Pietroasa Mică | Comuna: Pietroasele | Judeţ: Buzău | Punct: Gruiu Dării | Anul: 2010
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2010
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; Hallstatt; La Tène; Epoca romană târzie; Epoca migraţiilor; Epoca medievală timpurie; Epoca medievală timpurie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Aşezare fortificată;
Cod RAN:
| 48539.01 |
Județ:
Buzău
Unitate administrativă:
Pietroasele
Localitate:
Pietroasa Mică
Punct:
Gruiu Dării
Localizare:
| 48539.01 |
Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Bătrânoiu | Eliza Raluca | participant | Instiuție Nedefinită |
| Carabisi | Vlad | participant | Instiuție Nedefinită |
| Davâncă | Diana | participant | Instiuție Nedefinită |
| Fărnoagă | Smaranda | participant | Instiuție Nedefinită |
| Istrate | Cami Manuela | participant | Instiuție Nedefinită |
| El Susi | Georgeta | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Sîrbu | Valeriu | responsabil | Muzeul Brăilei |
| Costache-Bolocan | Daniel | participant | Muzeul Judeţean Buzău |
| Grigoraş | Laurenţiu | participant | Muzeul Judeţean Buzău |
| Matei | Sebastian | participant | Muzeul Judeţean Buzău |
Raport:
In această campanie au continuat săpăturile doar pe Platou, în secţiunile S8, S16, S17 şi S 25, pentru a cerceta complexele descoperite în campaniile trecute, precum şi avansarea în nivelele din epoca bronzului şi eneolitic.
Cercetările din epoca geto-dacică
Cercetările din ultimii ani de pe Platou ne-au oferit o serie de informaţii care au impus reevaluarea unor interpretări privind situl de aici. Extinderea săpăturilor şi avansarea acestora spre nivelele inferioare au condus la acumularea unor informaţii suficiente pentru a documenta activitatea de pe Platou. Descoperirea unui strat arheologic şi a unor complexe de locuire şi gospodăreşti, doar în unele zone, din sec. IV-III a.Chr. (poate doar din sec. III a.Chr.) atestă existenţa unei aşezări getice aici. De asemenea, descoperirea de resturi de construcţii, de numeroase gropi, precum şi de vetre, din sec. II-I a.Chr., documentează existenţa unei locuiri pentru această perioadă. În prima jumătate/mijlocul sec. I a.Chr. platoul a fost fortificat cu un zid din blocuri de calcar, sumar fasonate, cu două paramente şi emplecton, legat cu un liant. Dacă avem în vedere suprafaţa mică a incintei cu zid de tip elenistic şi topografia terenului putem aprecia că aici a fost, mai degrabă, o cetate, decât o aşezare fortificată. Cândva, spre sfârşitul sec. I a. Chr.-începutul sec. I p.Chr., fortificaţia a fost distrusă (în anumite zone s-au păstrat şi urmele unor bârne arse), zidul a fost refăcut, iar Platoul a fost transformat într-un loc de cult, din sec. I p.Chr. descoperindu-se doar numeroase depuneri votive de tip moviliţă, majoritatea cu ringuri din piatră, deseori cu vetre în interior, plus vetre izolate. Zidul refăcut a existat pe parcursul sec. I p.Chr., însă el a avut menirea de protejare a spaţiului de cult.
A fost epuizată S8, fapt ce ne-a permis obţinerea de noi informaţii privind stratigrafia generală de pe Platou. În esenţă, stratigrafia este aproximativ la fel cu cea din S13 şi S15. Diferenţa este dată de grosimea straturilor, care este mult mai mică în S8, în special pentru depunerea din sec. II - I a.Chr. De asemenea, s-a constatat lipsa stratului de cultura din sec. IV-III, deşi au apărut câteva materiale din această perioadă.
În secţiunea S8 a fost cercetat Cpl.159, observat la adâncimea de -1,20 m, pe o suprafaţă de 1,90 x 1,60 m, intrând în martorii de NV şi SV ai secţiunii, baza lui fiind la -1,50 m. Umplutura are o culoare cenuşiu-negricioasă, foarte afânată, cu foarte mult cărbune spre bază. În umplutura lui au fost descoperite numeroase fragmente ceramice, provenind de la fructiere lucrate cu mâna sau borcane, precum şi un fragment de bol cu decor în relief. Pe baza materialului şi a situaţiei stratigrafice se confirmă datarea propusă anul trecut şi anume a doua jumătate a sec. II - începutul sec. I a.Chr.
În secţiunea S25 s-a urmărit identificarea posibilei laturi de NV a Cpl.132 (fundaţie din piatră). La cota de -0,95 m a fost dezvelită o structură liniară din piatră, paralelă cu Cpl.132, însă puternic afectată, probabil, de amenajarea fortificaţiei. Ea s-a observat pe o lungime de 2,60 m şi o lăţime de 0,50 m. Manifestăm încă rezerve, până la finalizarea cercetărilor, în ceea ce priveşte legătura acestei structuri cu Cpl.132.
