemnată a acesteia se continuă sub ambele maluri ale secţiunii. Complexul se prezenta sub forma unei aglomerări masive de lipitură arsă, relativ compactă. Materialul ceramic recoltat este foarte bogat, alături de mai multe greutăţi piramidale din lut şi resturi osteologice.
Al doilea, complexul 220 – plasat tot în S19, dar pe Platou, reprezintă tot un rest de locuinţă incendiată. A fost identificată la cotele de – 2,70/2,88 m. Aceasta se prezintă sub forma unor bucăţi compacte de lipitură arsă la roşu, pe alocuri chiar vitrifiată. Din partea superioară a distrugerii au fost recoltate numeroase fragmente ceramice eneolitice. Ambele complexe vor fi cercetate integral în cursul campaniilor viitoare.
Cercetările din epoca bronzului
În campania arheologică din anul 2012 resturi de locuire şi vestigii atribuite epocii bronzului au fost descoperite în toate secţiunile cercetate (S11, S12 – în special în zona carourilor C şi D, în S16, S26 şi S27 – Platou şi S19 – Terasa 2).
Cele mai bogate şi mai interesante descoperiri provin din secţiunea S16, unde au fost cercetate 5 complexe din această perioadă. Trei dintre ele aparţin orizontului Ic3, iar două orizontului Ic4-1. Vom prezenta, pe scurt, complexele Ic4-1 deoarece acestea sunt primele de acest gen descoperite la Gruiu Dării.
Complexul 215 reprezintă resturile unui cuptor. A fost observat la cota de -2,39/2,41 m. Se prezenta sub forma unei zone compacte cu miez de vatră, resturi de cupolă şi crustă de vatră puternic deranjată. Dimensiunile cuptorului erau de 1,70 x 0,80 m. Cupola era construită în sistem paiantă, cu structură din nuiele, cu diametrele de 3 – 5 cm, din argilă, cu pleavă şi calcar pisat. Miezul vetrei se compunea din argilă foarte fină şi nisip cu bobul mic. Din distrugere au fost recoltate fragmente ceramice modelate în maniera Ic4-1.
Complexul 216 reprezintă restul unei locuinţe de suprafaţă, neincendiată, cu dimensiunile vizibile de 3,30 x 1,60 m. Complexul a fost identificat la cotele de – 2,00/2,23 m. Aceasta se prezenta sub forma unei aglomerări masive de lut crud, neuniform, cu mult calcar în compoziţie şi pietricele de mici dimensiuni. Din distrugere au fost recoltate mai multe materiale arheologice (fragmente ceramice, resturi osteologice, fragmente de cuţite curbe din piatră, o rotiţă de car în miniatură). La demontarea distrugerii au putut fi observaţi pereţii în elevaţie ai locuinţei (cca. 5 – 6 cm), precum şi colţul de sud-est, care se închide în unghi de aproximativ 900. Complexul a fost demontat parţial, urmând ca pe parcursul campaniei viitoare cercetarea sa să fie finalizată. Materialul ceramic recoltat de sub distrugere, din zona podinei, se încadrează în stilul Ic4-1. Aşadar, acest complex reprezintă cea mai timpurie locuinţă monteoreană descoperită la Gruiu Dării.
Bibliografie: