Pietroasa Mică | Comuna: Pietroasele | Judeţ: Buzău | Punct: Gruiu Dării | Anul: 2003
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2003
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Antichitate;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; La Tène; Epoca romană timpurie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Civil; Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 48539.01 |
Județ:
Buzău
Unitate administrativă:
Pietroasele
Localitate:
Pietroasa Mică
Punct:
Gruiu Dării
Localizare:
| 48539.01 |
Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Moţei | Laura | participant | Freie Universität, Berlin, Germany |
| Soficaru | Andrei | participant | Institutul de Antropologie "Francisc J. Rainer" Bucureşti |
| Sîrbu | Valeriu | responsabil | Muzeul Brăilei |
| Matei | Roxana | participant | Muzeul Judeţean Buzău |
| Matei | Sebastian | participant | Muzeul Judeţean Buzău |
| Bălăşescu | Adrian | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Ştefan | Călin Dan | participant | SC Net4You SRL Bucureşti |
| Dupoi | Vasile | participant | Universitatea "Spiru Haret", Bucureşti |
| Stan | Adriana | participant | Universitatea Bucureşti |
Raport:
Situl se află pe un promontoriu înalt de 534 m, înconjurat din trei părţi de laturi abrupte, ce a fost locuit în eneolitic (culturile Cernavoda Ic şi Cucuteni B), epoca bronzului (cultura Monteoru) şi a doua epocă a fierului. Cele mai importante vestigii datează din sec. I a. Chr.– I p. Chr., când aici a existat o incintă sacră.
În 2003 s-au continuat săpăturile din campaniile precedente şi au fost începute alte şase suprafeţe (S 17, 18, 19, 20, 21, 22).
Fortificaţia consta dintr-un zid de piatră din dale semifasonate ce a avut, pe latura de SV, o lăţime de aproximativ 2,20 m, paramentul interior, îndeosebi al fundaţiei, păstrându-se pe o înălţime de maximum 1,25 m, în opt asize. În această campanie fortificaţia de pe latura de SV a fost cercetată doar în S 2, prin extinderea acesteia spre NE cu încă 2 m şi prin săparea martorului dintre S 1 şi S 2, cu scopul de a observa mai bine structura şi modul său de construcţie într-o zonă în care el s-a păstrat cel mai bine. După această operaţiune s-a observat următoarea situaţie: din paramentul interior pleca un alt zid, păstrat pe o lungime de 1,50 m, pe direcţia E - V, făcând un unghi ascuţit cu acesta. Dalele acestui zid erau întreţesute cu paramentul interior al zidului de incintă, ceea ce demonstrează că ele s-au ridicat în acelaşi timp. La 2,50 m de zidul adosat, oarecum paralel cu acesta, se afla o masă compactă de pietre şi dale, cu o lăţime de cca. 1 m; rămâne pe viitor să ne lămurim cu această situaţie, prin extinderea S 2 spre NV.
Latura de NV a fortificaţiei a fost cercetată, tot parţial, prin S 10 şi S 12. În S 10, chiar la marginea platoului, a fost dezvelită o zona compactă de bolovani, aflaţi în dezordine şi având pământ roşietic printre ei, ceea ce ar sugera faptul ea reprezintă o porţiune din emplectonul zidului de pe latura de NV; de asemenea, pe pantă s-a observat un şir de blocuri masive din calcar, parţial fasonate, şi zone compacte de piatră, ceea ce ar putea indica structuri de susţinere a acesteia. În colţul de V al S12, pe o lăţime de 0,70 m şi o înălţime de 0,50 m, s-au observat dale de piatră, pe 3 asize, care ar putea indica paramentul interior al zidului de pe latura de nord.
În secţiunea S9, în zona unde se află dărâmătura fortificaţiei, în grund, s-au delimitat două gropi, cu diametrul de aproape 1 m, săpate din nivelul dacic, de la -0,90 –1 m, ele adâncindu-se până la aproximativ -2 m; materialele recoltate sunt dacice, respectiv cioburi cenuşii de la vase lucrate la roată, plus un fragment de picior de cupă pictat cu vopsea roşie. Rămâne pe viitor să lămurim funcţionalitatea acestor gropi, dar este posibil ca ele să reprezinte gropi de stâlpi care făceau parte din infrastructura fortificaţiei de pe latura de NV.
