Pietrele | Comuna: Băneasa | Judeţ: Giurgiu | Punct: Gorgana | Anul: 2012
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ritchie | Kenneth | participant | Centre for Baltic and Scandinavian Archaeology, Schleswig, Germany |
| Benecke | Norbert | participant | Deutsches Archäologisches Institut, Berlin, Germany |
| Hansen | Svend | participant | Deutsches Archäologisches Institut, Berlin, Germany |
| Klimscha | Florian | participant | Deutsches Archäologisches Institut, Berlin, Germany |
| Koprivc | Ute | participant | Deutsches Archäologisches Institut, Berlin, Germany |
| Neef | Reinder | participant | Deutsches Archäologisches Institut, Berlin, Germany |
| Reingruber | Agathe | participant | Deutsches Archäologisches Institut, Berlin, Germany |
| Vachta | Tilmann | participant | Deutsches Archäologisches Institut, Berlin, Germany |
| Prange | Michael | participant | Deutsches Bergbau-Museum, Bochum, Germany |
| Wahl | Joachim | participant | Eberhard Karls Universität Tübingen, Germany |
| Zäuner | Steve | participant | Eberhard Karls Universität Tübingen, Germany |
| Toderaş | Meda | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Vulpe | Alexandru | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Gatsov | Ivan | participant | Nov Bîlgarski Universitet, Sofia; Bulgaria |
| Nedelčeva | Petranka | participant | Nov Bîlgarski Universitet, Sofia; Bulgaria |
| Nowacki | Dirk | participant | Universität Frankfurt am Main, Germany |
| Wunderlich | Jürgen | participant | Universität Frankfurt am Main, Germany |
| Kay | Marvin | participant | University of Arkansas, USA |
| Price | T. D. | participant | Wisconsin University, USA |
Raport:
Cercetările arheologice din tell-ul de la Pietrele-Măgura Gorgana fac parte dintr-un proiect comun de cercetare româno-german. În campania 2012 obiectivul urmărit a fost continuarea cercetărilor sistematice în aşezarea de tip tell şi în aşezarea plană din jurul tell-ului.
Pe tell activitatea de cercetare din anul 2012 s-a desfăşurat în cele două suprafeţe B şi F. În suprafaţa B cercetarea s-a concentrat în jumătatea sudică a suprafeţei pe o arie de 15 x 5.50 m. Pe profilul vestic, dar mult mai clar pe cel de est este vizibil faptul că partea nordică a tell-ului a suferit o distrugere în timpul locuirii comunităţilor Gumelniţa. Structurile de locuire afectate au fost identificate în jumatatea sudică a suprafeţei B, fiind sesizată o puternică înclinare a acestora spre sud. În partea nordică au apărut fragmente provenind de la de bârne mari de lemn.
În suprafaţa F cercetarea s-a concentrat în extinderea estică începută în campania 2011. Prin cercetarea extinderii estice s-a urmărit în primul rând surprinderea limitei de est ale locuinţelor identificate în zonele cercetate în campaniile 2006 şi 2007 în suprafaţa F. După cercetarea şi documentarea zonei de nivelare, pe întreaga suprafaţă a extinderii au apărut bucăţi masive de chipici ars provenind de la dărâmătura casei incendiate. Printre bucăţile mari de pereţi prăbuşiţi au fost găsite mai multe vase sparte pe loc. După curăţare şi documentare bucăţile de chirpic ars, unele cu amprente de bârne de lemn, au fost demontate şi consolidate. Dintre instalaţiile identificate în suprafaţa F în 2012 cea mai bine păstrată este instalaţia P12F582. Instalaţia P12F582 se compune dintr-un soclu cu baza rectangulară (1,2 x 1,2 m), constituit din patru pereţi de lut galben. Gardina instalaţiei de foc este supraînălţată Au fost identificate două cruste suprapuse, fapt care indică o refacere a instalaţiei de foc. Cercetarea în suprafaţa F a fost oprită la nivelul podelei locuinţei arse, urmând a fi continuată în campania următoare.