În secţiunea S17 au fost descoperite alte 3 gropi (Cpl.174, 175 şi 176), toate încadrate în nivelul din sec. II-I a.Chr. Cercetarea acestor gropi va continua in cursul campaniilor viitoare. Interesant este Cpl.177 - o zonă compactă cu lipitură arsă, dezvelită în colţul de E al S17, la adâncimea de -0,90 m, pe o zonă cu dimensiunile de 0,75 x 0,40 m, el reprezentând, probabil, resturi de la o locuinţă incendiată.
Materialul arheologic este deosebit de bogat şi variat, fragmentat în strat şi mai bine păstrat în complexele adâncite. Dintre piesele cele mai expresive notam doar câteva: un pumnal dacic din fier (sica), un vârf de săgeată din fier, o mărgică tubulară din calcar, o figurină antropomorfă din lut şi patru vase în miniatură (doua ceşti-opaiţ, un borcan şi un capac).
Cercetările din epoca bronzului
În campania din anul 2010 locuirea de epoca bronzului a fost cercetată doar în S8 – secţiune a cărei cercetare a fost finalizată în acest an. Fragmente ceramice aparţinând epocii bronzului au fost descoperite şi în secţiunile S16, S17 şi S25, dar acestea au fost antrenate în nivelele dacice.
Au fost identificate şi cercetate două complexe, ambele în S8.
Cpl.171. Groapă observată la adâncimea de 1,60/1,61 m, cu diametrul de cca. 0,50 m şi adâncimea de 0,11-0,12 m, cu umplutura de culoare brun-negricioasă, uşor afânată. În umplutură au fost descoperite bucăţi de lipitură arsă, resturi osteologice şi fragmente ceramice ce pot fi încadrate în etapa Ic3 a culturii Monteoru.
Cpl.173. Groapă aproape cilindrică, observată la adâncimea de 1,62 m, cu diametrul de 1,50 x 1,60 m, cu umplutura de culoare brun-negricioasă, relativ afânată, pigmentată puternic cu bucăţi de lipitură arsă şi cărbune, pe fundul ei se aflându-se o lentilă de cărbune. În umplutura gropii au fost descoperite numeroase fragmente ceramice, cele mai târzii aparţinând etapei Ia/Ib a culturii Monteoru.
Fragmentele ceramice descoperite în această campanie, atât în strat cât şi în complexe, aparţin atât perioadei timpurii a epocii bronzului, respectiv etapele Ic4-1, Ic4-2, Ic4-3/Ic3 şi Ic3 ale culturii Monteoru, cât şi perioadei mijlocii şi târzii, respectiv etapelor Ia/Ib. Dintre formele ceramice identificate amintim ceştile cu una şi două toarte, cupe cu buza răsfrântă, vase cu gâtul înalt şi corp bitronconic. Motivele decorative constau din linii paralele, realizate prin incizie, aşezate, în general, la partea superioară a vaselor, pe gât sau sub buză, şiruri simple sau multiple de împunsături, orizontale, şi, mai rar, verticale, triunghiuri incizate simple sau multiple, triunghiuri haşurate, alveolări fine, orizontale, cu sau fără „cusături” pe ele, brâuri în relief, cu sau fără alveolări executate cu degetul în pasta moale. Predomină vasele lucrate din pastă semifină, bine omogenizată. Sunt prezente, însă, şi fragmente ceramice de la vase lucrate din pastă grosieră, cu pietricele şi ceramică pisată în compoziţie.
Amintim descoperirea unui pandantiv lucrat dintr-un fragment de coastă, de formă dreptunghiulară, uşor arcuit, cu trei perforaţii circulare, un fragment de rotiţă de car miniatural, cu urme de bucşe pe ambele părţi, un cuţit curb din gresie cenuşie (Krummesser), cu spate arcuit şi tăiş încovoiat, o fusaiolă bitronconică, lucrată din lut, culoare cenuşie, cu pete negricioase, decorată cu puncte incizate în dublu registru pe fiecare dintre feţe şi un vârf de săgeată din os, de formă triunghiulară.
Locuirea de epoca bronzului de la Pietroasa Mică-Gruiu Dării cuprinde toate perioadele de evoluţie ale culturii Monteoru. Din punct de vedere al materialului ceramic se remarcă faptul că a fost utilizat calcarul pisat în compoziţia pastei, strict la nivel MIc4-2, spre deosebire de situaţia înregistrată la Târcov - Piatra cu Lilieci şi Năeni - Zănoaga. Artefactele, precum şi situaţiile arheologice înregistrate până în prezent, atestă existenţa unei locuiri monteorene intense la Pietroasa Mică-Gruiu Dării pe întreaga perioadă a epocii bronzului.