Întrucât pe latura de N zidul s-a aflat pe marginea platoului este posibil ca el să fi avut rambleu, iar pe pantă să fi existat structuri de susţinere. Din anul 2004, la campania de săpături va participa şi un colectiv de arhitecţi condus de Monica Mărgineanu-Cârstoiu.
În nici o suprafaţă nu a fost atins sterilul arheologic, însă în S 9 s-a ajuns la adâncimi cuprinse între -2,10 –2,20 m, fără a se epuiza însă stratul cu artefacte. Trebuie menţionat faptul că grosimea mare a depunerilor arheologice din această zonă se datorează apropierii ei de vestigiile zidului de pe latura de NV.
În această campanie au fost identificate şi cercetate, total sau parţial, 35 de complexe, după cum urmează: 16 complexe de tip moviliţă cu ring de pietre la bază, uneori cu vetre in situ sau depuse în ele; 9 vetre izolate; două complexe adâncite ce aparţin nivelului de cultură monteorean; 6 complexe cu aglomerări de bolovani (C 48), oase de animale, unele în conexiune anatomică (C 49) ori fragmente ceramice împreună cu oase şi pietre (C 58, 60, 61, 72), plus 2 gropi de stâlpi de la zid.
Cele mai numeroase complexe sunt cele de tip moviliţă cu ring de pietre la bază; unele dintre aceste complexe se aflau pe un pământ galben, depus în prealabil, probabil cu scopul de a purifica locul. Majoritatea complexelor conţin un bogat şi variat material arheologic, cum ar fi: monede, fibule din argint, bronz şi fier, cercei, pandantive şi ace din bronz, cuţite, psalie, rotiţă de zăbală, vârfuri de săgeţi din fier, fusaiole, râşniţe din tuf vulcanic şi o cantitate foarte mare de vase ceramice, cum ar fi borcane, fructiere, căni, castroane, ceşti-opaiţ, capace, vase de provizii etc.
Ca exemple, vom prezenta, succint, două complexe de tip moviliţă:
Complexul 45, din S 18, caroul D (D = 1,90 x 1,40 m), observat la adâncimea de 0,15-0,20 m, avea baza ringului din pietre la -0,60/-0,65 m, aşezat pe un strat de pământ gălbui, evident depus. În complex au fost descoperite fragmente ceramice de la 4-5 vase întregibile (2-3 borcane, un pithos, un castron cu vopsea vişinie), o monedă din bronz, o mărgică de sticlă, cuţit din fier, oase de animale, foarte multă lipitură arsă; s-a cercetat doar o treime din acest complex, întrucât restul intra în profil.
Complexul 46, din S 18, caroul B (D = 1,30 m), identificat la -0,22 -0,25 m, cu baza situată la -0,55/-0,60 m, avea ring de pietre; umplutura consta dintr-o masă circulară de lipitură arsă, depusă în diverse feluri, plus fragmente ceramice; în interiorul lui erau alte trei ringuri mai mici, cu diametre de cca. 0,40 m. În complex s-au descoperit: un capac de vas, lucrat la roată, un pinten din fier, un picior de fibulă din argint, o monedă de argint romană republicană, cuţite din fier, fragmente de râşniţă din tuf vulcanic, peste 100 de fragmente de lipitură arsă, unele de 6-8 cm.
Aceste complexe se datează în sec. I p.Chr., mai probabil în a doua lui jumătate.
Inventarul descoperit, în marea lui majoritate în complexe, este bogat şi variat.
Vasele ceramice descoperite includ aproape toate tipurile olăriei dacice din sec. II a. Chr. - I p. Chr., modelate cu mâna sau la roată, arse oxidant sau inoxidant. Din cadrul acestora vom aminti pe cele mai des întâlnite: borcane, vase de provizii, ceşti–opaiţ, fructiere, cupe cu picior, kantharoi, străchini, boluri, strecurători, capace etc. decorul fiind plastic, incizat, lustruit, pictat ori realizat în tipar.
