Pietroasa Mică | Comuna: Pietroasele | Judeţ: Buzău | Punct: Gruiu Dării | Anul: 2008
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2008
Perioade:
Preistorie; Protoistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; Hallstatt; La Tène;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Aşezare fortificată;
Cod RAN:
| 48539.01 |
Județ:
Buzău
Unitate administrativă:
Pietroasele
Localitate:
Pietroasa Mică
Punct:
Gruiu Dării
Localizare:
| 48539.01 |
Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Sîrbu | Valeriu | responsabil | Muzeul Brăilei |
| Costache-Bolocan | Daniel | participant | Muzeul Judeţean Buzău |
| Matei | Sebastian | participant | Muzeul Judeţean Buzău |
| Stăicuţ | Gabriel Ion | participant | Muzeul Judeţean Buzău |
| Constantin | Cătălin-Petre | participant | SC Digital Domain SRL Bucureşti |
| Duţescu | Maria-Magdalena | participant | SC Digital Domain SRL Bucureşti |
| Nicolăescu | Monica | participant | SC Digital Domain SRL Bucureşti |
| Ştefan | Călin Dan | participant | SC Digital Domain SRL Bucureşti |
Raport:
Obiectivul campaniei din 2008 a fost cercetarea incintei şi a teraselor, atât prin săpături sistematice, cât şi prin folosirea metodelor interdisciplinare (topografie avansată – GIS, geofizica - rezistivitate, gradiometru etc.). S-au continuat săpăturile în secţiunile S. 8, S. 7, S. 15, S. 21, S. 22, S. 24, pentru a cerceta integral complexele descoperite în campaniile trecute, precum şi avansarea în nivelele din epoca bronzului şi eneolitic. A fost trasată o nouă secţiune, S. 25 (4 x 4 m), cu scopul de cerceta integral complexul 132, ce ar putea indica o structură de mari dimensiuni cu fundaţie din bolovani de piatră.
Un alt aspect important a fost continuarea cercetărilor pe Terasa 1, unde au fost descoperite depuneri bogate cu material arheologic, dar şi o serie de amenajări din piatră.
Platou. Au fost cercetate complexe din epocile dacică şi a bronzului, paralel cu înaintarea în nivele de cultură ale respectivelor epoci.
Epoca geto-dacică. Din sec. I a.Chr. – I p.Chr. au fost cercetate gropi, bogate în material arheologic, însă cel mai interesant a fost Complexul 144, o posibilă structură rectangulară (D=3,70 x 2,30 m), observabilă pe trei laturi, la adâncimea de -1,14 -1,19 m, ce va fi integral săpat anul viitor. Pământul din interior avea o culoare cenuşie-închisă, pigmentată cu lipitura arsă, iar o parte din interior şi din latura de SV a fost afectată de intervenţii târzii, probabil gropi. Materialul ceramic, deosebit de fragmentat, se încadrează în sec. I a.Chr.
Din sec. IV-III a.Chr. au fost cercetate mai multe complexe, dintre care menţionăm doar două.
Complexul 123 reprezintă o structură de locuire, uşor adâncită, săpată de la -1,20 m, faţă de nivelul actual de călcare, având baza la -1,65 m; se păstrează pe o suprafaţă de circa 4 m2 (D = 2 x 2 m), o parte din el intrând în malul de NV. Umplutura lui constă dintr-un pământ negricios cu cenuşă, cărbune, bucăţi masive de pereţi de locuinţă arsă, pietre, numeroase fragmente ceramice şi foarte puţine oase de animale.
Complexul 105 este un cuptor menajer de mari dimensiuni, a cărui cupolă s-a prăbuşit, în interior şi în exterior, spre vest; el intră, parţial, în malul de NE al secţiunii, având dimensiunile vizibile, pe axul lung, de 1,40 x 130 m. Vatra cuptorului a fost amenajată pe un pat de pietre şi cioburi, cu o crustă ce nu depăşea 0,0015 m grosime, iar cupola a fost ridicată pe un schelet de nuiele. În jurul complexului au fost descoperite şase greutăţi masive, piramidale, din lut, prevăzute cu orificiu transversal.
Şi în această campanie materialul arheologic descoperit este bogat şi variat. S-au descoperit aproape toate tipurile olăriei dacice din sec. I a.Chr. - I p.Chr., modelate cu mâna sau cu roata, arse oxidant sau reducător: borcane, vase de provizii, ceşti-opaiţ, fructiere, cupe cu picior, kantharoi, străchini, boluri, strecurători, capace etc., decorul fiind plastic, incizat, lustruit, pictat ori realizat în tipar. S-a descoperit şi protoma unui vas ce înfăţişează un cap de berbec, realist modelat. Din fier, bronz, piatră ori lut s-au găsit unelte şi ustensile (cuţite, greutăţi, râşniţe, cute, fusaiole şi rondele etc.), podoabe şi accesorii vestimentare (fibule), arme (vârfuri de săgeţi).
Olăria din sec. IV – III a.Chr. este reprezentată prin borcane, vase de provizii, castroane, căni, amfore de Thasos şi Heraklea Pontică, plus un fragment de cuţit, descoperit în complexul 123.
Epoca bronzului (cultura Monteoru). Nivelul de epoca bronzului a fost atins în S. 7, S. 15 şi S. 21, cercetându-se 10 complexe (gropi, vetre şi resturi de construcţii).
Complexul 130, vatră, la adâncimea de -2,10 m, în profilul de V al secţiunii S7, păstrată pe o lungime de 0,53 m; în urma secţionării s-a constatat ca ea a fost amenajată pe un pat de fragmente de vase, crusta având o grosime de 0,02 m, iar miezul de 0,04 m. Fragmentele recoltate din patul vetrei provin de la mai multe vase, unele decorate cu unghiuri în relief, caracteristice stilului ceramic monteorean Ic2. Spre marginea vetrei a fost găsit şi un fragment dintr-un „căţel e vatră”. După utilizare vatra a fost acoperită cu bolovani mari de calcar.
Complexul 148, o groapă descoperită la -1,80 m (D=0,40 m); în interior a fost depus un vas, aproape întreg, de formă bitronconică, decorat cu un şir de caneluri fine, paralele, ce se poate încadra în Monteoru Ic4-2.
Formele ceramice identificate sunt reprezentate de ceşti cu două toarte, borcane, amfore, boluri, castroane. Ceramica grosieră, ce prezintă numeroase urme de arderi secundare, este decorată prin brâie alveolate sau simple. Din categoria ceramicii fine fac parte ceştile, majoritatea arse oxidant, decorate cu brâie şi linii în relief, în zig-zag, dar şi cu cercuri concentrice, linii paralele şi triunghiuri realizate prin incizie, şiruri de împunsături cu unghia sau cu un obiect cu vârful ascuţit.
Au fost descoperite şi fusaiole, cuţite curbe din piatră (Krummesser) şi un tipar circular din piatră, monovalv, cu patru orificii.
Terasa 1 se localizează la 100 m est de platou şi 50 m mai jos, ca diferenţă de nivel, înconjurând spre S masivul pe o lungime de aproximativ 300 m. Investigaţiile au combinat cercetarea de suprafaţă cu sondajele de verificare şi săpătura sistematică, toate activităţile fiind permanent susţinute de înregistrări topografice. Cercetările au pus în evidenţă o dimensiune neaşteptată a sitului de la Gruiu Dării, o amploare nebănuită a prezenţei umane în epoca bronzului şi dacică clasică şi au evidenţiat ameninţarea majoră de distrugere a sitului, datorită activităţilor de exploatare a pietrei.
De aceea, strategia a fost de a dezveli pe o suprafaţă mare acest nivel cu contexte pentru a putea avea o imagine de ansamblu asupra activităţilor umane desfăşurate în sec I a.Chr – I p.Chr. Astfel, secţiunile trasate şi începute în 2006 şi 2007 au fost încadrate într-o suprafaţă de 10 x 12 m. În campania din 2008 s-au cercetat atât complexe noi (210, 211, 212, 213, 214, 215), dar au fost aduse şi informaţii suplimentare despre complexe descoperite în campaniile trecute (201, 203, 206).
Se poate admite că pe Terasa 1, în sec. I a.Chr. – I p.Chr., au avut loc activităţi umane ce au avut ca rezultat structuri şi complexe similare celor descoperite în nivelele superioare de pe Platou. Remarcăm, din nou, că nu putem vorbi de structuri clasice de locuire sau asociate activităţilor meşteşugăreşti. Deşi similare complexelor de pe Platou, situaţiile dezvelite pe Terasa 1 îşi păstrează individualitatea (de exemplu, cel mai mare şi bogat complex cu vase ceramice de tip moviliţă cu ring la bază, descoperit până acum, pare să fi fost 201).
Obiectivul campaniilor viitoare va fi de a lămuri forma, dimensiunile şi caracterul structurii de mari dimensiuni identificate în S54 şi S55; dacă aceasta ar avea o formă circulară, diametrul ar fi de peste 10 m.
Sondajele efectuate în diverse zone ale terasei, înregistrate topografic, au livrat materiale arheologice caracteristice.
Piesele descoperite au intrat în patrimoniul MJ Buzău, în laboratoare efectuându-se operaţiunile de conservare şi restaurare a lor şi, aproape în totalitate, au fost deja desenate.
Observaţiile de săpătură au fost înregistrare în jurnalul de şantier, iar materialul arheologic descoperit a fost spalat şi ambalat în întregime. Evidenţa descoperirilor arheologice a fost făcută în Registrul de evidenţă a pachetelor şi pieselor. În vederea documentării grafice cât mai complete a fost realizat un număr de 36 de planuri şi 4 profile, la scara 1:10 şi 1:20 (planuri generale şi de detaliu), precum şi numeroase fotografii.
S-au luat, de asemenea, măsuri primare de protecţie şi conservare a zidurilor şi a complexelor descoperite, prin sprijinire şi acoperire cu pietre, folii de plastic şi pământ.