Cercetările din epoca eneolitică
În S8, primele materiale arheologice eneolitice apar la adâncimea de aproximativ 1,60/1,65 m, stratul de cultură având o grosime de aproximativ 0,40-0,45 m. Între -1,60/1,65 -1,76/1,82 m, materialul eneolitic apare asociat cu piese ale culturii Monteoru (etapele Ic4-2, Ic4-3 şi Ic3). În acest segment stratigrafic nu există o delimitare clară între nivelul de epoca bronzului şi cel eneolitic. Între -1,60/1,65 m şi -1,76/1,82 m, partea superioară a stratului în care au fost descoperite piese eneolitice, materialul asociat acestei epoci apare într-un pământ de culoare brun-negricioasă, puternic pigmentat cu fragmente de lipitură arsă la roşu. Ceramica din acest nivel poate fi atribuită culturilor Cucuteni B2 şi Cernavoda I. Alături de vase ceramice au apărut şi alte artefacte: unelte şi piese din piatră, silex (lame) şi os (străpungătoare), jetoane, un fragment de lingură şi diverse piese din lut.
Între -1,76/1,82m şi -1,92/2,00m se poate vorbi de un nivel eneolitic nealterat de intervenţii ulterioare. Aici a fost identificat un important complex arheologic, Cpl.172 - o parte dintr-o locuinţă eneolitică incendiată.
Cpl.172 (C172). Primele indicii referitoare la existenţa unei locuinţe eneolitice incendiate au apărut la adâncimea de -1,60/-1,65m, sub forma unei zone de pământ negru-cenuşiu, cu mulţi pigmenţi de lipitură arsă şi cărbune, cu dimensiunile de 1,30 x 1 m. În c.B, la limita cu profilul de NE, locuinţa eneolitică a fost afectată de o groapă monteoreană (C171), rotundă (D=50x50 cm). De asemenea, complexul eneolitic este deranjat, în carourile A şi D, de o altă groapă - C173 (D=1,60x1,50 m) a culturii Monteoru. Locuinţa se prezintă ca o aglomerare de bucăţi mari de lipitură arsă şi cu o cantitate foarte mare de material ceramic şi osteologic, prins printre şi sub pereţii prăbuşiţi. Sistemul de construcţie al locuinţei este de tipul structură de pari şi nuiele acoperite cu lipitură din lut. Este de remarcat abundenţa materialului arheologic, precum si numărul mare al fragmentelor de oase de animale, puternic arse. Se menţine observaţia făcută şi în cazul complexului C157 (locuinţă eneolitică incendiată, cercetată în anul 2009, în S15), referitoare la asocierea prezenţei fragmentelor ceramice Cucuteni B2 şi Cernavoda I în interiorul aceleiaşi structuri de locuire. Trebuie menţionată, de asemenea, ponderea semnificativă, în cadrul C172, a fragmentelor ceramice de tip Cernavoda I, în celelalte complexe eneolitice descoperite aici predominând ceramica Cucuteni B.
Inventarul arheologic este constituit din ceramică, plastică zoomorfă, fragmente de oase de animale, unelte din piatră, os şi silex. Există o foarte mare cantitate de material osteologic, concentrată în afara şi în interiorul locuinţei, multe fragmente de oase fiind puternic arse, unele până la vitrifiere.
Ceramica este reprezentată de la tipuri diferite de vase (boluri, străchini, vase de provizii, etc), lucrate din pastă fină, semifină sau grosieră. Se pot distinge trei tipuri de vase ceramice a culturilor Cucuteni B2, Cernavoda I şi fragmente ceramice cu suprafaţa lustruită.
Vasele şi fragmentele de vase de tip Cucuteni B sunt realizate din pastă fină, cu nisip ca degresant, arse oxidant, unele cu urme de ardere secundară. Decorul este constituit din linii şi benzi late de culoare maro-închis, uneori mărginite de negru, pictate pe fondul roşu al vasului sau peste un fond de culoare alb-gălbuie. Trebuie remarcată şi prezenţa unor toarte cu motive zoomorfe.
Vasele de tip Cernavoda I se disting prin pasta poroasă, folosind ca degresant pietricele, cioburi şi scoici pisate. Arderea este oxidantă, iar suprafaţa vaselor este neglijent finisată. Decorul se găseşte pe buză sub forma unor şiruri de alveolări, impresiuni, unele crestate în interior.
Fragmentele de vase lustruite sunt realizate din pastă fină, de culoare neagră-cenuşie, cu angobă lustruită, la interior şi exterior. Aceste fragmente provin de la vase realizate în aria culturală Cernavoda I, asupra căreia s-au manifestat influenţe cucuteniene şi sud-balcanice.
Toate tipurile ceramice descrise apar asociate într-un complex de locuire in situ (C172), ceea ce evidenţiază aspecte importante privind sincronismele şi influenţele culturale de la sfârşitul perioadei eneolitice.
S-au luat măsuri primare de protecţie şi conservare a zidurilor şi a complexelor descoperite, prin sprijinire şi acoperire cu pietre, folii de plastic şi pământ.
Bibliografie: