Pietroasa Mică | Comuna: Pietroasele | Judeţ: Buzău | Punct: Gruiu Dării | Anul: 2007
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2007
Perioade:
Preistorie; Protoistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; Hallstatt; La Tène;
Categorie:
Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 48539.01 |
Județ:
Buzău
Unitate administrativă:
Pietroasele
Localitate:
Pietroasa Mică
Punct:
Gruiu Dării
Localizare:
| 48539.01 |
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Sîrbu | Valeriu | responsabil | Muzeul Brăilei |
| Matei | Sebastian | participant | Muzeul Judeţean Buzău |
| Duţescu | Maria-Magdalena | participant | SC Digital Domain SRL Bucureşti |
| Ştefan | Călin Dan | participant | SC Digital Domain SRL Bucureşti |
| Marinescu | Andreea | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Şerban | Nicolae | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Constantin | Cătălin-Petre | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Nicolăescu | Monica | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
Raport:
Cercetarea s-a desfăşurat în două sectoare: Platou şi Terasa 1
Platou
Săpăturile arheologice s-au concentrat în S7, S8, S13, S19, S21, S22, S24. În această campanie s-a continuat cercetarea unor complexe din epoca clasică geto-dacică, dar şi din sec. IV-III a.Chr., în paralel cu săparea în nivele din epoca bronzului şi eneolitic.
Epoca geto-dacică
Complexe din sec. I a.Chr.-I p.Chr.
Anul acesta nu a mai fost descoperit nici un complex de tip moviliţă cu ring de pietre la bază, fiind doar demontate pietrele ce alcătuiau „ringurile” complexelor 114, 115, 116, 117, identificate în anii anteriori. În schimb, au fost identificate 3 gropi noi (C133, din S21, C134 şi C135, din S24) şi două vetre in situ, prima în S7 şi cea de a doua în S22. De asemenea, alte două aglomerări de pietre descoperite în campania din 2006, notate cu C121, din S8, şi C138, din S7, a căror semnificaţie era incertă, s-au dovedit a fi tot complexe adâncite.
Campania din acest an ne-a oferit o serie de elemente care ar putea indica existenţa unor resturi de construcţii; este vorba de două complexe identificate în S8 şi S22, la ad. de 0,75/0,80m.
Primul complex, C131, s-a observat după îndepărtarea pietrelor ce alcătuiau complexele C115, C116 şi C117, când, în c.A şi D, pe o suprafaţa de aprox. 2 m2, s-a individualizat o zonă de pământ roşcat, spre margini cu zone mai gălbui; foarte aproape de aceasta zonă a fost găsită şi o groapa de stâlp (d=30cm), bine individualizată, în care se aflau pietre trecute printr-un foc foarte puternic.
Cel de-al doilea complex, C132, se prezenta sub forma a două „benzi”, late de 0,60 m, compuse din pietre aşezate una lângă alta, ce alcătuiau un unghi drept; prima „bandă” avea o lungime de aprox. 3 m, intrând în malul de NE al secţiunii, iar cea de a doua se putea observa doar pe o porţiune de 0,30 m, restul întrând în malul de NV. În zona unde ar fi trebuit sa se unească cele două „benzi”, se afla o structură relativ circulară de piatră cu d de aprox. 1 m (C137) care, după modul cum erau aşezate pietrele, pare să indice existenţa unui complex adâncit. Aşa cum se prezintă situaţia în acest stadiu al cercetării e posibil ca acest complex să reprezinte fundaţia unei construcţii din care se mai păstrează, cel puţin, două laturi şi, probabil, groapa de stâlp din colţ. Date finale privind acest complex vom putea avea doar după extinderea săpăturii spre NE şi NV, lucru avut în vedere în cursul campaniilor viitoare.
Materialul arheologic descoperit este destul de bogat şi variat. S-au descoperit, parţial întregibile sau fragmentare, aproape toate tipurile de vase întâlnite la geto-dacii din sec. I a.Chr - I p.Chr., modelate atât cu mâna, cât şi la roată. Şi de această dată remarcam numărul mare de fusaiole şi lame de cuţit din fier descoperite, dar şi alte piese din lut (rondele, jetoane, greutăţi piramidale cu perforaţie), fier (dăltiţă, dorn, otic) sau bronz (aplică, fibule).
Complexe din secolele IV-III a.Chr.
Singura secţiune unde au fost cercetate complexe in situ din această perioadă este S7. Cuptorul (C111), descoperit în campania trecută, a fost secţionat pe direcţia NV-SE. Astfel, s-a observat că vatra cuptorului a fost amenajată direct pe un pământ cenuşiu, pigmentat cu cărbune, în care se afla şi un ciob mare de vas cenuşiu, lucrat la roată. C123, care iniţial se concentra doar într-o mică porţiune, având o formă ovală, s-a extins în toată suprafaţa caroului C al secţiunii S7. Umplutura acestui complex era afânată, negricioasă, cu mult cărbune şi fragmente ceramice. Se remarcă resturile sparte ale unui vas, răspândite pe o suprafaţă mai mare, precum şi un fragment de amforă ştampilată din Herakleea Pontica. În timpul secţionării cuptorului s-a observat că pereţii acestuia, în momentul dezafectării, au căzut direct pe umplutura lui C123. De asemenea, trebuie consemnat că în imediata apropiere a cuptorului au fost descoperite mai multe vase fragmentare din sec. IV-III a. Chr. (C125), care stăteau pe un pământ galben, utilizat probabil la amenajarea cuptorului. Având în vedere aceste date apreciem că C123, C125 şi C111 reprezintă un ansamblu de complexe din sec. IV-III a. Chr.
Epoca bronzului
În această campanie nivelul de epoca bronzului a fost atins în suprafeţele S7, unde a fost descoperită o vatră in situ, şi în S21. Dintre fragmentele ceramice descoperite remarcăm câteva decorate cu „ghirlande” sau „cusături” incizate, specifice etapelor târzii ale culturii Monteroru.
Epoca eneolitică
Nivelul eneolitic a fost epuizat în întregime în S13, unde au fost cercetate şi ultimele resturi ale complexului C113 (locuinţă incendiată). Adâncimea medie la care s-a ajuns este de aprox. 2,80 m. Materialul ceramic este bogat şi consta din vase, parţial întregibile, unele pictate, lame de silex şi oase de animale.
Terase
În campania din acest an un obiectiv important l-au reprezentat explorările arheologice desfăşurate pe terasele din S şi SE incintei fortificate. Având în vedere tipul special al situaţiilor de epocă dacică clasică identificate pe platou, integrarea lor într-un context arheologic cu conexiuni cronologice şi culturale a devenit necesară.
Investigaţiile au combinat cercetarea de suprafaţă cu sondajele de verificare şi săpătura sistematică, toate activităţile fiind permanent susţinute de înregistrări topografice. Cercetările au pus în evidenţă o dimensiune neaşteptată a sitului de la Gruiu Dării, o amploare nebănuită a prezenţei umane în epocile bronzului şi, îndeosebi, dacică târzie. Totodată, au evidenţiat ameninţarea majoră de distrugere a sitului datorită activităţilor ilegale de exploatare a pietrei.
Astfel, în urma campaniei din 2007, la suprafaţa cunoscută a incintei, de cca. 3300 m2, s-a identificat o arie de circa patru ori mai extinsă, ce constă dintr-un întreg sistem de terase situate în partea sudică şi sud-estică a masivului dominant pe care se află incinta sacră. Aceste terase coboară spre câmpie, fiind expuse soarelui şi bucurându-se de o vizibilitate remarcabilă.