Din fier, bronz, argint, piatră ori lut s-au descoperit unelte şi ustensile (cuţite, cosoare, undiţe, greutăţi, râşniţe, cute, fusaiole şi rondele etc.), podoabe şi accesorii vestimentare (fibule, cercei, inele, pandantive, brăţări, mărgele, ace de păr etc.), piese de harnaşament (zăbale şi psalii, pinteni etc.), arme (vârfuri de săgeţi şi de suliţe, cuţite, bile de praştie), apoi monede dacice şi romane, scoabe, cuie şi piroane etc.
Trebuie semnalat numărul mare de cuţite din fier (şi raritatea altor tipuri de unelte, îndeosebi cele agricole ori de prelucrare a lemnului şi pietrei din zonă), de podoabe şi accesorii vestimentare (îndeosebi fibule şi mărgele), de fusaiole, rondele şi de piese de harnaşament.
Importurile constau, îndeosebi, din amfore şi alte recipiente din lut ori sticlă, elenistice.
Dorim să precizăm câteva lucruri pentru a înţelege tipul de sit de aici. Deşi s-a cercetat aproape o treime din sit (cca. 1000 m2) aici n-au fost descoperite in situ complexe de locuire (bordeie, locuinţe de suprafaţă), ateliere ori gropi.
Analiza resturilor de oase din 12 complexe a dus la identificarea a câte unui os uman izolat în 3 complexe, toate provenind de la maturi (expertize efectuate de Andrei Soficaru şi Adriana Stan).
De asemenea, anlizele zooarheologice din 12 complexe de tip moviliţă, efectuate de Adriana Stan şi Adrian Bălăşescu, permit câteva observaţii preliminare. Peste două treimi din fragmentele de oase provin de la părţi de corp seci, fără valoare nutritivă ridicată, iar circa o treime numai de la cranii, ceea ce sugerează o selecţie. Predomină zdrobitor animalele domestice (95,2%), iar pe specii ovicaprinele, porcinele şi taurinele, dar există şi resturi de cai şi câini.
Deşi în număr restrâns, sunt de menţionat materialele din sec. IV-III a. Chr., îndeosebi de borcane, vase tronconice şi castroane cu decorul caracteristic, rezultate, cu precădere, din suprafaţa S9, unde s-a ajuns la nivelul din epoca bronzului.
Campania din acesta nu ne-a permis decât cercetarea câtorva complexe Monteoru, tot din S 9, dar unde s-au descoperit materiale caracteristice mai multor etape ale acestei culturi.
Piese izolate din eneolitic şi epoca bronzului au fost găsite atât în dărâmătura fortificaţiei, cât şi în stratul de cultură, ele fiind antrenate în straturile superioare în urma nivelărilor executate de geto-daci.
Toate piesele descoperite au intrat în patrimoniul MJ Buzău, în laboratoare efectuându-se operaţiunile de conservare-restaurare a lor şi, în mare parte, au fost deja desenate.
S-au folosit mijloace clasice şi moderne de înregistrare a descoperirilor: staţii GPS, aparate foto clasice şi digitale, camere video etc., s-au efectuat analize de sol şi ale faunei, îndeosebi din complexe. S-au luat, de asemenea, măsuri primare de protecţie şi conservare a zidurilor şi a complexelor descoperite, prin sprijinire cu bare de fier şi pietre ori acoperire cu folii de plastic, pietre şi pământ; s-au pus indicatoare de metal privind locul unde se află situl şi faptul că este un monument protejat de lege.
Rezumat:
Situl se află pe un promontoriu înalt de 534 m, înconjurat din trei părţi de laturi abrupte, care a fost locuit în eneolitic (culturile Cernavoda Ic şi Cucuteni B), epoca bronzului (cultura Monteoru) şi a doua epocă a fierului. Cele mai importante vestigii datează din sec. I a.Chr.– I p.Chr., când aici a existat o incintă sacră. În această campanie au fost identificate şi cercetate, total sau parţial, 35 de complexe, datate în sec. I p.Ch. Câteva complexe sunt specifice culturii Monteoru.