Pietroasa Mică | Comuna: Pietroasele | Judeţ: Buzău | Punct: Gruiu Dării | Anul: 2004
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2004
Perioade:
Preistorie; Protoistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; Hallstatt; La Tène;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Civil; Domestic;
Tipuri de sit:
Tip neprecizat;
Cod RAN:
| 48539.01 |
Județ:
Buzău
Unitate administrativă:
Pietroasele
Localitate:
Pietroasa Mică
Punct:
Gruiu Dării
Localizare:
| 48539.01 |
Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Stoian | Viorel | participant | Instiuție Nedefinită |
| Pascu | Fănel | participant | Instiuție Nedefinită |
| Mărgineanu-Cârstoiu | Monica | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Sîrbu | Valeriu | responsabil | Muzeul Brăilei |
| Matei | Sebastian | participant | Muzeul Judeţean Buzău |
| Bălăşescu | Adrian | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Ștefan | Dan | participant | SC Net4You SRL Bucureşti |
| Lazăr | Nicolae | participant | Universitatea "Ovidius", Constanţa |
| Dupoi | Vasile | participant | Universitatea "Spiru Haret", Bucureşti |
| Stan | Adriana | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Biologie |
| Duţescu | Maria-Magdalena | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Aldea | Cristian | participant | Universitatea Dunării de Jos, Galaţi |
Raport:
Situl, aflat pe un promontoriu de formă ovală cu înălţimea absolută de 534 m, este înconjurat din trei părţi de laturi abrupte, iar cea de-a patra, uşor accesibilă, a fost cea mai puternic fortificată. Pe această înălţime, care conferea o bună protecţie naturală şi o excelentă vizibilitate spre câmpie, s-au descoperit vestigii din eneolitic (cultura Cernavoda Ic şi Cucuteni B), din epoca bronzului (cultura Monteoru), din sec. IV-III a. Chr. (doar sporadic), dar cele mai impresionante vestigii cercetate datează din sec. I a. Chr.-I p. Chr., când aici a existat o incintă sacră fortificată cu zid de piatră.
În campania din 2004 s-a continuat cercetarea în secţiunile S9, S12, S13, S14, S15, S18, S20, S21, S22, precum şi în S1 şi S2 din zona fortificaţiei.
Întrucât nu s-a finalizat cercetarea sistemului de fortificaţie, se pot face doar observaţii preliminare: pe latura de NV, cea mai accesibilă, este vorba de un zid cu două paramente şi emplecton, probabil cu două faze de construcţie: de asemenea, s-au identificat unele elemente care ar sugera existenţa unei porţi în această zonă; pe latura de N, pe lângă zidul de apărare, ale cărui fundaţii au fost identificate pe aproape toată lungimea, este posibilă şi existenţa unor structuri de susţinere a pantei, pe laturile de E şi S, mult mai abrupte, o parte a incintei a fost distrusă, datorită exploatării calcarului astfel că nu se mai poate stabili ce tip de fortificaţie a existat aici.
Doar în secţiunea S9 a fost atinsă baza nivelului de cultură arheologică, situat pe stânca nativă. În acest loc stratigrafia, privită de la suprafaţă spre bază, se prezintă în felul următor: strat negru-măzărat cu material arheologic de factură dacică, strat cenuşiu ce conţine cantităţi foarte mari materiale arheologice de factură dacică, îndeosebi în complexele păstrate in situ; strat cenuşiu-gălbui, cu evidente urme de nivelare, ce conţine materiale arheologice dacice şi mult calcar pisat, probabil rezultat în urma ridicării zidului de incintă, pământ castaniu-cenuşiu, compact, pigmentat cu lipitură arsă şi cărbune, cu materiale arheologice monteorene, pământ brun, compact, clisos, cu materiale de factură eneolitică; în acest nivel există o mare cantitate de bolovani mari de calcar, mulţi dintre ei stând pe stanca nativă.
În această campanie au fost descoperite şi cercetate, total sau parţial, 19 complexe, după cum urmează: 13 geto-dacice, 12 din sec. I a. Chr.-I p. Chr. (8 complexe de tip moviliţă cu ring de pietre la bază şi, în câteva cazuri, cu vetre in situ sau depuse, o vatră şi 2 gropi, o aglomerare şi un complex dificil, încă, de definit), plus un complex (C77) din sec. IV-III a. Chr., 5 aparţinând epocii bronzului (o vatră, o aglomerare de fragmente de vase şi 3 complexe de locuire) şi unul eneolitic (aglomerare de material arheologic/complex de cult ?). De asemenea, s-a încheiat cercetarea unor complexe descoperite în campaniile anterioare.
Complexele geto-dacice. Cel mai numeros tip de complex îl reprezintă depunerea de tip moviliţă cu ring de pietre la bază, în această campanie descoperindu-se opt asemenea complexe, dintre care doar două aveau vetre in situ (C 79, C82). Au fost descoperite şi două complexe neafectate de depunerile din sec. I p. Chr. (C 80 şi C 93) care, după inventar şi stratigrafie, se datează în sec. I a. Chr.
Un tip de complex extrem rar întâlnit în săpăturile de la Gruiu Dării îl reprezintă gropile (doar patru până acum!), anul acesta identificându-se două exemplare din sec. I a.Chr.-I p. Chr.
În urma cercetării acestor complexe a rezultat un bogat inventar, reprezentat de vase şi fragmente de vase ceramice, podoabe din bronz şi fier, arme, piese de harnaşament, unelte, ustensile şi diverse obiecte din lut din fier, bronz, os, piatră, precum şi o cantitate mare de oase de animale.
Tot în această campanie a fost descoperit şi un complex de formă ovală (C77) din sec. IV-III a. Chr., aflat într-o alveolare (D = 1,2 x 1 m) ce conţinea, într-un pământ cenuşiu-negricios, o mare aglomerare de fragmente ceramice de la mai multe vase întregibile, bucăţi de lipitură arsă, grâu şi mei carbonizat, bucăţi de cărbune şi un vârf de săgeată din bronz cu trei aripioare. Inventarul, în marea lui majoritate descoperit în complexe, este bogat şi variat.
S-au descoperit aproape toate tipurile olăriei dacice din sec. II a. Chr.-I p. Chr., modelate cu mâna sau cu roata, arse oxidant sau inoxidant: borcane, vase de provizii, ceşti-opaiţ, fructiere, cupe cu picior, kantharoi, străchini, boluri, strecurători, capace etc., decorul fiind plastic, incizat, lustruit, pictat ori realizat în tipar.
Din fier, bronz, argint, piatră ori lut s-au găsit unelte şi ustensile (cuţite, cosoare, greutăţi, râşniţe, cute, fusaiole şi rondele etc.), podoabe şi accesorii vestimentare (fibule, cercei, inele, pandantive, brăţări, mărgele, ace de păr etc.), piese de harnaşament (psalii, pinteni), arme (vârfuri de săgeţi, cuţite), apoi monede dacice şi romane, scoabe, cuie şi piroane etc.
Complexe din epoca bronzului. În această campanie au fost identificate şi patru complexe aparţinând epocii bronzului, respectiv culturii Monteoru. În secţiunea S9, la adâncimea de -2,2 m, a fost descoperit Complexul 76 - o vatră de formă ovală (diametrul= 0,7 x 0,5 m), precum şi podina unei locuinţe rectangulare (C 94); din păcate, cea mai mare parte a acestei locuinţe se află în malul de NV, astfel că nu-i cunoaştem dimensiunile exacte, deşi el s-a observat foarte clar în profilul de NV, ca o dungă gălbuie, lungă de 3,7 m şi lată de cca. 0,1 m. Acest complex a fost suprapus, parţial, de un bordei (C 89), ce conţinea un număr mare de fragmente ceramice de factură monteoreană timpurie, care ajungea până la adâncimea de -2,8/-2,85 m.
Complexe eneolitice. În carourile A şi D ale suprafeţei S9, la adâncimea de -2,2/2,4 –2,6 m, a fost identificat un interesant complex eneolitic, pus în evidenţă de o mare aglomerare de material arheologic, situat peste/şi printre bolovani de diverse dimensiuni, unii ajungând la jumătate de metru lungime. S-au recoltat numeroase fragmente ceramice provenind de la vase globulare, unele parţial întregibile, fragmente de vase decorate pe buză cu şnurul, un vas în miniatură, un altăraş întregibil din lut, o figurină zoomorfă din lut şi una antropomorfă din os, m plus craniu de bour. După scoaterea materialului arheologic şi a bolovanilor s-a ajuns la stânca nativă, printre fisurile căreia mai puteau fi găsite destule fragmente ceramice eneolitice. Este greu de precizat ce reprezintă acest complex însă în mod sigur nu era un complex de locuire. Prezenţa în cantitate foarte mare a materialului arheologic şi semnificaţia unor piese descoperite aici ne oferă indicii pentru plasarea acestui complex în sfera cultică, întrucât el nu prezintă caracteristicile unui complex de locuire .
Piesele descoperite au intrat în patrimoniul MJ Buzău, în laboratoare efectuându-se operaţiunile de conservare-restaurare a lor şi, aproape în totalitate, au fost deja desenate.
S-au folosit mijloace clasice şi moderne de înregistrare a descoperirilor: staţii GPS, staţie totală, aparate foto clasice şi digitale, camere video etc., s-au efectuat analize ale faunei, îndeosebi din complexe.
S-au luat, de asemenea, măsuri primare de protecţie şi conservare a zidurilor şi a complexelor descoperite, prin sprijinire şi acoperire cu pietre, folii de plastic şi pământ; s-au pus indicatoare de metal privind locul unde se află situl şi faptul că este un monument protejat de lege.
Fauna de la Gruiu Dării
Adriana Stan, Adrian Bălăşescu
Fauna provine din 25 de complexe arheologice (C2, C3, C5, C15, C16, C17, C19, C38, C41, C43, C44, C45, C46, C47, C48, C63, C73, C75, C78, C79, C83, C86, C87, C92, C93) şi ea numără peste 900 de resturi faunistice determinate specific. Cantitatea de material descoperită în aceste complexe variază de la 4 resturi în C47 până la 162 în C45. Din cele 25 de complexe analizate din punct de vedere arheozoologic până în acest moment avem doar 8 complexe care au peste 40 de resturi determinate (C2= 48 NR, C3= 69 NR, C43= 45 NR, C45= 162 NR, C46= 64 NR, C63= 56 NR, C73= 40 NR, C79= 55NR ). Din aceste motive credem că acestea ar putea reprezenta o prioritate pentru viitorul studiu arheozoologic al sitului de aici.
Fauna este reprezentată, mai ales, de resturi de mamifere care numără peste 99% din eşantionul analizat. Această situaţie s-ar putea datora şi faptului că majoritatea materialului a fost prelevată direct ("la ochi"), la fel cu celelalte artefacte arheologice. Probabil o sitare a sedimentului arheologic, din anumite complexe arheologice importante, ar fi dus la o recoltare într-o cantitate mai mare a resturilor de mici dimensiuni care aparţin moluştelor (scoici şi melci), peşti, reptile şi păsări.
În cadrul faunei de mamifere s-au identificat peste 12 taxoni, din care şapte specii domestice: cal domestic (Equus caballus), măgar? (Equus asinus), vită domestică (Bos taurus), oaie (Ovis aries), capră (Capra hircus), porc (Sus domesticus), câine (Canis familiaris) şi cinci specii sălbatice: urs (Ursus arctos), mistreţ (Sus scrofa), cerb (Cervus elaphus), castor (Castor fiber) şi iepure (Lepus europaues).
Ponderea speciilor domestice ca număr de resturi reprezintă peste 90%. În acest moment al studiului nu am considerat necesar să calculăm şi numărul minim de indivizi, dacă ne gândim că cercetarea arheologică şi arheozoologică de la Gruiu Dării încă continuă. Dintre speciile domestice, în acest moment al studiului, predominante sunt resturile de suine (38%), urmate de ovicaprine (27,5%) şi bovine (23,5%).
Vânatul este slab reprezentat, sub 10% ca NR, dintre acestea predominante sunt resturile de mistreţ şi cerb.
În cadrul repartiţiei fragmentelor faunistice pe elemente anatomice, resturile craniene reprezintă 32,5%, cele ale coloanei vertebrale - 8,2%, cele ale membrelor acoperite de carne (scapulă, coxal, humerus, femur, radius, ulnă, tibie şi fibulă)-33,5%, iar cele ale membrelor sărace în carne (carpiene, tarsiene, metapodii şi falange)-25,8%.
În complexele mai bine reprezentate (> 40 NR) resturile craniene au o pondere care variază între 25% (C45 şi C63) şi 41% (C2). O pondere a resturilor craniene de 25%-30% credem că este normală într-un sit în care studiem resturi menajere ale comunităţilor preistorice.
O situaţie mai specială prezintă complexul C45 care este cel mai bogat (162 NR) şi unde resturile oaselor lungi ating 42%, restul fiind reprezentat de fragmente osoase care provin din regiuni seci de carne (carpiene, tarsiene, metapodii, falange).