Terasa 1 se localizează la 100 m E de platou şi 50 m mai jos, ca diferenţă de nivel, înconjurând spre S masivul pe o lungime de aprox. 300 m. Din păcate, l păstrată a terasei, între 5-20 m, nu reprezintă decât o parte a terasei iniţiale, întrucât exploatările pentru piatră au distrus, în timp, baza calcaroasă a dealului, „muşcând” continuu din lăţimea teraselor, întrucât acestea, fiind mai accesibile, au fost şi cele mai expuse distrugerilor.
Această terasă, remarcată încă din 2004, când în porţiunea sa cea mai largă (aflată la 180 m ESE de incintă), s-au săpat două sondaje de 1 x 1 m, care au confirmat prezenţa materialului dacic, atât la suprafaţă, cât şi până la adâncimea de -0,50-0,60m. În 2006, cele două sondaje au fost unite prin S1 (10 x 2m), unde a ieşit la iveală un complex de tipul celor cercetate pe platou (C201).
În 2007 au fost practicate pe T1 opt noi sondaje, reprezentate de casete de 1 x 1 m, precum şi de îndreptări de maluri, pentru obţinerea de profile stratigrafice şi, în acelaşi timp, au fost continuate cercetările în zona S1, prin alte două suprafeţe către V: S102=8 x 1,50 m şi, respectiv, S103=2 x 6 m.
Rezultatele cercetărilor au pus în evidenţă următoarea succesiune stratigrafică:
0 -0,10 m, sol vegetal actual,
-0,10 -0,45 m, sol negru granulat cu numeroase materiale dacice (sec I a. Chr.-I p. Chr.),
-0,45 -0,55 m, sol gălbui-cenuşiu cu materiale din epoca bronzului-cultura Monteoru
-0,55 -0,60 m, sol steril ori stâncă nativă.
Această succesiune stratigrafică a apărut în toate sondajele şi secţiunile cercetate pe T1. Pentru epoca bronzului au fost identificate, în S1, două vase întregibile, aşezate în cavităţi din stâncă, împreună cu câteva pietre.
În cadrul stratului de epocă dacică au fost identificate, în cele trei suprafeţe cercetate pe T1, o succesiune de situaţii arheologice bogate în material arheologic, despre a căror natură exactă nu se pot face precizări decât la finalizarea cercetărilor.
De pe Terasa 1, unde săpăturile sunt doar la început, vom prezenta, succint, doar două complexe, ambele databile în sec. I a.Chr.-I p.Chr.
Cpl C201, de tip moviliţă, de formă ovală, a inclus o mare cantitate de fragmente de pereţi arşi de locuinţă şi numeroase vase şi fragmente de vase (peste 300, din care multe formează vase întregibile), dar lipsesc oasele de animale. De remarcat că deşi pereţii erau puternic arşi nu erau urme de cărbune ori de cenuşă în complex. O serie de vase au fost depuse întregi, vertical, ele spărgându-se ulterior; nu prezintă urme de ardere secundară. După toate caracteristicile sale, acest complex reprezintă o depunere, nicidecum resturile in situ ale unui complex de locuire.
În cazul lui C206, sub o amenajare ovală din pietre de râu, fragmente ceramice, rare oase de animale, era o zonă rectangulară din dale de piatră, îngrijit aranjate, iar dedesubtul acesteia se afla un strat de pământ negru cu rare fragmente de vase dacice. Poziţia sa stratigrafică indică faptul că el a intersectat un alt complex, ce conţinea numeroase şi variate vase dacice, situaţie pe care o vom clarifica în campania următoare.
Rezumat:
Cercetarea s-a desfăşurat în două sectoare: Platou şi Terasa 1. Pe Platou s-a continuat cercetarea unor complexe din epoca clasică geto-dacică, dar şi din sec. IV-III a.Chr., în paralel cu săparea în nivele din epoca bronzului şi eneolitic. Pe Terase, un obiectiv important l-au reprezentat explorările arheologice desfăşurate pe terasele din S şi SE incintei fortificate. Investigaţiile au combinat cercetarea de suprafaţă cu sondajele de verificare şi săpătura sistematică, toate activităţile fiind permanent susţinute de înregistrări topografice.