În aşezarea plană din jurul tell-lui s-a continuat cercetarea în suprafaţa L şi au fost deschise două suprafeţe noi denumite suprafaţa S, respectiv suprafaţa T. La vest de tell a fost deschisă o nouă suprafaţă denumită suprafaţa R.
Suprafaţa L/2012 este o extindere spre vest a suprafeţei L/2010. Stratul de cultură a fost observat sub stratul de coluviu gros de cca. 1m. La cota de 34,06 m a fost atins un strat compact de scoici. Este de notat faptul că acest strat compact de scoici a fost surprins şi în suprafaţa L/2010 la aceeaşi cotă. Stratul de steril a fost atins iniţial la cota de 33,84 m în colţul de nord-vest al suprafeţei. Câteva complexe consistând din sol brun-închis, lutos, se adânceau în solul steril, evidenţiind o perioadă timpurie de ocupare a aşezării plane de la Pietrele încă din neoliticul târziu. În partea vestică a suprafeţei a fost cercetată o groapă circulară ce s-a dovedit a fi un mormânt de inhumaţie. Scheletul era în poziţie puternic chircită. Craniul, orientat spre nord, era chiar la marginea gropii.
Suprafaţa R (11 x 6 m) fost deschisă la vest de tell. Amplasarea acestei suprafeţe a fost dictată de anomalia puternică, vizibilă în harta geomagnetică efectuată în luna mai a acestui an. Sub nivelul de coluviu ce măsura cca. 40-60 cm au fost descoperite resturile unei structuri arse (P12R106) ce se întindea de-a lungul profilului nordic pe o lungime de cca. 6 m şi o lăţime de 2-2,5m. Structura arsă apărea în plan sub forma unei aglomerări masive de chirpici printre care erau vizibile fragmente ceramice provenind de la vase restaurabile. La sud de această structură arsă, au fost cercetate două morminte de inhumaţie (P12R119 şi P12R121) aflate la mică distanţă unul de celălalt. În restul suprafeţei R s-a săpat într-un strat de cultură de culoare brun închis, cu multe fragmente ceramice ce pot fi datate preliminar în cultura Boian.
Suprafaţa S este localizată imediat la nord de panta actuală a tell-ului. Principalul motiv pentru care a fost deschisă suprafaţa S a fost prezenţa a două anomalii în prospecţiunea geomagnetică. După mai multe nivelări, în partea nordică a suprafeţei, între cotele de 29,78m-29,68 m au apărut, sub un coluviu ce măsura circa 1,90 m, bucăţi de chirpici provenind de la o dărâmătură (P12S307). Această dărâmătură se extindea şi se adâcea spre sud în zona centrală a suprafeţei). La acest nivel zona acoperită de dărâmătura de chirpici acoperă o arie de aproximativ 16 m² în punctul cel mai nordic al suprafeţei, fiind foarte probabil să se extindă şi sub profilele de nord, est şi vest. Cel de-al doilea obiectiv urmărit în suprafaţa S a fost cercetarea şi pe cât posibil obţinerea unui profil clar al anomaliei geomagnetice ce înconjoară tell-ul, anomalie vizibilă în harta geomagnetică. La sfârşitul campaniei, în profilul vestic al sondajului, a fost foarte vizibil faptul că sub colluvium, solul de culoare gri-deschis (probabil paleo-suprafaţa tell-ului), înainte de alunecarea straturilor de colluvium dinspre terasa nordică, avea o înclinaţie dinspre sud spre nord. Pe baza observaţiilor făcute se poate concluziona că în timpul locuirii preistorice era prezentă o albiere între tell şi aşezarea plană din jurul tell-ului.
Suprafaţa T a fost deschisă la nord-est de tell, cu dimensiunile 4 x 4 m. După îndepărtarea stratului vegetal şi a colluviumului, au fost cercetate mai multe complexe, dintre care se remarcă complexul P12T903, din care au apărut materiale Boian. Săpătura s-a oprit după cercetarea completă a contextelor, odată cu atingerea stratului de steril din punct de vedere arheologic la cotele de 33,57m în partea nordică a suprafeţei şi 33,49m în partea sudică.
Descoperirile din campania 2012
Din cele 208 de vase întregi sau întregibile, 108 provin de pe tell, majoritatea din extinderea spre est al suprafeţei F. Atenţie specială merită acordată aglomerării de vase din suprafaţa S din nordul Măgurii: un vas adânc, conic, pictat pe interior cu grafit şi decorat în exterior cu benzi plastice, diagonale, acompaniate de de linii albe mărginitoare, restul suprafeţei fiind pictată cu roşu. Vasul cu diametrul de 55 cm conţinea 20 de cupe decorate în stiluri diferite. În imediata apropiere a fost găsit un vas antropomorf, cu înălţimea de 25,4 cm, ce a putut fi restaurat în întregime.
Din secţiunea R din vestul Măgurii provin pe lângă alte 50 de vase şi trei capace tipice pentru începutul culturii Gumelniţa, toate având diametrul mai mare de 60 de cm. Ele ar fi putut acoperi atât din motive stilistice cât şi prin dimensiunile lor cele două vase conice cu diametrul puţin peste 60 cm şi adânci de peste 50 de cm, păstrate însă doar parţial.
Toate cele 26.000 de cioburi din campania 2012, care cântăresc 630 de kg, au fost prelucrate statistic, înregistrându-se mărimea, degrasantul, forma, tratamentul suprafeţei şi decorul lor.
Printre cele 556 obiecte mărunte predomină cele din piatră (274), piese din lut (116) urmate de cele din os si corn (81), precum şi 14 obiecte din cupru. Majoritatea pieselor din Spondylus provin din suprafaţa B de pe tell (6 din 11), iar cele din colţ de mistreţ din suprafaţa F (7 din 8) însă cele din marmură din suprafaţa S (3 din 4).
Obiectivele cercetărilor viitoare
Aşezarea întinsă din jurul Măgurii Gorgana ne oferă şansa unică de a compara şi corela stratigrafia orizontală de la poalele tellului cu cea verticală de pe tell. Contrar rezultatelor lui D. Berciu din anii 40 al sec. trecut, pământul viu nu se află la 7 m adâncime, ci la min. 10 m. Cei trei metri care urmează să fie săpaţi conţin informaţii importante asupra începutului culturii Gumelniţa şi asupra culturii Boian. Astfel cele cinci faze stilistice din cultura Boian vor putea fi supuse unui control stratigrafic şi vor putea fi îmbogăţite prin date 14C cu informaţii asupra cronologiei absolute.
În anul 2013 se vor continua aşadar cercetările atât pe tell cât şi în jurul lui.
Cercetări interdisciplinare
O secvenţă compusă din 45 de date 14C obţinute mai ales din material botanic cuprinde un întreg mileniu de locuire în jurul Măgurii Gorgana. Cele mai vechi date provin de la sfârşitul mileniului şase î.e.n. (5200 calBC) şi cele mai recente, modelate statistic cu OxCal v.4, de la sfârşitul mileniului cinci î.e.n. (4250 calBC). Astfel pot fi conturate mai clar începutul şi sfârşitul culturii Gumelniţa la nivelul secolelor (4600-4250 î.e.n.), dar chiar şi fazele particulare de locuire, acestea au putut fi stabilite la nivelul deceniilor, ele având o durată de 40-60 de ani.
În campania 2012 pe tell şi în anumite arii din lunca Dunării a continuat seria de foraje efectuate de echipa de geografi. Scopul lor este obţinerea informaţiilor asupra cursurilor de apă sau a bălţilor existente în preistorie pentru reconstituirea mediului geografic preistoric. Datorită unei serii de peste 150 de foraje a putut fi dovedită existenţa unui paleo-lac care acoperea în mileniul 5 î.e.n., deci în timpul aşezării de pe tell, o suprafaţă întinsă atât înspre vest, dar mai ales înspre est de tell. Întinderea lui a putut fi demonstrată pe o lungime de min. 23 km, extinderea lui fiind însă mult mai amplă.
Bibliografie: